Speta Legea 10/2001. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 151A

Ședința publică de la 6 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Melania Stanciu

JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul contestator împotriva sentinței civile nr. 573/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul contestator, personal, și intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, reprezentată de consilier juridic, care depune în ședință publică delegație.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar intimata a fost citată cu copia motivelor de apel. De asemenea, se arată că la data de 30.09.2009 apelantul - contestator a depus un set de înscrisuri, în copii conforme cu originalul, în 3 exemplare, care nu au fost comunicate.

Se procedează la comunicarea unui exemplar al setului de înscrisuri depuse de către apelantul - contestator către reprezentantul intimatei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

Apelantul - contestator solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse pentru termenul de judecată de astăzi.

Curtea încuviințează pentru apelantul - contestator proba cu înscrisuri și o constată administrată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Apelantul - contestatorn personaln solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 573/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, astfel cum a fost formulat și admiterea contestației. Continuând, susține că a solicitat restituirea în natură a terenului, iar prin decizie i s-a încălcat dreptul prev. de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.

Reprezentantul intimatei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 573/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, ca nefondat.

Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel.

CURTEA,

Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 20.03.2009 sub nr- contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, anularea dispoziției nr. 11072/05.01.2009, prin care s-a soluționat notificarea și s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 480. situat în B,-" sectorul 3.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a formulat notificare, iar instanțele de judecată, printr-o hotărâre irevocabilă, a obligat unitatea deținătoare să soluționeze notificarea.

S-a mai arătat că preluarea imobilului a fost abuzivă, iar prin nerestituirea terenului combinat cu lipsa totală de despăgubire se încalcă dreptul de proprietate, așadar, se impune obligarea pârâtei să plătească contravaloarea imobilului de 2.074.000 Euro.

În drept, s-a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și dispozițiile

Prin sentinta civila nr. 573/16.04.2009 pronuntata de Tribunalul București Sectia a IV a Civilă contestatia a fost respinsa ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

"Prin dispoziția nr. 11072/05.01.2009 s-a soluționat notificarea înregistrată sub nr. 2448/2001 la BEJ prin care contestatorul a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 480. în sensul că s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent, având în vedere că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de elemente de sistematizare.

Prin emiterea dispoziției contestate s-a recunoscut calitatea contestatorului la acordarea de măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 și s-a stabilit în mod corect ca acesta este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în cauză neputându-se dispune restituirea în natură a imobilului întrucât acesta este afectat de elemente de sistematizare constând în trotuar pietonal, bloc, spațiu aferent blocului, alee acces bloc, iar aceste elemente de sistematizare ocupa funcțional întreaga suprafață de teren și nu se poate dispune restituirea în natură, iar aceste construcții nu au caracter provizoriu și nici nu se poate aprecia că pot fi mutate în altă parte.

În speță, unitatea deținătoare a imobilului prin emiterea dispoziției motivate a reținut calitatea notificatorului de persoana îndreptățita la măsuri reparatorii prin echivalent, restituirea în natură nu este posibilă, iar potrivit Titlului 7 din Legea 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor și pentru emiterea titlurilor de despăgubire, art. 16 arată că deciziile însoțite de înscrisurile ce atestă imposibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin restituirea în natură și de notificările formulate, deci însoțite de întreaga documentație aferentă se înaintează către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar dosarele vor fi transmise evaluatorilor sau societății de evaluare, pentru stabilirea valorii și pentru acordarea titlurilor de despăgubire, iar stabilirea acestei valori poate fi contestată la Curtea de Apel, B-secția contencios administrativ.

. 26 alin. 1 din Legea 10/2001 și art. 1 al 2 din Legea 10/2001, nu reglementează posibilitatea stabilirii cuantumului despăgubirilor în această fază procesuală în care instanța poate doar să analizeze în ce măsură contestatorul este îndreptățit sau nu la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând fie în restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, urmând ca ulterior constatării calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent să demareze procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru obținerea titlurilor de despăgubire.

Contestatorul se apăra referitor la măsurile reparatorii constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ca acestea nu reprezintă despăgubiri efective, având în vedere că Fondul Proprietatea nu este tranzacționat la bursă, după cum chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, însă considerăm că într-o astfel de situație în măsura în care se constată că dreptul de proprietate este încălcat, s-ar putea acorda despăgubiri bănești, însă o astfel de acțiune poate fi promovată în contradictoriu cu statul reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, unitatea deținătoare a imobilului, cum este cazul pârâtei în judecată, aceasta neavând potrivit prevederilor legii speciale - Legea 10/2001 posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, așa cum am motivat anterior. Tribunalul mai arată că Legea 10/2001 reglementează doar procedura depunerii notificării în termenele și în condițiile prevăzute de lege, constatarea de către unitatea deținătoare a calității notificatorilor de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului sau la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu posibilitatea contestării la instanță a respingerii notificării sau a cererii de restituire în natură, procedura stabilirii cuantumului despăgubirilor și plății efective a acestora fiind una reglementată de Legea 247/2005, distinctă de procedura aplicabilă în materia contestației prevăzută de art. 26 din Legea 10/2001.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul aratand ca prin contestatia formulata a solicitat anularea itiei nr. 11072/5.01.2009 si restituirea in natura a terenului in suprafata de 480 mp ori, in caz contrar, dezdaunarea cu 2.074.000 euro, reprezentand contravaloarea terenului, ca dreptul de proprietate a fost obtinut in instanta prin hotararea nr. 463/23.03.2007 a Tribunalului B - Sectia a IV-a Civila in dosarul nr-, definitiva si irevocabila, ca prin decizia contestata se refuza restituirea in natura si se propun masuri reparatorii in echivalent, ca potrivit art. 1073.civ. contestatorul are dreptul la dezdaunare si a solicitat suma de 2.074.000 euro, echivalent valoric al terenului in suprafata de 480 mp, suma dovedita prin raportul de evaluare extrajudiciara.

