Speta Legea 10/2001. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIA NR. 150
Ședința publică de la 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marian Budă președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 7 aprilie 2008, privind apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în S,-, jud. O împotriva sentinței civile nr.1063 din 8 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante domiciliată în C N,-, -.4,.2, jud. C, domiciliată în P,-, jud. A și intimata pârâtă PRIMĂRIA COM., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 7 aprilie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1625/2004 pe rolul Tribunalului O l t, reclamanții, și au formulat plângere împotriva dispoziției nr. 622/2 martie 2004 emisă de Primăria comunei județul O, prin care li s-a respins notificarea formulată în baza Legii 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a unor suprafețe de teren intravilan.
Prin sentința civilă 185 din 12 aprilie 2005, Tribunalul Olta respins plângerea ca neîntemeiată, reținând că - autorul reclamanților a deținut în proprietate o suprafață de teren de 37,75 ha. conform dovezii eliberate de Arhivele Statului însă, la 20 martie 1958 nu mai figura cu nici o proprietate mobilă sau imobilă pe raza comunei județul O.
Prin notificarea nr.2264 /12 iunie 2001, - autoarea reclamanților a solicitat restituirea în natură a unor suprafețe de teren depunând ca acte justificative un act de donație din 1920 și un act de partaj voluntar din anul 1931 pentru a dovedi că anterior perioadei de referință stabilită de Legea 10/2001, atât ea cât și soțul ei dețineau suprafețe de teren pe raza comunei județul O, fără a depune însă vreun document din care să reiese că acestea au fost preluate abuziv în sensul Legii 10/2001.
În ceea ce privește suprafața de 37,75 ha. teren, atestată în actul din 1958 ca fiind proprietatea lui, s-a reținut că acestuia i s-a reconstituit integral dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar.
Cu privire la cele trei suprafețe de teren solicitat de reclamanți, s-a reținut că nu există nici un document justificativ, iar prin expertiză au fost identificate aceste terenuri și s-a constatat că sunt ocupate de persoane fizice și juridice.
Instanța a respins cererea de introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice cu motivarea că reclamanții nu au optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, la care se referă art. 31 al.4 din Legea 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 2389 din 31 octombrie 2005, Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului Olt, reținând că autorul reclamanților a deținut o suprafață de 37,75 ha. la nivelul anului 1959 și nu de 45 ha. cum au pretins în apel, iar autoarei lor -, i s-a reconstituit drept de proprietate pentru întreaga suprafață de teren în baza legilor fondului funciar, în cauză nefiind incident dispozițiile Legii 10/2001.
Privitor la actul de donație nr. 2500/1920 și actul de partaj voluntar nr. 376/1931, instanța de apel a reținut că nu probează existența suprafețelor consemnate în proprietatea autorului lor la data cedării terenurilor către stat.
Recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii s-a admis prin decizia rn.4913 din 19 mai 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a casat decizia și s-a trimis cauza la Curtea de APEL CRAIOVA pentru rejudecarea apelului.
A reținut instanța de recurs că hotărârile Tribunalului Olt și ale Curții de APEL CRAIOVAs -au întemeiat pe prezumția că suprafața pe care a deținut-o autorul reclamanților este cea menționată în actele din 1945, de 37,75 ha. pe când recurenții au susținut că de la autorul lor s-a preluat o suprafață mai mare. A mai reținut că instanțele au înlăturat greșit înscrisurile depuse de reclamanți - actul de donație și de partaj voluntar, pe considerentul că sunt anterioare datei de 6 martie 1945, întrucât pentru a se putea reține că aceste terenuri nu se mai aflau în patrimoniul proprietarului la data preluării averii de către stat, ar fi trebuit să existe o dovadă din care să rezulte modalitatea în care terenurile au ieșit din acest patrimoniu.
Prin decizia civilă 616 din 16.05.2007,Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul, a desființat sentința civilă 185 din 12.04.2005 a Tribunalului Olt și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță a soluționat cauza fără o cercetare propriu-zisă a fondului, reținând în baza art. 8 din Legea 10/2001 exceptarea de la domeniul de reglementare al acestei legi a terenurilor solicitate în baza legilor fondului funciar.
