Speta Legea 10/2001. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 150
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, personal și în calitate de mandatar al reclamantelor și, cu domiciliul ales în B,-, parter, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1134 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Orașul P - prin primar.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. -/2009 din Baroul București, prin avocat, prin avocat, intimatul-pârât Orașul P-prin primar reprezentat de consilier juridic potrivit împuternicirii de reprezentare juridică ( aflată la fila 36).
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus încă un exemplar de pe motivele de apel, întâmpinare formulată de intimatul-pârât T Orașul
Avocat, consilier juridic având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că, la data de 17 iunie 2008 apelantele au depus la Tribunalul Dâmbovița contestație împotriva Dispoziției nr. 2478/23 aprilie 2008 emisă de primarul Orașului P, prin care se respingea cererea de restituire în natură a imobilului situat în orașul sus menționat,care a aparținut autoarei.
Autoarea apelantelor, a cumpărat de la o parte din proprietatea acestuia -, din comuna P, județul D, " și anume partea de la șoseaua județeană Târgoviște- S și până la Plaiul și pe care se găsește cu dependințele ei, magaziile, casa pădurii, grădina de arbori roditori întinderea părții vândute este de suprafața de cca. 45 ha" așa cum reiese din actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat sub nr. 12647/26 mai 1922 și transcris la Tribunalul Dâmbovița, Secția I sub nr. 2266/6 iunie 1922.
Prin actul de vânzare-cumpărare s-a făcut dovada proprietății autoarei apelantelor.
La data de 23 nov. 1948, cu toate dependințele sale și cu 10 ha de teren au fost preluate de Ocolul Agricol P, întocmindu-se în acest sens un proces verbal de predare-primire. Preluarea s-a făcut în baza Legii Agrare nr. 187/1945.
s-a făcut în mod abuziv.
În anul 2001, în baza Legii 10/2001, apelantele au depus la Primăria Pon otificare prin care solicitau restituirea în natură a terenului intravilan reprezentând curtea și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
Notificarea a fost soluționată în anul 2008 prin Dispoziția nr. 2487/23 aprilie 2008, emisă de Orașul P prin primar, prin care li se admite în parte notificarea, în ceea ce privește despăgubirile pentru construcția demolată, însă li se respingea cererea de restituire în natură a terenului, motivându-se că terenul în litigiu ar fi fost solicitat și soluționat ( restituit9 în baza Legii 247/2005.
Soluționarea notificării depusă în baza Legii 10/2001, prin dispoziția sus menționată, denotă o dublă confuzie, în care s-a aflat Primăria la emiterea actului.
Prima, a naturii terenului a cărei restituire am solicitat-o în temeiul Legii 10/2001 și a actului normativ care reglementează restituirea acestuia; trebuie observat că acest teren, fiind situat în intravilanul localității și reprezentând practic curtea aferentă fostului, face obiectul Legii 10/2001, potrivit art. 6 alin.1 din lege.
Potrivit prevederilor art. 1 alin.1, art. 9, art. 10 alin.1 și interpretării per a contrario a art. 26 alin.1 di Legea 10/2001, imobilele care fac obiectul acestei legi se restituie în natură, acolo unde acestea sunt libere.
Terenul revendicat de apelante, în suprafață de 1442 mp, este liber de construcții și se află în proprietatea privată a Orașului
A doua confuzie privește suprafața terenului care le-a fost deja apelantelor în baza dispozițiilor Legii fondului funciar; trebuie observat că suprafața deja restituită însumează la acest moment 25 ha; or în actul prin care a cumpărat autoarea apelantelor proprietatea din localitatea P se vorbește de o suprafață de 45 ha.
Apelantelor nu le-a fost restituită în natură suprafața de teren intravilan, reprezentând curtea conacului ( ).
În ceea ce privește obiectul celor două notificări, trebuie observat că acesta este diferit indicat, astfel: în notificarea depusă în baza Legii, se solicită retrocedarea în natură a., situată în P, str. -, pe când prin notificarea depusă în baza Legii 247/2005 se solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole și livada cu pomi fructiferi.
