Speta Legea 10/2001. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/A/2010
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI S și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1085 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr. unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu reclamantul intimat prin mandatar, și pârâții intimați MUNICIPIUL S - PRIN PRIMAR, FONDUL PROPRIETATEA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii din partea mandatarului reclamantului apelant, -având atașat un set de înscrisuri.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 29 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față reține:
Prin contestația precizată înregistrată sub nr- la Tribunalul Sibiu contestatorul a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP S, Fondul Proprietatea, Primarul Municipiului S și să i se acorde despăgubiri în bani ca măsură reparatorie pentru imobilul în litigiu și restituirea în natură măcar a unui apartament din 15.
Prin sentința civilă nr. 1085/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive și respinsă contestația formulată împotriva intimaților Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP S, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Fondul Proprietatea
S-a respins excepția tardivității depunerii precizării de contestație invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost admisă în parte contestația formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului S și s-a dispus anularea în parte a dispoziției atacate în ceea ce privește art. 2(1) fiind obligat intimatul să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri bănești egale cu valoarea de piață a imobilului din S,- din CF 2673 S nr. top 461, 462 și 463, respectiv 860.000 euro echivalent în lei la data plății, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate de de 22.571,88 rol.
S-au respins celelalte pretenții ale contestatorului și au fost menținute celelalte prevederi ale dispoziției.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 4123/2008 a Primarului Municipiului S s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din S,- înscris în CF 2673 S nr. top 461, 462, 463 formulată de și s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri cu scăderea valorii actualizate cu indicele de inflație a despăgubirilor încasate de conform Legii 112/95 în baza Hotărârii 419/06 în cuantum de 22.571,88 ROL.
Imobilul în litigiu înscris în CF 2673 S nr. top 461,462,463 - din S,- a fost proprietatea lui ( ) ( 93, 83, 89 dosar ) și a fost naționalizat în baza. 92/50 intabularea dreptului de proprietate fiind operată în CF cu încheierea 2353/1962 sub. Ulterior imobilul a fost apartamentat în 15 apartamente și înstrăinat chiriașilor în baza Legii 112/95 în anul 1997 respectiv 1998.
Înstrăinarea a avut loc după ce un alt moștenitor încasase despăgubiri în baza Legii 112/95 în cuantum de 82.009.920 ROL - Hotărârea 419/96 respectiv.
Contestatorul din prezenta cauză este, a formulat notificare în termenul prevăzut de art. 21, 22 Legea 10/01 în 6.11.2001 și are calitate de persoană îndreptățită la restituire fiind moștenitor al fostei proprietare tabulare, fiind nepot de fiică.
Prin precizarea de acțiune ( 131 ) a indicat pârâții - intimați cu care înțelege să se judece respectiv: Primarul Municipiul S; Ministerul Finanțelor reprezentat de DGFPS;; Fondul Proprietatea.
Obiectul contestației vizează restituirea în natură a imobilului din S,- înscris în CF 2673 S nr. top 461; 462 și 463 sau acordarea de despăgubiri cu indicarea valorii acestora și înaintarea acestei propuneri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru imobilul în litigiu s-au acordat despăgubiri cuantificate la 82.009.920 lei prin Hotărârea 419/96 însă unui alt moștenitor astfel că s-a apreciat că dispoziția atacată care propune acordarea de despăgubiri cu scăderea valorii despăgubirilor acordate este legală, emisă în condițiile Legii 10/01.
În ce privește pârâții; Ministerul Finanțelor prin DGFP S, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Fondul Proprietatea instanța a respins acțiunea reclamantului contestator față de aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive în baza Legii 10/01, Legii 247/05 și OUG 81/07.
Excepția tardivității precizării contestației a fost respinsă deoarece prin aceasta nu s-a modificat acțiunea ci reclamantul și-a mărit câtimea pretențiilor în conformitate cu art. 132 al.2 pct.2 din pr.civ. respectiv pe lângă restituirea în natură solicitat și acordarea de despăgubiri bănești.