A reținut Curtea de APEL CRAIOVA că desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, se impune și pentru că motivele de apel conțin critici referitoare la neextinderea cadrului procesual sub aspectul pârâților chemați în judecată,deși prin cererea ulterioară de precizare și completare a acțiunii, s-a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția Finanțelor Publice O pentru a fi obligate la despăgubiri pentru suprafețele de teren ce nu se pot restitui în natură, stabilirea unității deținătoare, iar prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii.
Pe rolul Tribunalului O l t, cauza a fost reînregistrată sub nr-.
La termenul din 27.09.2007, avându-se în vedere completările din 5.04.2005 la cererea de sesizare a instanței, a fost introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanții înțelegând să solicite despăgubiri prin echivalent bănesc pentru suprafețele unde restituirea în natură nu se poate face.
La termenul din 1.11.2007, avocat a învederat instanței că nu mai are alte probe de administrat în cauză, înțelegând să se judece pe actele depuse și expertiza efectuată în primul ciclu procesual.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul Olt a apreciat că reclamanții nefăcând dovada preluării abuzive de la autorii lor a unor imobile, nu pot beneficia de prevederile art. 1, 2 din Legea 10/2001 și ca atare, prin decizia civilă nr. 1063 din 8 2007, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, contestatorul apelant, criticând-o pentru următoarele motive:
1.în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că nu ar fi depus acte din care să rezulte preluarea abuzivă a suprafețelor de teren de 8252 și respectiv 6994 deoarece la dosarul cauzei existe acte cu care a făcut dovada că cele 2 suprafețe de teren au fost luate în mod abuziv de către stat odată cu casa și cu alte bunuri care au aparținut autorilor. Aceste acte sunt contract de donație, act de partaj voluntar, trei declarații extrajudiciare, adeverința nr. 5865/11.10.2006, adeverința nr. 2369/5.07.1962.
2. este eronată concluzia instanței de fond cu privire la faptul că întreaga suprafață de teren ar fi fost reconstituită în baza.nr. 18/1991 deoarece terenurile confiscate anterior anului 1952 nu au fost restituite.
Potrivit indicațiilor date de către instanța de recurs, s-a pus în discuția părților administrarea de noi probe pentru a se stabili cât mai exact starea de fapt, astfel că la termenul din 7 aprilie 2008, a fost audiat martorul.
Din declarațiile martorilor, rezultă că familia a deținut pe raza com. suprafețe mai mari de teren însă în intravilanul comunei a deținut și două terenuri dintre care unul în suprafață de cca.8000, iar celălalt în suprafață de cca. 6000; ambele terenuri au fost preluate de către stat aproximativ prin anul 1950; pe terenul de 8000 a fost construită ulterior secția de drumuri, iar pentru terenul de 6000 p, au fost edificate prin anul 1955 unele construcții cu destinație de locuințe pentru angajații fostului raion.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, precum și sentința apelată, prin raportare la motivele de apel, curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
1.prin dispoziția nr. 622 din 2.03.2004 a primarului com., jud. O s-a respins notificarea nr. 24/N/2001 formulată de către, motivând că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate, în baza legilor fondului funciar, iar partea din imobil ocupată de moară a fost revendicată la SC SA.
Prin notificarea respectivă, petenta solicitase restituirea în echivalent intravilan sau despăgubiri în echivalent pentru mai multe terenuri printre care și cele două terenuri în suprafață de 8252 și respectiv 6994, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului.
2.în considerentele sentinței instanței de fond, prin care s-a respins contestația formulată împotriva dispoziției primarului com., jud. O, s-a reținut că, pentru întreaga suprafață de teren, de 37,75 ha, autorului apelantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza. nr. 18/1991.
Această apreciere nu poate fi reținută deoarece, din extrasul de pe tabelul de chiaburi din plasa - anul 1950 depus la fila 4 din dosarul nr. 13719/2005(-) al Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că, autorul apelantului deținea o suprafață de 38, 75 ha, deci mai mare decât suprafața de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza. 18/1991.
Prin urmare, nu toate suprafețe de teren deținute de autorul apelantului până în anul 1950 au fost restituite.
