Speta Legea 10/2001. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 140/A/2009

Ședința publică din data de 28 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Doina Măduța

- -

- JUDECĂTOR 2: Felicia Toader

- -

- JUDECĂTOR 3: Camelia Cristea

- -

- grefier

Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat in O,-, - 3,. 5 și intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII, cu sediul în B, nr. 202, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 78/C din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor;având ca obiect: Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăavocat,în reprezentarea intimatului reclamant, lipsă fiind restul părților.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. 78/C din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis în parte contestația precizată și modificată și in dosar conex 813/C/111/2007, formulată de contestatorul in contradictoriu cu intimații Instituția Primarului Municipiului O și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății cu și în consecință:

A fost anulată dispoziția Primarului Municipiului O nr. 55/11.01.2007 și a obligat intimatul Instituția Primarului Municipiului O să emită dispoziție cu propunere motivată de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, pentru imobilul casă și teren în suprafață de 675 mp, fost situat în O-, inscris în nr. 5005 O, cu nr.top.5263/4a, transcris în CF nr. 63536 O, prin luarea în considerare a unei valori de 32 de euro/mp, pentru teren.

A fost respinsă contestația formulată de B ca fiind făcută față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Din considerentele sentinței se reține că prin dispoziția nr.55/11.01.2007 a Primarului Municipiului O s-a respins notificarea nr.863/2001 prin care contestatorul a solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în O,- înscris în CF 63536 O cu nr.top.5263/4a, întrucât notificatorul nu dovedește cu acte justificative că a fost proprietar înscris în cartea funciară.

Referitor la calitatea de fost proprietar asupra imobilului a contestatorului, instanța reține că potrivit art.24 alin.1 din legea nr.10/2001: în absența unor probe contrare, existența, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută prin actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura abuzivă iar alin.2 al aceluiași text de lege prevede că în aplicarea prevederilor alin.1 în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar.

Contestatorul nu a fost proprietar tabular asupra imobilului situat în O- înscris în CF nr.63536 O cu nr.top.5263/4a transcris din CF nr.5005

Acesta a cumpărat o suprafață de teren din parcela cu nr.top.5263/4a

printr-un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată datat 20 octombrie 1962 de la numitul, proprietar tabular împreună cu soția, asupra întregii parcele de teren, în suprafață totală de 1964 mp.

În cuprinsul acestui contract nu se menționează expres suprafața cumpărată, însă se menționează că s-a cumpărat 15 din lățimea terenului.

Din cuprinsul raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de către ing.expert și din depozițiile testimoniale ale martorilor și,instanța consideră că suprafața de teren cumpărată avea o întindere de 675 mp.

Pe această suprafață de teren contestatorul a edificat o casă compusă din două camere și dependințe.

Ulterior prin convenția de donație datată 29 iunie 1979, în calitate de proprietar faptic după cum se menționează în cuprinsul acesteia a donat Statului Român întregul teren și s-a obligat să demoleze construcțiile.

Nulitatea absolută a acestei convenții de donație a fost constată în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.1743/11.03.2003 a Judecătoriei Oradea.

Chiar dacă la data preluării imobilului, contestatorul nu era proprietar tabular asupra acestuia, era proprietar faptic asupra unei suprafețe de 675 mp teren din imobilul cu nr.top.5263/4a din CF nr.5005 O transcris în CF nr.63536 O, nu asupra întregii parcele de teren, și a construcției edificate pe acesta, calitate recunoscută de către autoritățile statului la momentul preluării imobilului, astfel încât instanța apreciază că acesta se încadrează în sfera persoanelor îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea nr.10/2001 prevăzute de art.3, respectiv de fost proprietar asupra acestui imobil.

Art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede că regula o constituie restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv.

Art.10 alin.1 din același act normativ prevede că în situația imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru construcțiile ramase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În cauza dată construcțiile edificate pe acest teren au fost demolate iar în prezent acesta este proprietatea SC fiind ocupat de o serie de construcții proprietatea acesteia, respectiv hală de reparații, magazie de materiale și căi de acces a se vedea expertiza efectuată în cauză de către ing.expert, astfel încât acest teren nu este unul liber în accepțiunea legii nr.10/2001,neputând fi restituit în natură.

Tot prin acel raport de expertiză s-a concluzionat că valoarea de circulație a unui mp de teren, este de 32 euro.

Chiar dacă pentru teren, cel în drept a emite dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, ar fi unitatea deținătoare, în cauza dată, în condițiile în care aceasta a intrat în procedura de lichidare judiciară, iar plata efectivă a acestor despăgubiri se va face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, indiferent de persoana care face această propunere, pentru ca dreptul contestatorului să primească o satisfacție efectivă în sensul Convenției Europene a Dreptului Omului, instanța apreciază că această propunere poate fi făcută și de către Primarul Municipiului O, abilitat potrivit art.32 din Legea nr.10/2001 a soluționa notificarea pentru construcțiile demolate.

