Speta Legea 10/2001. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 142
Ședința publică de la 7 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marian Budă președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantele domiciliată în C,-, jud. și domiciliată în C,.,-, -.8,.1,.3, jud. D împotriva sentinței civile nr. 636 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantele reclamante și, reprezentate de avocat, intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelantele reclamante, a depus concluzii scrise la dosar și a susținut motivele invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral arătând că, hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză rezultă că există teren liber în suprafață 600 în spatele blocurilor C și D care nu este afectat de nici un detaliu de sistematizare, putând fi restituit în natură.
Consideră că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.10, 26 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, deoarece măsuri reparatorii în echivalent se acordă numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă.
Apreciază că, în mod greșit se trimit dosarele la Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților, întrucât aceste despăgubiri se acordă numai persoanelor cărora le-au fost emise titluri de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împreună cu atestatul de acționar al Fondului Proprietatea, ori astfel de acte nu le-au fost emise până în prezent apelantelor reclamante.
De asemenea, a solicitat instanței de apel să stabilească cotele succesorale ale apelantelor reclamante, atât pentru teren cât și pentru sumele de bani ce le revin în urma demolării construcțiilor.
În raport de aceste considerente, a pus concluzii, în principal, de admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, având în vedere că au fost demolate construcțiile, a solicitat despăgubiri bănești în sumă de 677.737,04 lei, actualizate la zi.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a arătat că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că terenul ce face obiectul litigiului este afectat de utilități publice, respectiv blocurile C și D din zona, ", fiind imposibil de a se restitui în natură și ca atare a solicitat respingerea apelului, hotărârea Tribunalului Dolj fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr-, din data de 23 iunie 2005, reclamantele și, în contradictoriu cu Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 63642/11.12.2006, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură pentru imobilele care au fost situate în C, str. -, nr.46 și-, notificare sub.869/N/2001, 773/N/2001, 811/N/2001, 862/N/2001, și s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII, din Legea nr. 247/2005.
În motivare, contestatoarele au arătat că dispoziția indicată este nelegală cu privire la restituirea în natură a imobilelor și a terenului în suprafață de 600 pentru următoarele motive:
1. s-a încălcat regula ce statuează prevalența restituirii în natură a imobilului.
În cazul de față, imobilele au fost demolate abuziv dar mai există destul teren liber, care poate fi restituit, fiind situat în spatele magazinului, identificat la fața locului și se poate restitui teren similar în zonă chiar dacă nu este de aceeași dimensiune.
2.din dispoziția Primăriei nu rezultă în ce constau despăgubirile, cuantumul lor, cu atât mai mult cu cât prin notificări au solicitat despăgubiri bănești.
3.în mod greșit se trimit dosarele la Secretariatul Comisiei centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, aceasta neavând competența legală de a soluționa notificări.
În cauză s-a dispus efectuarea a două expertize cu specialitățile topometrie și construcții civile.
Prin sentința civilă 636 din 11 octombrie 2007, Tribunalul Dolja respins contestația formulată reținându-se că din expertiza topometrică rezultă că terenul ce a aparținut autorului reclamantelor este imposibil de restituit în natură, fiind ocupat în totalitate de blocurile C și D din zona " " și de trotuarele străzilor - și. Nu poate fi acordat nici un alt teren în compensare deoarece nu există teren liber în zonă și nici în altă zonă a orașului.
Prin urmare s-a considerat justificată propunerea de acordare a despăgubirilor, autoritățile sau entitățile învestite cu soluționarea notificărilor nemaiavând competența de a stabili cuantumul despăgubirilor, această atribuție revenindu-i Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor constituită după apariția Lg.247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarele apelante și, pentru următoarele motive:
1.În mod netemeinic și nelegal, prima instanță a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză efectuat de către expertul, deoarece cele consemnate în raportul de expertiză, în sensul că nu există teren liber, nu corespund realității solicitând refacerea raportului de expertiză sau refacerea acestuia.
2. Apelantele susțin că din raportul întocmit de către expertul rezultă că există teren liber, pe care se află o parcare liberă și un rezervor de apă semiângropat.