3. nu poate fi reținută aprecierea instanței de fond în sensul că actul de donație din 1920 și actul de partaj voluntar din anul 1931 exced perioadei de referință stabilită de Legea nr. 10/2001, deoarece perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 stabilită în art.1 alin.1 al Legii nr. 10/2001 se referă la perioada de preluare abuzivă nu la data actelor de proprietate cu care se justifică îndreptățirea persoanei care solicită restituirea, ori actele respective nu fac decât să dovedească faptul că autorul apelantului a deținut respectivele imobile.
4. de altfel, concluziile instanței de fond cum că, potrivit certificatelor nr. 5062/23.04.1956 și nr. 6611/8.06.1956 ale Secțiunii financiare ale Raionului S, proprietățile autoarei nu au fost confiscate în baza Decretului nr. 111/1952, sunt contrazise de copia - extras după tabelul nominal cuprinzând chiaburii din cuprinsul Raionului la data de 20 martie 1958 aflat la fila 27 dosar fond(1625/2004 al Tribunalului O l t) din care rezultă că numitul a fost încadrat în categoria chiaburi în anul 1952 și că a cedat tot pământul și nu mai are nimic.
Același lucru rezultă, mai ales din adresa nr. 2369/ 5 iulie 1962 a Sfatului Popular al com. din care reiese că, din ianuarie 1952, nu mai figurează cu avere mobilă sau imobilă pe raza com. precum și faptul că, fosta locuință a familiei a fost folosită de Sfatul Popular al com. după care a trecut în folosința întreprinderii 7 iar la data eliberării adresei, această clădire era folosită de
5. coroborând conținutul acestor acte cu declarația martorului rezultă că, familia a deținut pe raza com., jud. suprafețe întinse de teren, inclusiv cele două terenuri de 8252 și 6994 până prin anii 1950 - 1952 și că cel puțin terenurile din intravilan au fost preluate abuziv de către autoritățile din acea vreme și trecute în folosința unor diverse instituții de stat locale sau centrale.
Prin urmare, cele două terenuri invocate în cererea de apel au fost preluate în mod abuziv în perioada 1950-1952 astfel că se încadrează în ipoteza prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 10/2001.
6.potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert în dosarul nr. 1625/2004, terenul în suprafață de 8252 este ocupat în prezent de Secția de Drumuri din cadrul SC O DRUM S, iar terenul în suprafață de 6994 este ocupat de 12 gospodării a unor terțe persoane din localitate cărora li s-au eliberat titluri de proprietate în temeiul Legii 18/1991.
Având în vedere cele de mai sus, rezultă că aceste terenuri nu mai pot fi restituite în natură, urmând a se face aplicarea art.1 alin.2 din Legea 10/2001, în sensul că, petenții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
7.cum contestația a fost formulată înainte de modificarea Legii 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, potrivit Deciziei nr. 52/2007 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit de către instanțele de judecată.
Din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă contravaloarea celor două suprafețe de teren și anume 77.524,2 lei pentru suprafața de 8252 și 60.200,6 lei pentru suprafața de 6994, rezultând un total de 137.724,8 lei pentru ambele suprafețe de teren.
Având în vedere cele arătate mai sus, în baza art.296 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul, va schimba sentința apelată, iar pe fond va admite contestația, va anula dispoziția nr. 622/2.03.2004 emisă de primarul com., jud. O, va constata că reclamanții au dreptul la despăgubiri în echivalent pentru cele 2 suprafețe de teren de 8252 și respectiv de 6994 situate pe raza com., jud. O în cuantum de 137.724,8 lei RON.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta intimată PRIMĂRIA COM. la 2400 lei cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în S,-, jud. O împotriva sentinței civile nr.1063 din 8 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante domiciliată în C N,-, -.4,.2, jud. C, domiciliată în P,-, jud. A și intimata pârâtă PRIMĂRIA COM., având ca obiect Legea 10/2001.
Schimbă sentința civilă nr.1063 din 8 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Admite contestația formulată de reclamanții, și.
Anulează dispoziția nr. 622/2.03.2004 emisă de primarul com., jud.
Constată că reclamanții au dreptul la despăgubiri în echivalent pentru cele 2 suprafețe de teren de 8252 și respectiv de 6994 situate pe raza com., jud. O în cuantum de 137.724,8 lei RON.
Obligă pârâta intimată PRIMĂRIA COM. la 2400 lei cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
14.05.2008
Red. Jud. - -
Tehn. -/6 exp
Jud. fond
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț
