Speta Legea 10/2001. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.150
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții apelanți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.2304/PI/06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați și și pârâta intimată, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T și Primarul Municipiului T, prezenți personal reclamanții intimați și, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 06.06.2008 cererea formulată de reclamanții în care se precizează că și-au ales domiciliul procesual la fam. din com. nr.134, jud.T, cerere care este însoțită de declarațiile notariale prin care s-au revocat procurile date numitului -.
Reprezentanta apelanților și reclamanții intimați prezenți personal învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T și Primarul Municipiului T, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, menținerea dispoziției primarului pentru motivele invocate în cuprinsul cererii de apel.
Pârâții intimați, prezenți personal, solicită respingerea apelului conform motivelor invocate în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.dosar - la Tribunalul Timiș, reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T, primăria Municipiului T și au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.1780/26.06.2006 emisă de Primarul Municipiului T, privind notificarea nr.703/09.08.2001, solicitând în principal anularea dispoziției și restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă care nu este aferentă construcțiilor înstrăinate în baza Legii 112/1995.
Au solicitat să se constate că această parte rămasă liberă este în suprafață de 615 mp și este identificat la nr.top 20319/1 în planul parcelar cu propunere de dezmembrare întocmit de inginer, iar în subsidiar să se stabilească la o cotă parte de 67% din întregul teren preluat abuziv, de 917 mp, solicitând, de asemenea, și intabularea în CF 17631 T, precum și radierea din același CF a dreptului de proprietate al Statului Român.
Au mai solicitat anularea dispoziției atacate și în ce privește construcțiile înstrăinate pârâtei, respectiv casa de locuit și magazia situate în Calea nr.79 T, precum și terenul aferent acestora, iar în privința lor să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent (ori, acordare în compensare de bunuri mobile sau imobile, ori să se propună acordarea de despăgubiri în condițiile art.26 al.1 teza finală din Legea 10/2001.
În subsidiar au solicitat anularea dispoziției nr.1780/26.06.2006 și obligarea primarului Municipiului T să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a părții de teren rămasă liberă care nu este aferentă construcțiilor înstrăinate în baza Legii 112/1995, iar în privința construcțiilor înstrăinate potrivit Legii 112/1995, respectiv casă de locuit, magazie și teren aferent a cărui suprafață solicită a fi stabilită la 302 mp, solicită obligarea Primarului Municipiului T la emiterea unei dispoziții de stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent.
În motivare au invocat, în esență, abuziva preluare, fără plată, a imobilului susmenționat în baza decretului 223/1974; au mai invocat calitatea lor de cetățeni români la data preluării și inexistența vreunei prevederi legale care să condiționeze restituirea; în fine, față de aspectul că notificarea nu ar fi fost formulată și în numele reclamantei, au invocat dispozițiile art.35 fam. care instituie o prezumție de mandat reciproc ce operează în privința actelor de conservare săvârșite doar de unul dintre soți.
În drept, au invocat dispozițiile art.2, 3, 26 din Legea 10/2001, decretul 223/1974, art.12, 36 din Constituția din 1965, declarația Universală a Drepturilor Omului, Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, art.35 fam, legea 247/2000 și Legea 7/1996.
Prin precizările depuse la dosar, reclamanții au solicitat referitor la petitul 1 că în loc de stabilirea cotei de 67% din întreg terenul preluat abuziv de 917 mp, solicită cota parte de 615/917, iar în locul solicitării de stabilire a cotei de 33% din întregul teren preluat abuziv de 917 mp, solicită cota parte de 302/917.
Au completat acțiunea cu un nou petit, respectiv, în cazul respingerii primelor două capete de cerere să fie obligat Primarul Municipiului T să modifice art.1 din dispoziția atacată în sensul restituirii în natură și instituirii unui drept special de folosință asupra părții de teren rămasă liberă, precum și înscrierea acestui drept în CF; au mai solicitat în subsidiar în cazul respingerii primelor două capete de cerere obligarea pârâtului Primarul Municipiului T să modifice art.2 din dispoziție și să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile care nu se pot restitui în natură și pentru terenul ocupat de acestea.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, iar pârâtul Primarul municipiului Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei
Excepția a fost respinsă, instanța reținând că față de dispozițiile art.20/2004 în forma anterioară aparțin Legii 247/2005, această instituție are calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.2304/P/06.11.2007 cererea reclamanților a fost admisă.
În consecință, instanța a obligat Primarul Municipiului T să emită o nouă dispoziție de retrocedare a întregului imobil situat în T, Calea nr.79, înscris în CF nr.17631 T, nr.top 20319, astfel:
- în natură, în limita terenului susceptibil de retrocedare (de 615 mp grădină, nr.top 20319/1, delimitată prin punctele A-B-N-M-D-E, conform raportului de expertiză întocmit de expert ) și
- prin echivalent, în limita imobilului construcție și teren incorporat (de 302 mp), identificat cu nr.top 20319/2 în același raport de expertiză, imobil înstrăinat în condițiile Legii 112/1995 (cu aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, aplicabile în acest caz), constatând că imobilul supus retrocedării a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului.
Pentru a dispune astfel, față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că imobilul în cauză a fost preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974 cu plata sumei de 12.464 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor, în timp ce terenul a trecut în proprietatea statului fără plată, conform Deciziei 373/23.03.1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului T, construcțiile fiind vândute în temeiul Legii 112/1995 pârâtei.
Potrivit pct.1.3 din Hotărârea nr.250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Nornelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (dispoziții existente și în precedentele norme metodologice de aplicare a legii), entitatea deținătoare era chemată să verifice valabilitatea titlului statului, întrucât, potrivit lit.a) "incidența "preluării abuzive" nu este prezumată, ci în funcție de fiecare situație, entitatea obligată prin lege să soluționeze notificarea trebuie să aprecieze situația respectivă ca încadrându-se în prevederile legii potrivit art.2 al.(1) din lege", în lipsa acestei verificări, instanța având dreptul și obligația de a face acest lucru.
Decretul nr.223/1974 era contrar Constituției din 1965 sub imperiul căreia a fost edictat, de vreme ce dispozițiile art.36 și 17 nu îngăduiau discriminări între cetățeni români după cum aveau domiciliul în România sau în străinătate (așa cum decretul prin primul său articol a făcut), motiv pentru care acest act normativ nu putea conferi statului legitimitate în stăpânirea nemișcătorului, preluarea fiind în consecință fără titlu valabil.
În acest context, imobilul în speță face parte din categoria imobilelor preluate abuziv în patrimoniul statului, în accepția art.2 al.1 lit.i din Legea 10/2001, iar reclamanții, potrivit actelor doveditoare aflate la dosar au vocația de accede la beneficiul acestei legi.
Prin dispoziția a cărui anulare o solicită reclamanții s-a dispus restituirea în natură a cotei de din teren și s-a instituit un drept de folosință special asupra acestui teren în favoarea doar a reclamantului notificator, propunându-se apoi, prin art.2 acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 din Titul VII din Legea 247/2005 pentru cota de din construcțiile ce nu pot fi restituite în natură și transmiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.
Chiar dacă potrivit dispozițiilor art.2 al.1 din OUG nr.184/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.501/2002 "cetățenii străini și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr.10/2001 la restituirea în natură a unor terenuri, situate în intravilanul localității, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție" și potrivit al.3 "în situația cetățenilor străini și apatrizilor care au dobândit un drept de folosință special asupra unor terenuri în condițiile al.(1), dreptul de folosință astfel dobândit se convertește, la cerere, în drept de proprietate, după obținerea cetățeniei române de către persoanele respective", potrivit al.5 "dispozițiile al.(1), (2) și (3) nu se aplică în cazul persoanelor prevăzute la art.2 al.(2) din Legea nr.10/2001, cu modificările ulterioare".
Potrivit art.2 al.2 din Legea nr.10/2001, cu modificările ulterioare "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi".
Potrivit disp.art.1 al legii reparatorii "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi".
În ce privește terenul în suprafață de 615 mp din T, Calea nr.79, înscris în CF nr.17631 T, nr.top 20319, potrivit concluziilor raportului de expertiză dispus a fi efectuat în cauză, acesta este liber, putând fi restituit în natură.
În ce privește cota în care urmează a fi restituite, instanța a reținut că s-a dispus restituirea în cotă de reținând că notificarea a fost făcută doar de către reclamantul, în nume propriu, nefiind făcută și în numele soției, deși imobilul reprezenta bun comun la data preluării de către stat.
Măsura reparatorie în natură, constând în restituirea de către stat a bunurilor preluate fără titlu, reglementată de lege, nu este altceva decât o acțiune în revendicare specială supusă unui regim juridic aparte, iar acțiunea în revendicare exercitată de un singur coindivizar are configurația juridică a unui act de conservare, fiind admisibilă; de asemenea, notificarea făcută în baza Legii nr.10/2001 poate fi asimilată unei revendicări speciale.
Sub un alt aspect, partajul poate fi cerut doar de părți, nefiind atributul Primăriei să dispună restituirea pe cote părți.
Față de aceste considerente, restituirea în natură a terenului liber de construcții s-a dispus față de ambii reclamanți, cu atât mai mult cu cât inexistența unui titlu valabil acoperea (văzând și art.35 fam) faptul nesemnării notificării și de către reclamanta.
În ce privește art.2 al dispoziției atacate, instanța a reținut că, potrivit disp.art.26 al.1 din Legea 10/2001 (în corelare și cu art.1 al.2 și 3) " dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 al.(1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Sub un prim aspect dispoziția a fost apreciată ca nelegală, deoarece pentru terenul aferent construcției înstrăinate în baza Legii 112/1995 (de 302 mp) pârâta Primăria T nu a dispus nicio măsură de restituire prin echivalent, iar sub un alt aspect propunerea de despăgubiri s-a făcut tot pentru cota de, contrar celor mai sus arătate care îndreptățeau pe ambii reclamanți la astfel de măsuri reparatorii prin echivalent.
