Speta Legea 10/2001. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 142/A/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimatul Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 587/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimatul contestator, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul apel este scutit de plata taxelor judiciare, iar intimații nu au depus întâmpinare.
Partea prezentă arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului contestator solicită respingerea apelului promovat de Primarul municipiului Sibiu, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, depune OP, factură onorar și concluzii scrise.
Invocă art. 16 din Legea 10/2001 potrivit cărora sunt supuse restituirii imobilele care au destinația de unități de învățământ, și prevederile HG 250/2007 - privitoare la principiile de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii 10/2001, susținând că deși terenul în discuție - teren de sport al unei unități de învățământ - calificat ca bun proprietatea publică, nu prezintă relevanță și nu constituie motiv de refuz de restituire. După restituire proprietarul este obligat să-i mențină afectațiunea pe o perioadă de 5 ani. Față de incidența Ordinului nr. 1955/1995 pentru aprobarea normelor de igienă în unitățile școlare, invocat de către apelant, arată că acest act cu caracter administrativ nu poate înlătura aplicarea unor norme cu de lege, în speță Legea 10/2001 lege specială.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
-//-
Prin sentința civilă nr. 587/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu Statul român prin Municipiul Sibiu și Primarul municipiului Sibiu, și a fost anulată parțial dispoziția nr. 70/2008 în ceea ce privește art. 1 fiind obligat intimatul să dispună restituirea în natură a terenului de 894 mp transcris în CF 19736 nr. top 3347/1/2/1/1/2 cu obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă de 5 ani.
În considerentele sentinței s-a reținut că imobilul pe care contestatorul îl solicită a-i fi restituit în natură este întabulat ca fiind domeniu public al Municipiului Sibiu. Luând în considerare disp. art. 16 din Legea nr. 10/2001 care arată că imobilele având destinația arătată în anexa 2 lit. a, afectate nemijlocit activităților de interes public, de învățământ sau sănătate se restituie în proprietatea foștilor proprietari care au obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de 5 ani, prima instanță a apreciat că se impune restituirea în natură a imobilului în discuție, astfel că a admis contestația formulată de contestatorul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Sibiu solicitând admiterea acestuia și schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În expunerea motivelor de apel se arată că terenul restituit în natură de prima instanță constituie domeniu public, respectiv terenul de sport oferit Liceului industrial nr. 3 Sibiu, fiind imposibil de restituit în natură.
Invocă disp. art. 3 alin 3 din Ordinul nr. 1955/1995 pentru aprobarea Normelor de igienă privind unitățile pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor al Ministrului Sănătății care prevăd că terenul aferent unităților pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor trebuie să permită desfășurarea în aer liber a activităților copiilor și tinerilor asigurând pentru aceasta între 10 și 50 mp pentru un elev, pe tură, în funcție de factorii geografici, de mediu și de specificul unității. Precizează că suprafața de 894 mp este insuficientă pentru acoperirea necesarului de teren pentru desfășurarea în aer liber a activităților de către elevii școlii, iar restituirea acestuia duce la restrângerea spațiului de desfășurare a activităților elevilor și astfel la încălcarea dispozițiilor legale invocate.
În drept invocă și disp. art. 282 și art. 242 alin 2 Cod pr. civ. Legea 10/2001, HG nr. 250/2007 și Ordinul 1955/1995.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat.
Legea 10/2001 prin art. 1 alin 1, art. 7 alin 1 și 2 și art. 9 consacră prioritatea restituirii în natură a imobilelor care intră în sfera de reglementare a legii, fără a face distincție între imobilele care aparțin domeniului privat ori celui public al statului.
Din interpretarea disp. art. 16 din Legea nr. 10/2001 rezultă cu evidență că și imobilele afectate unor activități de interes public de învățământ, așa cum este cel în discuție, pot forma obiect al restituirii în
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 142/A/2008 dată în dosar nr-)
natură condiționat de păstrarea afectațiunii acestora pe perioada prevăzută în textul de lege.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale menționate anterior atunci când a hotărât restituirea în natură a terenului în litigiu. Dispozițiile art. 3 alin 3 din Ordinul nr. 1955/1995 de care se prevalează apelantul nu pot determina adoptarea unei alte soluții întrucât actul normativ care le conține are un inferior legii de reparație specială cu care, în aparență, vine în contradicție.
Sub acest aspect se mai impune a se preciza că obligativitatea creării condițiilor necesare desfășurării activității în aer liber a elevilor nu este prevăzută prin lege, așa cum susține apelantul ci printr-un ordin al Ministrului Sănătății care, așa cum s-a mai arătat, are forță juridică inferioară Legii 10/2001, neprezentând nici o relevanță în cauză.
Față de cele expuse, constatând că hotărârea primei instanțe este la adăpost de criticile formulate, Curtea, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat apelul promovat de Primarul municipiului Sibiu.
În baza art. 274 Cod pr. civ. apelantul va fi obligat să plătească intimatului suma de 3570 cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat ( 11-12).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 587/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă apelantul să plătească intimatului suma de 3570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 5 ex/20.10.2008
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