Față de cele arătate, instanța în temeiul dispozițiilor legale amintite a admis în parte contestația precizată și modificată și în dosar conex 813/C/111/2007 și - formulată de contestatorul în contradictoriu intimatul Instituția Primarului Municipiului O și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și în consecință va anula dispoziția nr.55/11.01.2007 a Primarului Municipiului O și a obligat intimatul Instituția Primarului Municipiului O să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru imobilul casă și teren în suprafață de 675 mp fost situat în O- înscris în CF nr. 5005 O cu nr.top.5263/4a transcris în CF nr. 63536 O, prin luarea în considerare a unei valori de 32 euro/ mp pentru teren.

Întrucât s-a renunțat la judecată față de SC SA, calitatea procesuală a intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu se mai justifică, contestația a fost respinsă față de aceasta ca fiind făcută față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost introdusă în cauză doar pentru opozabilitatea hotărârii, întrucât aceasta va face plata despăgubirilor și pentru că nu s-a solicitat obligarea în mod direct a acesteia la plata acestor despăgubiri, prin neparcurgerea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, contestația nu a fost prematur introdusă în ceea ce o privește.

Prin Încheierea dată în camera de consiliu din 25 martie 2009, în baza art.281 cod procedură civilă s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei redactate cu ocazia pronunțării sentinței civile nr.78/C/26.02.2009 a Tribunalului Bihor în sensul că imobilul pentru care intimatul Instituția Primarului Municipiului O urmează a emite dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, va viza imobilul casă și teren în suprafață de 675 mp fost situat în O- înscris în CF nr. 5005 O cu nr.top.5263/4a transcris în CF nr. 63536 O și nu doar cum eronat s-a menționat pentru imobilul casă și teren fost situat în O- înscris în CF nr. 63536 O.

Împotrivaacestei hotărâri a formulat apel apelantul pârât Primarul Municipiului O, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca nefondată, și în subsidiar modificarea în parte a hotărârii în sensul acordării de despăgubiri, în condițiile legii speciale, doar pentru terenul trecut în proprietatea statului cu titlu de donație.

În motivare arată apelantul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului notificator, pe considerentul că acesta a fost proprietarul faptic al imobilului notificat, chiar dacă nu a fost proprietar de carte funciară, motivarea instanței de fond fiind neconformă cu dispozițiile articolului 3(1) din Legea 10/2001, potrivit cărora "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".

Ori, potrivit decretului lege 115/1938 în regiunile în care sunt cărți funciare dovada proprietății se face prin extrasul de carte funciară.

În speță, potrivit CF inițial nr. 5005, nr top 5263, apare ca fiind proprietatea numiților și, înscriși sub B9 și 10 iar preluarea imobilului de către Statul Român a operat de la aceștia și nu de la notificator.

Menționează că actul de vânzare cumpărare avut în vedere de prima instanță nu poate produce efecte juridice de vreme ce nu are dată certă, obiectul nu este determinat și nici identificat topografic, obiectul vânzării - cumpărării făcându-l o suprafață de 15 mp dintr-un teren oarecare.

Referitor la imobilul - construcție - menționează că preluarea de către stat a construcției - casă - nu s-a făcut în condiții abuzive de vreme ce materialele din care a fost edificată construcția au fost valorificate, fiind astfel nelegală solicitarea acordării de despăgubiri și pentru construcție.

În drept sunt invocate prevederile art 304 punctul 9; articolul 312 cod procedură civilă și Legea 10/2001.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței apelate ca legală și temeinică, cu cheltuielile de judecată.

Invocă în susținerea calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, dispozițiile art. 24 din Legea 10/2001 și dispozițiile art 3 din Legea 10/2001 care fac referire doar la noțiunea de proprietar al imobilului nespecificându-se în acest text că este vorba doar de proprietarii tabulari.

Menționează că dovada preluării abuzive a imobilului (casă și teren) rezultă fără echivoc din actul de donație.

Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin concluziile scrise depuse la dosar, arată că în prezenta cauză procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001 nu a fost finalizată, reclamantul nefiind titularul unei decizii conținând titlu de despăgubire, conform titlului VII din Legea 247/2005 astfel încât nu poate fi parcursă nici procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire conform prevederilor capitolului V titlul VII din Legea 247/2005, capitol introdus prin OUG nr. 81/2007, sens în care o eventuală obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor în numerar ar avea un caracter prematur.

Solicită menținerea dispozițiilor primei instanțe cu privire la această instituție, în sensul că a fost introdusă în prezenta cauză doar pentru opozabilitate, fără a se institui vreo obligație în sarcina sa.