De altfel, în baza dispozițiilor Legii 247/2005 nici nu se mai putea solicita restituirea imobilelor care fac obiectul Legii 10/2001.
Într-adevăr, în baza Legii 247/2005 apelantele au solicitat doar 25 ha, pentru că,din actele pe care le obținuseră până la acel moment, rezulta că aceasta ar fi fost suprafața totală naționalizată de la autoarea apelantelor-contestatoare; ulterior însă, apelantele au obținut de la Arhivele Naționale actul de vânzare-cumpărare menționat și din care rezulta suprafața reală de 45 ha.
Solicită admiterea apelului, modificarea în parte a Dispoziției contestate în sensul restituirii în natură a terenului pe care s-a aflat, teren aflat actualmente liber de construcții, în orașul P, str. -, în suprafață de 1442 mp. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul arată că în mod corect instanța de fond a respins contestația apelantelor, deoarece admiterea contestației ar fi echivalat cu un dublu beneficiu, atât al Legii 247/2005 cât și al Legii 10/2001.
Solicită respingerea apelului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația formulată împotriva dispoziției nr.2487/23.04.2008, emisă de primarul Orașului P, înregistrată la 17.06.2008, reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Orașul P, modificarea în parte a dispoziției menționate, în sensul restituirii în natură a terenului liber de construcții pe care s-a aflat și menținerea prevederilor prin care li se acordă despăgubiri pentru demolată, aflată pe acest teren.
Motivând cererea, contestatoarele au arătat că autoarea lor a cumpărat de la o parte din proprietatea acestuia, cunoscută sub denumirea de, -" din comuna P, în suprafață de aproximativ 45 ha, pe care se afla și dependințele -magazii, casa pădurii - iar la 23.11.1948, dependințele și 10 ha teren au fost preluate cu proces verbal de Ocolul Agricol P, în temeiul Legii Agrare nr.187/1945.
S-a mai arătat că la 16.04.1954 a decedat, lăsând ca moștenitori potrivit certificatului de moștenitor nr. 172/22.09.1967 pe și pe, decedat la 14.01.1991, cu moștenitoarele Ko-aria și.
Contestatoarele au învederat că au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a terenului reprezentând curtea și acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată, însă, prin dispoziția contestată s-a respins cererea de restituire în natură a terenului cu motivarea că terenul a fost,solicitat și soluționat în baza Legii nr.247/2005.
Dispoziția este apreciată ca nelegală, deoarece reglementările art.1 alin.1, art.9, art.10 alin.1 și art.26 alin.1 interpretat,per a contrario" din Legea nr.10/2001, prevăd că imobilele se restituie în natură, dacă sunt libere, or, terenul în litigiu, de aproximativ 800. este liber, așa cum au constatat și reprezentanții Primăriei
Se susține că în temeiul Legii nr.247/2005 au fost retrocedate suprafețe de teren agricol și păduri, nu terenul intravilan aferent, ce face obiectul litigiului, așa încât nu se poate susține că terenul în litigiu ar face parte din cele restituite în baza Legii nr.247/2005, întrucât au natură diferită.
Pe de altă parte, se menționează că potrivit legilor fondului funciar, reclamantelor li s-a restituit până în prezent suprafața de 25 ha, în timp ce actul prin care autoarea lor a dobândit dreptul de proprietate privește 45 ha.
In drept, se mai invocă art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pârâtul a formulat întâmpinare, în sensul respingerii contestației, cu motivarea că după formularea notificării în temeiul Legii nr.247/2005, contestatoarele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 10 ha teren situat în orașul P, în care se include și terenul situat în str.- a cărui retrocedare s-a cerut prin notificarea nr.69/2002.