În consecință, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului T care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare au invocat greșita reținere a calității procesuale active a Primăriei Municipiului T, date fiind dispozițiile art.30 al.3 din Legea 10/2001, art.19 din Legea 215/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei au invocat valabilitatea preluării imobilului și faptul că autorul notificării nu a depus la dosarul administrativ actele solicitate, notificarea fiind formulată doar de reclamant.
Au mai invocat că în mod legal a fost retrocedată doar cota de din terenul situat în T, Calea, Comisia de Aplicare a Legii 10/2001 nefiind ținută de referatul Direcției Urbanism din 01,07,2005 și că instanța nu se poate substitui Comisiei, obligând Primarul Municipiului T la emiterea unei noi dispoziții de retrocedare.
Pe cale de întâmpinare, reclamanții-intimați au solicitat respingerea apelului, arătând că în mod corect a fost reținută calitatea procesuală activă a pârâtei Primăria Municipiului T și invocând calitatea lor de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului în modalitatea dispusă de prima instanță.
Au mai invocat abuziva preluare a imobilului.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art.295 al.1 pr.civ. față de probele administrate și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală a Primăriei Municipiului T, se observă că, potrivit dispozițiilor art.21 al.4 din Legea 10/2001 în forma în vigoare la data emiterii dispoziției contestate (26.06.2006), în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor.
În cazul în care dispoziția este atacată în justiție, entitatea care a emis dispoziția este ținută să adopte o poziție procesuală în funcție de probele de la dosar (art.26 al.4 din Legea 10/2001 republicată). Se constată, astfel, că entitatea care a emis dispoziția (în speță Primarul Municipiului T) are calitatea procesuală pasivă, nu și Primăria Municipiului T; în situația în care legiuitorul a dorit să confere atribuții Primăriei a făcut-o expres, ca în cazul prevăzut de dispozițiile art.29 din Legea 10/2001 republicată (normă ce stabilește obligațiaprimărieide a comunica persoanei îndreptățite datele de identificare ale imobilului deținut de o persoană pe care notificatorul nu o cunoaște).
În consecință, cum dispoziția atacată a fost emisă de primar, care reprezintă entitatea administrativ-teritorială, instanța va reține că pârâta Primăria Municipiului T nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul susținerilor apelanților, este de reținut, în primul rând, că în mod legal a reținut prima instanță - care a făcut aplicarea dispozițiilor art.6 din Legea 213/1998 - nevalabilitatea titlului statului, decretul 223/1974 nefiind conform cu Constituția din 1965, cu art.480, 481.civ. și cu art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În continuare, se observă că, obligând pârâtul la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a suprafeței de 615 mp, instanța nu a dat prioritate referatului Direcției Urbanism din 01.07.2005 ci, făcând aplicarea dispozițiilor art.35 fam. a reținut în mod corect că notificarea formulată cu privire la un bun comun formulată de unul dintre soț are natura unui act de conservare ce profită și celuilalt soț. Cum soția notificatorului este și ea reclamant în prezenta cauză, este evident că și-a însușit demersul inițiat de soțul său, reclamantul.
Nu pot fi reținute ca temeiuri de schimbare a sentinței nici susținerile apelanților vizând lipsa dovezii calității de cetățean român a reclamantului, câtă vreme prima instanță a reținut că foștii proprietari deposedați de imobilul lor în lipsa unui titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, calitate pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire.
Tot ca neîntemeiate vor fi reținute și criticile potrivit cu care instanța nu ar putea obliga primarul la emiterea unei noi dispoziții de retrocedare.
Astfel, prin Decizia XX/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a stabilit cu forță obligatorie că instanța este competentă să soluționeze pe fond și contestațiile formulate împotriva dispozițiilor de respingere a cererilor de restituire în natură; or, dacă instanța poate dispune direct restituirea în natură, cu atât mai mult poate dispune obligarea primarului la emiterea unei noi dispoziții în acest sens, dispoziție care să fie conformă cu normele legale.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 pr.civ. instanța va admite apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T și Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.2304/PI/06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții și și va schimba în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei Primăria Municipiului T; va menține în rest hotărârea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.2304/PI/06.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții și.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Menține în rest hotărârea.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - G -
Grefier,
- -
Red.FȘ/17.06.2008
Tehnored.MM/7 ex/10.07.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud. C
Se comunică:
Reclamanți: - - domiciliul procedural ales la fam. -
com. nr.134, jud.T
- - com. nr.134, jud.T
Pârâți: Consiliul Local al Municipiului T-. B-dul - nr.1, jud.
- Primăria Municipiului T-T, B-dul - nr.1, jud.
- Primarul Municipiului T -T, B-dul - nr.1, jud.
Emis 5 comunicări
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