În drept sunt invocate prevederile Legilor 10/2001 republicată, 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, art. 289 și următoarele cod procedură civilă.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate în apel cât și din oficiu instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge apelul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Criticile aduse de apelantă în sensul că reclamantul nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001, cu consecința menținerii dispoziției emise sub nr. 55/11.01.2007 de Primarul Municipiului O sunt nefondate.

Astfel reclamantul a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată datat 20 octombrie 1962 potrivit căruia acesta a cumpărat de la proprietarii tabulari înscriși sub B9 și 10 din CF 5005 O, o suprafață de teren.

Într-adevăr în cuprinsul contractului nu se menționează suprafața exactă a terenului cumpărat, însă obiectul contractului,chiar dacă nu este determinat expres în cuprinsul actului și nu este identificat topografic este determinabil, menționându-se în cuprinsul contractului că s-au cumpărat 15 din lățimea terenului.

Acest contract este confirmat și prin declarațiile martorilor ( fila 117- dosar 1818/2006) și ( fila 130- dosar 1818/2006) această din urmă martoră precizând că reclamantul a cumpărat un loc de casă prin anii 1963 de la numiții "", identificat administrativ în O,- pe care și-au construit o casă pe care au folosit-o sub nume de proprietari până la preluare, declarații care se coroborează și cu celelalte înscrisuri depuse de reclamant la dosar(facturi plată, utilități, impozit ).

În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză pentru identificarea imobilului, expertul stabilind în raport de obiectul contractului (15 din lățimea terenului) suprafața totală a imobilului ca fiind de 675 mp, suprafață corect reținută de instanța de fond ca formând obiectul contractului de vânzare- cumpărare sub semnătură privată.

Astfel, în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză și mai sus menționat, în mod temeinic a reținut prima instanță că la data preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, acesta era proprietar faptic asupra unei suprafețe de 675 mp teren din imobilul cu numărul top 5263,a din CF 5005 O (transcris ulterior în CF 63536 O) precum și asupra construcției edificate de acesta pe terenul în litigiu, calitate, de altfel recunoscută de către autoritățile statului la momentul preluării.

Această recunoaștere a calității de proprietar de către autoritățile statului rezultă cu prisosință și din conținutul convenției de donație datată 29 iunie1979, convenție a cărei nulitate a fost constatată în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1743/11.03.2003 a Judecătoriei Oradea.

Susținerile apelantei în sensul că dovada de fost proprietar al imobilului, astfel cum o reglementează art.3 din Legea 10/2001, se poate face doar cu extrasul de carte funciară din care să rezulte întabularea dreptului de proprietate sunt nefondate, în primul rând pentru că textul mai sus menționat nu cuprinde o astfel de condiționare și cu atât mai mult cu cât conform art. 24 aliniatul 1din Legea 10/2001 în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută prin actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar în aliniatul 2 al acestui text de lege se prevede că în aplicarea prevederilor aliniatului 1, în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

În speță împrejurarea că reclamantul nu a fost întabulat în cartea funciară la momentul preluării, fiind întabulați numiții, de la care acesta a cumpărat o porțiune din imobil nu constituie probă contrară în condițiile în care, așa cum mai sus s-a reținut, reclamantul a făcut dovada cumpărării imobilului de la proprietarii tabulari, imobilul fiind preluat de Statul Român de la acesta, astfel că acesta este îndreptățit la măsurile reparatorii prevăzute de /2001.

Corect s-a dispus emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin plata de despăgubiri pentru imobilul casă și teren, susținerile apelantei în sensul că imobilul construcție nu a fost preluat abuziv fiind nefondate și lipsite de temei legal.

Întrucât prin apelul formulat apelanta nu critică dispozițiile instanței de fond privind introducerea în cauză a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților doar pentru opozabilitate, aspectele invocate de intimată privind prematuritatea cererii față de această instituție, ca urmare a nefinalizării procedurii administrative exced cadrului procedural conform articolului 295 cod procedură civilă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca legală și temeinică sentința apelată, motiv pentru care, în temeiul articolului 296 Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat, menținând în totalitate sentința apelată.

Întrucât apelanta este în culpă procesuală, în temeiul articolului 274 Cod de procedură civilă, va fi obligată aceasta să-i plătească intimatului suma de 952 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial conform chitanței nr. 457/17.06.2009 depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelantul pârât INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat in O,-, - 3,. 5 și intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII, cu sediul în B, nr. 202, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 78/C din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.

OBLIGĂ partea apelantă să plătească părții intimate suma de 925 lei cheltuieli de judecată în apel.

DEFINITIVĂ.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

- - - - -

Red dcz

13.11.2009

Jud fond

Dact CC

5 ex/24.11.2009

3 com/

Președinte:Doina Măduța
Judecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Camelia Cristea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Oradea