S-a subliniat că până la soluționarea notificării, cererea reclamanților în temeiul legilor fondului funciar a fost validată prin despăgubiri de către Comisia Județeană D, la propunerea Comisiei Locale P, prin hotărârea nr.86/28.03.2006, iar ulterior, în anul 2006 s-a dispus invalidarea despăgubirilor și restituirea în natură, pe raza localității pentru 25 ha, hotărâre necontestată. Pârâtul a evidențiat că în temeiul legii nr.247/2005, reclamanții au formulat două cereri de restituire a dreptului de proprietate, una pentru 10 ha,în care se include și terenul cerut prin notificarea nr.69/2002 și alta, pentru 15 ha.
S-a concluzionat că, întrucât pentru terenul în litigiu s-a dispus reconstituirea în temeiul legilor fondului funciar, în mod legal s-a respins notificarea, corespunzător art. 8 alin.1 din Legea nr.10/2001.
In probațiune, părțile au depus înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului și pentru a se verifica dacă pentru acesta s-a emis titlu de proprietate, corespunzător prevederilor Legii nr.247/2005.
La termenul de judecată din 16.04.2009 s-a solicitat Comisiei orășenești P de fond funciar să înainteze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr.286/30.09.2005, precum și toate actele întocmite de comisiile orășenească și județeană de fond funciar, în legătură cu această cerere de reconstituire.
Prin sentința civilă nr. 1134/14 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația formulată de reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâta Orașul P- prin primar.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat și reținut că prin notificarea nr.69/13.02.2002 (fila 18), succesorii fostului proprietar, au solicitat retrocedarea și a terenului aferent, situate în orașul P, str.-.
Așa cum rezultă din adresa nr.3587/08.09.1948, întocmită de Ocolul Agricol P și înaintată Serviciului Agricol D (fila 13), fosta proprietate aparținând, din comuna, cuprinzând, două case și terenul aferent de 10 ha, a fost expropriată prin efectul Legii agrare nr.187/1945.
Din analiza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate privată, înregistrată sub nr.286 (filele 163-165), a rezultat că pentru același teren de 10 pe care s-au aflat și casele cu destinația de locuință pentru personal și care a fost expropriat conform Legii nr.187/1945, s-a cerut retrocedarea.
Examinând comparativ cuprinsul acestei cereri cu notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, a reieșit în mod neîndoielnic faptul că s-au cerut măsuri reparatorii în baza a două acte normative distincte, pentru același imobil. Această împrejurare a fost atestată de modul în care s-a realizat descrierea imobilului în cererea de reconstituire formulată conform Legii nr.- care coincide cu identificarea imobilului cuprinsă în adresa nr.3587/08.09.1848.
Că este așa, a rezultat și din actele înaintate de Comisia Orășenească de Fond Funciar P (filele 163-180), unde succesorii fostului proprietar s-au folosit de aceeași adresă cu nr. 3587/08.09.1948 pentru a justifica preluarea abuzivă tocmai a imobilului ca face și obiectul Legii nr.10/2001.
Insă, în condițiile în care în temeiul legii fondului funciar s-a propus inițial acordarea despăgubirilor pentru imposibilitatea restituirii în natură a terenului (filele 173), dar ulterior, ca urmare a propunerii Comisiei Local P (fila 179), Comisia Județeană D de fond funciar a aprobat validarea pe anexa 30, în sensul de a reconstitui dreptul de proprietate pe raza localității (fila 177) și persoanele îndreptățite nu au contestat acest mod de soluționare a cererii, s-a reținut că urmează a se proceda la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate corespunzător, pentru un drept deja valorificat din punct de vedere juridic.
Contestatoarele au susținut că Legea nr.10/2001 obligă la retrocedarea în natură, iar intimatul confundă terenurile agricole extravilane restituite pe baza legilor fondului funciar cu terenul intravilan, curte a unei foste construcții ce face obiectul Legii nr.10/2001, iar pe de altă parte, până în prezent s-au restituit doar 25 ha din cele 45 ha ce au făcut obiectul dreptului de proprietate, rămânând nerestituite 20 ha, în care se include și perimetrul de 800 mp. solicitat în cauza de față.
Această susținere este însă a fost infirmată de înscrisurile depuse la dosar.
Atât din actul original al proprietății (contractul de vânzare-cumpărare intervenit între și - filele 10.11) cât și din cuprinsul fișei imobilului, întocmită de Ocolul Agricol (fila 56), dar și al adresei nr. 3587/08.09.1948 și al adresei nr.3370/24.08.1948, întocmită de Pitești, a rezultat că și cele două construcții erau împrejmuite de grădină cu arbori, livezi cu pruni, terenul aferent construcțiilor fiind de 10 ha (cultivat cu pomi fructiferi).
Este adevărat că în temeiul Legii nr.10/2001 are întâietate retrocedarea în natură a imobilelor dar nu poate fi contestat faptul că pentru terenul de 10 ha aferent, contestatoarele au obținut deja reconstituirea prin echivalent, pe raza comunei.
Nimic nu le putea împiedica să renunțe parțial la beneficiul Legii nr.247/2005, pentru a obține restituirea în natură a terenului.
Admiterea contestației de față ar fi echivalat cu un dublu beneficiu, atât al Legii nr.247/2005, cât și al Legii nr.10/2001, pentru același imobil.
In niciunul din înscrisurile menționate nu s-a făcut vorbire de teren intravilan, iar pe de altă parte, faptul că până în prezent s-a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru 25 ha față de cele 45 din proprietatea inițială, nu a prezentat nicio relevanță și nu a fost de natură să infirme împrejurarea că înainte de soluționarea notificării prin decizia contestată, reclamantele au obținut măsuri reparatorii conform Legii nr.247/2005 pentru același teren ce face obiectul notificării întemeiată pe Legea nr.10/2001.
Pe de altă parte, cum actele de reconstituire întocmite potrivit legii fondului funciar nu au fost contestate și infirmate, nu s-a putut susține că terenul în litigiu nu face obiectul acestei legi.
Dimpotrivă, așa cum se prevede expres în art.8 din Legea nr.10/2001, modificat prin Legea nr.247/2005, nu intră sub incidența Legii nr.10/2001. terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat apel, personal și în calitate de mandatar pentru și, susținând în esență că deși s-a făcut dovada prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 12647/26 mai 1922, că bunul revendicat a aparținut autoarei apelantei, instanța de fond nu a ținut de acesta și a respins cererea de restituire a imobilului care a fost preluat abuziv de statul comunist român.
Mai arată apelantele, că deși au făcut dovada calității de moștenitoare ale fostei proprietare, totuși instanța de fond a considerat că nu sunt persoane îndreptățite la restituire în sensul art. 3 și 4 alin.2 din Legea 10/2001,modificată și republicată.
În fine, mai critică apelantele că suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform legii fondului funciar este de 35 ha, dar în realitate, așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare depus la dosar, autoarea acestora a cumpărat suprafața de 45 ha teren. Așadar, în opinia apelantelor, instanța de fond a făcut o confuzie gravă între Legea 247/2005 și Legea 10/2001, când nu le-a restituit și cele 20 ha solicitate, cu atât mai mult cu cât terenul în litigiu este liber și se află în domeniul privat al Orașului
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legal incidente în soluționarea cauzei, conform art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Apelantele susțin că sunt îndreptățite și la restituirea celor 20 ha teren din întregul de 45 ha, proprietatea autorilor acestora, numai că, instanța de fond a greșit întrucât nu a realizat că este vorba de o confuzie generată de intimatul care nu diferențiază terenurile agricole extravilane restituite pe baza Legii fondului funciar de cele intravilane.
Din examinarea înscrisurilor existente la dosar, rezultă că succesorii lui, la data de 13 februarie 2002 prin notificarea nr. 69 (aflată la fila 18 dosar fond), au solicitat retrocedarea și a terenului aferent din Orașul P, str. -.
Din evidențele Ocolului Agricol P rezultă,că așa cum s-a consemnat în adresa de la fila 13, nr. 3587/8 septembrie 1948 care a fost înaintată Serviciului Agricol D, proprietatea care a aparținut numitei, (compusă din, două case și terenul de 10 ha), a fost expropriată prin efectul Legii agrare nr. 187/1945.
Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată nr. 286/30 sept. 2005, apelantele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha pe care în anul 1945 se aflau o, două case cu destinație de locuință, care au aparținut autoarei și care au fost expropriate prin efectul Legii Agrare nr. 187/1945.
Din conținutul notificării formulată în baza Legii 10/2001 rezultă cu claritate că s-au solicitat măsuri reparatorii în baza a două acte normative distincte pentru același imobil. De altfel, și descrierea imobilului din cererea de reconstituire formulată conform Legii 247/2005 este aceeași cu identificarea imobilului prin adresa nr. 3587/8 sept. 1948 ( fila 13).
Practic, succesorii fostului proprietar s-au folosit de aceeași adresă și când au solicitat Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 modificată a Orașului P restituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în suprafață de 25 ha( fila 180).
După cum se poate observa, apelantele și-au valorificat dreptul în temeiul Legii fondului funciar pentru 10 ha, teren primit în natură pe raza localității așa cum rezultă din tabelul depus de intimată-poziția 17( fila 73) și din conținutul adresei Comisiei locale P nr. 9184/4 iunie 2007, trimisă Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D ( fila 179)-poziția 4 " autor -moștenitori, - 10 ha".
Deși inițial, conform Legii fondului funciar s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenurile solicitate, ulterior Comisia Județeană D, urmare propunerii Comisiei Locale P, a validat anexa 30,incluzând autoarele, apelantele din cauza de față, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 25 ha( fila 180). Nici un moment apelantele nu au contestat această situație, așa încât urmează a se proceda la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate corespunzător.
Susținerea apelantelor că au rămas nerestituite 20 ha în care se includ și cei 800 mp solicitați expres prin contestația formulată la Tribunalul Dâmbovița nu își regăsește suport, deoarece așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare intervenit între și ( actul de proprietate care se află depus la filele 10-11 dosar fond) dar și din adresa nr. 3587/8 sept. 1948 a Ocolului Agricol, document la care au făcut referire și în precedent, imobilul ( compus din și două construcții) avea terenul aferent în suprafață de 10 ha pe care se aflau plantați,arbori, pomi fructiferi, livadă.
Prin urmare, este de necontestat faptul că apelantelor le-a fost reconstituit prin echivalent dreptul de proprietate pentru cele 10 ha pe raza localității.
Într-adevăr, Legea 10/2001 prevede că retrocedarea imobilelor se face în natură, dar revenind la speță, în situația în care tribunalul ar fi admis contestația, apelantele ar avea un dublu beneficiu, unul dobândit prin Legea 247/2005 și altul prin Legea 10/2001, pentru același imobil.
Este unanim recunoscut că în atare situații, persoanele îndreptățite, cum sunt și apelantele, la măsuri reparatorii, pot renunța parțial la beneficiul Legii 247/2005 pentru obținerea în natură a terenului.
Un lucru este sigur, acela că actele întocmite în vederea reconstituirii dreptului de proprietate al apelantelor asupra terenurilor în baza Legii fondului funciar nu au fost contestate de acestea și nici infirmate de o instituție competentă a statului. Prin urmare, revenind la Legea 10/2001, temeiul de drept invocat de apelante la formularea contestației, conform art. 8 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005, nu intră sub incidența Legii 10/2001 terenurile care au făcut obiectul Legii fondului funciar. A ignora această reglementare expresă, ar echivala cu acordarea apelantelor-contestatoare așa cum arătam mai sus, dublu beneficiilor ce decurg din două acte normative.
În considerarea celor ce preced, curtea în conformitate cu prevederile art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul, păstrând în tot sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, personal și în calitate de mandatar al reclamantelor și, cu domiciliul ales în B,-, parter, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1134 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Orașul P - prin primar, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
6 ex/ 23 oct. 2009
f-- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Elisabeta Gherasim