3. Prima instanță a reținut în mod nereal că nu ar mai fi existat teren liber pe raza municipiului C, care să poată fi restituit în compensare în aceeași zonă sau în zone similare, fiind de notorietate publică faptul că Primăria municipiului Caf urat proprietățile celor care erau îndreptățiți să le primească și le-au atribuit altor persoane.
4. Sentința civilă este nelegală și cu privire la înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale de Acordare a Despăgubirilor, deoarece potrivit nr.HG 1095/2005 privind normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, se arată că notificările în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubiri, vor fi predare respectivului secretariat, ori apelanții nu au fost chemați niciodată pentru negociere efectivă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 10 și art.26 alin. 1 din Lg.10/2001.
Apelanții consideră că, dacă restituirea în natură nu este posibilă sau nu este aprobată, entitatea notificată este obligată să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, lucru ce nu s-a petrecut în cauza de față.
Instanța de apel, prin încheierea din 18 ianuarie 2008, a dispus completarea probatoriului administrat în cauză, în sensul ca cei doi experți ce au efectuat expertize tehnice, în fața primei instanțe, să-și exprime un punct de vedere comun cu privire la faptul dacă există teren liber în locul indicat de contestatori; dacă terenul a aparținut fostului proprietar și dacă acest teren este sau nu afectat funcționalității blocurilor din zonă sau afectat de detalii de sistematizare.
Raportul de expertiză a fost întocmit de cei doi experți și a fost depus la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, precum și sentința apelată, prin raportare la motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește primul motiv de apel, instanța de apel a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză, de către cei doi experți care au efectuat expertiza în fața primei instanțe, în care să se exprime un punct de vedere comun, cu privire la faptul dacă există sau nu teren liber în zonă, care să poată fi restituit.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că respectivul teren nu poate fi restituit în natură, în ciuda faptului că cei doi experți opinează că ar putea fi restituit, cu efectuarea unor lucrări de dezafectare.
Aceasta,deoarece pe acest teren se află un rezervor de apă și casa de vane aferentă, precum și un canal termic, iar deasupra se află amenajată o parcare pentru autovehicule iar pe același teren se face accesul la un wc public subteran, precum și accesul către Judecătoria Craiova.
În situația de față sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.2 din Legea 10/2001 modificată, teza finală, terenul respectiv fiind afectat de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică, astfel că în această situație se impun măsuri reparatorii, în echivalent, așa după cum în mod temeinic și legal a stabilit și prima instanță.
2. Al doilea motiv de apel este strâns legat de primul motiv, nici acesta neputând fi reținut pentru aceleași considerente ca și primul motiv.
3. La dosarul cauzei există depusă adresa nr. 14659/2008 a Primăriei Municipiului C din care rezultă că nu au putut fi identificate bunuri sau servicii, care să poată fi acordate în compensare apelanților contestatori.
Cum nici apelanții contestatori nu au făcut dovada faptului că ar exista astfel de bunuri sau servicii disponibile, nici acest motiv de apel nu poate fi reținut.
4. Nici cel de-al patrulea motiv de apel nu poate fi reținut, deoarece după apariția Legii 247/2005,autoritățile sau entitățile învestite cu soluționarea notificărilor nu mai au competentă în stabilirea cuantumului despăgubirilor, această competentă nemaiavând-o nici instanțele de judecată, potrivit Deciziei nr.
LII( 52)/2007 Secțiilor Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Autoritățile sau entitățile ce soluționează notificările fac doar propuneri de acordare a acestor despăgubiri și înaintează documentația Secretariatului Comisiei Centrale de Acordare a Despăgubirilor, urmând ca mai departe să se urmeze procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Cum în cauză, Dispoziția nr. 62642 din 11.12.2006 a Primarului Municipiului Caf ost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, rezultă că și în speța de față nici autoritatea învestită cu soluționarea notificării și nici instanțele de judecată nu mai pot stabilii cuantumul despăgubirilor, urmând ca în cauză să se aplice procedura prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 296 cod. procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantele domiciliată în C,-, jud. și domiciliată în C,.,-, -.8,.1,.3, jud. D împotriva sentinței civile nr. 636 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect Legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehn. -
Jud. fond:
5 exp./11.04.200
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț
