Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1803/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1803
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.195 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliata in P,-,.72,.8,.1, domiciliat in comuna, sat nr. 706, județul P, domiciliată in comuna, sat nr. 448, județul P, domiciliată in P,- A,.137 F.B,.1,.25, judetul,, domiciliata in P,-,.121 B,.A,.1,.4, judetul P, domiciliata in comuna, sat, judetul,, domiciliata in P, str.-,.109 A,.B, AP.27, judetul P, domiciliat in comuna, sat,-, judetul P,,domiciliata in comuna, sat nr. 31, judetul P, domiciliata in P, - nr. 1,.27,.C,.2,.51, judetul,, domiciliata in P, str. -. - nr. 7, judetul,, domiciliata in P, - nr.1 A,.21,.A,.11, judetul P, domiciliat in comuna, sat nr. 748, judetul și, domiciliata in,-,.5,.B,.18, judetul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și copia raportului de expertiză contabilă extrajudiciară.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri în cauză și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea recurentei la plata drepturilor bănești pretins cuvenite pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, reține
următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții C, -, - si -au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru a fi obligată să le plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2006-2007, în cuantum de un salariu minim pe ramură sumele urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la cea plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au fost sau sunt și actualmente salariați ai societății pârâte la Sucursala și că aveau dreptul, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, la suplimentarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ce trebuia achitată în luna octombrie a fiecărui an dar care nu le-au fost plătite în perioada anilor 2005, 2006 și 2007 după caz, astfel că se impune admiterea acțiunii lor, așa cum a fost formulată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus înscrisuri constând în copiile carnetelor lor de muncă (filele 6-188) iar la termenul de judecată de la 23 ianuarie 2009 aceștia și-au precizat acțiunea inițială (fila 226) în sensul că suma totală cuvenită fiecărui reclamant este de câte1628 lei cu excepția reclamanților:;i, pentru care suma pretinsă este de câte 528 lei, iar pentru reclamanta -1008 lei.
Societatea pârâtă, legal citată a formulat întâmpinare (filele 207-215) la care a atașat înscrisuri (filele 216-223) și prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescripției dreptului material la acțiune.
În susținerea acestora, pârâta a arătat pe de o parte, că dreptul pretins invocat de reclamanți a fost negociat între patronat și sindicat, astfel că numai acesta din urmă putea invoca nerespectarea clauzei contractuale referitoare la contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze iar nu salariații care nu sunt parte în respectivul contract.
Pe de altă parte, pârâta a mai susținut că dreptul material la acțiune este prescris în raport de incidența dispozițiilor art.283 lit.e din codul muncii.
În fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece drepturile salariale revendicate de reclamanți au fost incluse în salariile de bază ale acestora începând cu anul 1997.
Prin sentința civilă nr.195 pronunțată la 23 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate ambele excepții invocate de pârâtă și a admis acțiunea reclamanților obligând societatea pârâtă să plătească fiecăruia dintre aceștia suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, conform art.176 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, calculate la nivelul câte unui salariu minim pe ramură, pentru perioada 2005-2007, toate sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prima instanță a obligat pârâta și la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli de judecată fiecărui reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 și anexa la Actul Adițional nr.397/2007 s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Tribunalul a constatat că între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariații au dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile lor de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității lor procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Sub aspectul fondului dreptului, tribunalul a reținut că, din probele dosarului nu rezultă includerea drepturilor suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, în salariile reclamanților, pentru perioada anilor 2005-2007, apărarea opusă de pârâtă în acest sens nefiind dovedită deși sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, iar lipsa negocierilor dintre patronat și sindicate nu o exonerează de obligația plății drepturilor reglementate de art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 5-11) la care a atașat înscrisuri(filele 18-36) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a reiterat cele două excepții și a susținut în fondul cauzei, în esență că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresa nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de.-înscrisuri depuse la instanța de fond și pe care aceasta nu le-a luat în seamă.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca prescrise sau, după caz formulate de o persoană fără calitate procesuală iar în fond, ca neîntemeiate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Referitor la cea de a doua excepție, respinsă de asemenea ca neîntemeiată de prima instanță, Curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor lor cât și motivele de fapt și de drept pentru care a chemat în judecată societatea pârâtă, astfel că aceștia au calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut în nume propriu, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare, astfel că excepția a fost corect respinsă de instanța de fond.
În ceea ce privește criticile aduse fondului dreptului dezlegat de prima instanță, Curtea stabilește următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala -astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii (filele 6-188).
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.168 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de unitate (denumit în continuare ) pe anul 1997(filele 217-218 dosar fond).
Potrivit art.168 al.2 din același contract, începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, așa cum s-a arătat.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 sau 2005-2006-2007, după caz, astfel cum rezultă din precizarea acțiunii.
Curtea reține că recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 217-218 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (fila 220 dosar fond).
Acest înscris depus la instanța fondului, emis și semnat de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus (filele 222-223) iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum a fost analizată în cele ce preced.
Curtea mai reține că această adresă a cărei natură juridică este aceea a unui veritabil act adițional la, nu a vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și .
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" - " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru perioada anilor 2005-2007, a fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.195 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliata in P,-,.72,.8,.1, domiciliat in comuna, sat nr. 706, județul P, domiciliată in comuna, sat nr. 448, județul P, domiciliată in P,- A,.137 F.B,.1,.25, judetul,, domiciliata in P,-,.121 B,.A,.1,.4, judetul P, domiciliata in comuna, sat, judetul,, domiciliata in P, str.-,.109 A,.B, AP.27, judetul P, domiciliat in comuna, sat,-, judetul P,,domiciliata in comuna, sat nr. 31, judetul P, domiciliata in P, - nr. 1,.27,.C,.2,.51, judetul,, domiciliata in P, str. -. - nr. 7, judetul,, domiciliata in P, - nr.1 A,.21,.A,.11, judetul P, domiciliat in comuna, sat nr. 748, judetul și, domiciliata in,-,.5,.B,.18, judetul
Modifică în parte sentința și pe fond respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. /
17 ex/09.11.2009
f - Tribunalul Prahova
,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