Imobilul în litigiu fiind preluat de stat în baza. 92/50 reprezintă o preluare fără titlu conform art.2 din Legea 10/01 astfel că se impune acordarea de despăgubiri deoarece a fost înstrăinat deci nu mai este liber și nu se poate restitui în natură.
În ce privește despăgubirile bănești solicitate instanța va statua astfel:
Conform Dispoziției nr. 4123/08 a Primarului mun. S s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Măsurile reparatorii prin echivalent prev. de Legea 10/01 modificată prin Lg.247/05 respectiv titluri de participare la Fondul Proprietatea nu reprezintă acordarea efectivă a unei despăgubiri astfel cum a statuat CEDO în cauzele Jujescu contra României; Huber contra României.
Astfel că nemaifiind posibilă restituirea în natură urmează să se plătească persoanei îndreptățite despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață imobiliară a imobilului.
În cauză s-a efectuat expertiză judiciară de evaluare imobil de către expert care a apreciat valoarea de circulație a imobilului la 860.000 Euro (184 dosar).
Pentru aceste considerente s-a admis în parte contestația și s-a anulat în parte Dispoziția nr. 4123/08 în ce privește art. 2(1) respectiv se va propune Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri bănești egale cu valoarea de piață a imobilului respectiv 860.000 Euro echivalent în lei cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate de de 22.571,88 ROL.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului S și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin apelul promovat, pârâtul Primarul Municipiului Sas olicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul înlăturării dispozițiilor privind obligarea sa la stabilirea prin dispoziție a cuantumului despăgubirilor.
În expunerea motivelor de apel arată că potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005 Primarul nu acordă despăgubiri bănești și nu stabilește cuantumul acestora ci, conform legii, propune Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de titluri de despăgubiri care pot fi valorificate iar aceasta emite o decizie cuprinzând titluri de despăgubiri care pot fi valorificate potrivit dispozițiilor cap. V ind. 1 secțiunea I din Legea nr. 247/2005 modificată și completată cu OG nr. 81/2007.
Procedura de acordare a despăgubirilor este reglementată de dispozițiile art. VII al Legii nr. 247/2005 potrivit căruia Comisia Centrală desemnează evaluatori din subordinea sa, evaluatori care întocmesc rapoartele de evaluare care conțin cuantumul despăgubirilor.
Precizează că potrivit Legii nr. 247/2005 competența Primarului este limitată la a face propuneri de acordare a despăgubirilor și nu de a propune și cuantumul acestor despăgubiri. Doar persoana îndreptățită poate opta pentru valorificarea titlului de despăgubire prin acordarea de despăgubiri în numerar, sub rezerva că suma cuprinsă în titlul de despăgubire să fie de maxim 500.000 lei sumă ce se stabilește de către Comisia de evaluatori de pe lângă Comisia Centrală care stabilește suma în limita căreia se acordă titlurile de despăgubiri.
Mai susține că evaluarea se face conform standardelor internaționale de evaluare, motiv pentru care a învederat instanței de fond faptul că expertiza depusă la dosar nu este pertinentă cauzei iar instanța nu se poate pronunța asupra cuantumului despăgubirilor.
În drept invocă art. 282, art. 296 și art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001 art. 13 alin 7, art. 65 alin 5, 6 și 6.5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, HG nr. 250/2007.
La rândul său, prin apelul declarat, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul respingerii precizării de acțiune prin care a fost introdusă în cauză Autoritatea ca tardiv formulată și, în măsura în care se va trece peste aspectele procedurale, solicită respingerea acțiunii.
În motivarea apelului se arată că pârâta are interes în promovarea căii de atac având în vedere că pe de o parte instanța ce a soluționat pe fond acțiunea a încălcat în mod flagrant dispozițiile legale în vigoare și principiul bunei administrări a justiției iar Autoritatea, potrivit dispozițiilor legale în vigoare (OUG nr. 81/2007) este cea care efectuează plata despăgubirilor în numerar după parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001. Consideră că prin hotărârea pronunțată de Tribunal interesele Statului Român reprezentat de au fost grav afectate pentru că valoarea stabilită de către instanța de judecată nu reprezintă o valoare de piață conform dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Arată că instanța, în mod neîntemeiat, a respins excepția tardivității precizării contestației.
Aceasta este o modificare a acțiunii deoarece reclamantul înțelege să se judece și cu alți pârâți și precizează pretențiile îndreptate împotriva acestora. Având în vedere dispozițiile art. 135 coroborat cu art. 132 Cod procedură civilă, cererea reclamantului intitulată "precizare a contestației" este tardiv introdusă și nulă deoarece nu a fost făcută în termenul prevăzut de lege, și în plus, prin intermediul cererii de chemare în judecată a altei persoane nu se poate obține introducerea în proces a unui nou pârât, ci, potrivit art. 57 Cod procedură civilă, trebuie să fie vorba de un terț care să formuleze aceleași pretenții ca și reclamantul. Astfel, cererea reclamantului de introducere în cauză a este inadmisibilă.
Susține că de la o contestație la o dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 instanța a ajuns să oblige Primăria Municipiului S și implicit Comisia Centrală la despăgubiri bănești, deși, în nicio dispoziție legală nu se prevede ca unitatea investită cu soluționarea notificărilor să propună Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri în bani, într-un anumit cuantum la data plății.
Măsura dispusă de instanță nu poate fi pusă în aplicare deoarece dispozițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevăd ca obligație legală a Comisiei Centrale emiterea titlului de despăgubire așa cum acesta este definit de art. 3 alin 1 lit. a Titlul VII.
Ulterior emiterii titlului de despăgubire titularul acestuia va formula o cerere de opțiune privind valorificarea acestui titlu, fie în acțiuni la Fondul Proprietatea, fie prin plata despăgubirilor în numerar ce se va face de Autoritate în ordinea depunerii cererii de opțiune (cap. V titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Mai arată că instanța în mod nelegal a stabilit cuantumul despăgubirilor încălcând principiul separației puterilor în stat deoarece după adoptarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 atributul stabilirii cuantumului despăgubirilor revine numai evaluatorilor numiți de Comisia Centrală și numai în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII. Face referire, în acest context, și la Decizia nr. 52/2007 pronunțată de ÎCCJ ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii, decizie prin care s-a statuat că prevederile art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă privind acordarea despăgubirilor nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Precizează că nicio altă entitate/instanță judecătorească nu se poate substitui acestor atribuții stabilite în sarcina Comisiei Centrale. După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu se va mai stabili în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 ci după parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Deși în speță sunt invocate decizii și cazuri CEDO, legislația actuală prevede faptul că în procedura prevăzută de Titlul VII se stabilește întinderea măsurilor reparatorii.
Apreciază că instanța, depășindu-și în mod vădit atribuțiile, a stabilit în mod nelegal și neîntemeiat valoarea de circulație a imobilului notificat de către reclamant.
Se susține, totodată, că instanța, prin dispozitivul pronunțat, stabilește în sarcina unei părți ce nu a participat la judecarea cauzei, o obligație, respectiv să acorde despăgubiri bănești de 860.000 lei, deși Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor emite doar titluri de despăgubire, ce pot fi valorificate de titular.
Mai arată că în mod greșit instanța a stabilit despăgubirile prin raportul de expertiză efectuat în cauză care nu respectă standardele internaționale de evaluare menționate de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și fără a se pronunța asupra obiecțiunilor formulate de pârâtă. Expertul utilizează nr. 256/1984 abrogat, nu ține cont de HG nr. 239/2004, nu i-a în calcul deprecierile din cauze funcționale și din cauze externe iar valoarea estimată nu este valoarea de piață. Astfel, acest raport cuprinde erori de calcul și de estimare a valorii de piață potrivit standardelor internaționale de evaluare, creând prejudicii Statului Român reprezentat de entitățile competente să soluționeze notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 precum și de entitățile competente să stabilească și să acorde despăgubiri.
Mai mult decât atât, valoarea s-a stabilit într-o monedă în care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare nu se face plata.
Consideră că motivarea instanței judecătorești potrivit căreia acordarea de titluri de participare la Fondul Proprietatea nu reprezintă acordarea efectivă a unei despăgubiri nu este temeinică deoarece Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede valorificarea titlurilor de despăgubiri fie prin acordarea de despăgubiri în numerar fie prin acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea, acestea din urmă putând fi vândute și cumpărare și se pot obține și dividende din acționariat.
Susține că în mod tendențios instanța de fond a făcut aprecieri în legătură cu procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 modificată fără ca în speță procedura administrativă reglementată de Titlul VII să fi fost declanșată iar reținerile instanței în sensul că titlurile de participare la Fondul Proprietatea nu reprezintă acordarea efectivă a unei despăgubiri sunt critici față de varianta găsită de legiuitor pentru despăgubirea celor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv. Or, în temeiul separației puterilor în stat, consacrat de Constituția României, tribunalul nu poate să invalideze un act normativ emis de Guvernul României în temeiul atribuțiilor sale constituționale și nici nu poate deveni un "legiuitor pozitiv", CEDO stabilind că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege iar Curtea nu s-ar putea pronunța, și, nu ar putea să completeze sau să schimbe măsurile legislative existente, devenind astfel un "legiuitor pozitiv".
Totodată arată că acțiunea este inadmisibilă în sensul că prin dispoziția emisă nu se pot acorda decât măsurile reparatorii prevăzute de legea specială care dispune că măsurile reparatorii constau în titlul de despăgubire ce se emit de către Comisia Centrală ce vor fi valorificate potrivit OUG nr. 8/2007.
În drept invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001, HG nr. 361/2005, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 132, 135 și 282 Cod procedură civilă.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Se susține de către apelantul Primarul Municipiului S că instanța de fond a stabilit în sarcina acestuia acordarea de despăgubiri bănești într-un cuantum stabilit.
Din examinarea hotărârii atacate rezultă că instanța l-a obligat pe pârât săpropunăComisiei Centrale acordarea de despăgubiri în cuantum de 860.000 euro și nu să le acorde efectiv, astfel că nu poate fi primită critica menționată mai sus.
Prima instanță a reținut în mod corect că măsurile în echivalent prevăzute de Legea 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv titluri de participare la Fondul Proprietatea nu reprezintă acordarea efectivă a unei despăgubiri așa cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu numai în cauzele enumerate de tribunal ci și în altele (Katz contra României, Ionescu contra României, împotriva României).
Mai mult, se constată că în cauza Brețcanu contra României Curtea Europeană a reținut că Fondul Proprietatea nu este unul funcțional nici în condițiile adoptării OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ceea ce înseamnă că în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, Statul nu oferă o despăgubire echitabilă. Aceasta, echivalează, potrivit Curții de la Strasbourg, cu o lipsă totală și prelungită a oricărei indemnizații, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la un bun prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
În ceea ce privește raportul de expertiză, Curtea constată că pârâtul Primarul Municipiului S nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, fiind astfel nefondate criticile formulate cu referire la acest raport de expertiză.
Având în vedere cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile menționate anterior dar și faptul că prima instanță nu a obligat pârâtul și nici Comisia Centrală la acordarea unei anumite sume ci a dispus ca pârâtulsă facă propuneride acordare a sumei stabilite prin expertiză, Curtea reține ca fiind nefondate motivele de apel invocate de pârâtul Primarul Municipiului S, și ca urmare, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În ceea ce o privește pe pârâta, se constată că prin sentința atacată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta, dispunându-se respingerea contestației formulată de contestator împotriva acestei pârâte.
În condițiile în care s-a admis excepția formulată de către apelantă și s-a constatat că nu are calitate procesuală pasivă, apelul promovat de aceasta este lipsit de interes. Apelanta încearcă să justifice interesul în declararea căii de atac invocând încălcarea principiului bunei administrări a justiției cât și afectarea intereselor Statului Român reprezentat de, însă aceste argumente nu prezintă nicio relevanță atâta timp cât sunt susținute de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Neavând interes în formularea apelului, este inutilă analizarea pe fond a motivelor de apel invocate de această pârâtă.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, și apelul promovat de această pârâtă urmează să fie respins.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
(continuare dispozitivul deciziei nr. 15/A/2010 din dosar nr.-)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului S și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 1085/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /8ex/04.03.2010
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