Apelantul a mai aratat ca a luat cunostinta de existenta dispozitiei contestate la 16.02.3009, iar comunicarea dispozitiei a avut loc ulterior, asa incat luarea la cunostinta s-a realizat in perioada cand era in vigoare Legea nr. 1/2009, care trebuia sa fie aplicata si respectata de Primaria Municipiului B la data de 12.03.2009, data comunicarii dispozitiei.

De asemenea, apelantul a aratat ca prin nerestituirea terenului in suprafata de 480 mp, combinata cu lipsa totala de despagubire, este contrara art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar prin decizia nr. 1351/10.12.2008 Curtea Constitutionala a retinut ca este contrar prevederilor art. 1 din mentionatul protocol actul juridic prin care o persoana indreptatita la restituire este privata de o proprietate daca nu beneficiaza de masuri reparatorii.

Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:

Este eronata sustinerea apelantului in sensul ca prin sentinta civila nr. 463/23.03.2007 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a IV-a Civila ar fi obtinut in instanta "dreptul de proprietate", din analiza acestei sentinte rezultand ca prin aceasta au fost obligate paratele Primaria Municipiului B si Prefectura Municipiului B sa emita dispozitie motivata privind notificarea nr. 2448/2001.

Invocarea dispozitiilor art. 1073.civ. nu are legatura cu prezenta cauza, intrucat parata si-a executat obligatia rezultata din Legea nr. 10/2001 si recunoscuta prin sentinta civila nr. 463/23.03.2007, respectiv obligatia de a solutiona notificarea formulata de contestatorul-apelant, emitand in acest sens dispozitia care este contestata in prezenta cauza. Dezdaunarea mentionata in dispozitiile art. 1073.civ. priveste neexecutarea unei obligatii de a face, respectiv de a solutiona notificarea. Or, pe de o parte, in prezenta cauza nu poate fi vorba de o obligatie de dezdaunare atat timp cat obligatia de a face a fost executata si, pe de alta parte, apelantul-contestator solicita contravaloarea terenului ca efect al imposibilitatii restituirii in natura, asa incat nu este vorba de o dezdaunare in sensul art. 1073.civ. nefiind vorba de consecinta neexecutarii unei obligatii a paratei.

Nu pot fi primite nici sustinerile apelantului potrivit carora in dispozitia contestatata, emisa la 5.01.2009, ar fi trebuit sa se seama de dispozitiile Legii nr. 1/2009, care a fost publicata in Monitorul Oficial din 3.02.2009. Este evident ca la 5.01.2009, cand a fost emisa dispozitia contestata, se putea tine seama doar de dispozitiile legale in vigoare la acel moment. De altfel, apelantul-contestator nu arata in nici un mod care din dispozitiile Legii nr. 1/2009 intelege sa le invoce in sustinerea contestatiei sale, respectiv care din aceste dispozitii vin in contradictie cu dispozitia contestata.

Nu are legatura cu prezenta cauza nici invocarea dispozitiilor deciziei nr. 1351/2008 a Curtii Costitutionale, intrucat prin aceasta s-a stabilit ca legea de modificare a Legii nr. 10/2001, devenita ulterior Legea nr. 1/2009, este constitutionala, iar in prezenta cauza nu s-a invocat nici o exceptie de neconstitutionalitate si nici nu s-a invocat in ce mod, prin dispozitia contestata, ar fi fost incalcate dispozitiile legale cuprinse in Legea nr. 10/2001.

Nu poate fi retinuta ca pertinenta cauzei nici sustinerea potrivit careia, "prin nerestituirea in natura a terenului, combinata cu lipsa totala de despagubire" se contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Astfel, Legea nr. 10/2001 a recunoscut apelantului-contestator dreptul la masuri reparatorii, fie in natura, fie, in cazul imposibilitatii restituirii in natura, prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent pe care legiuitorul le-a prevazut au fost fie bunuri si servicii in compensare, fie despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (art. 1 alin. 3 Legea nr. 10/2001).

Paratei din prezenta cauza ii revenea, potrivit legii, doar obligatia de a stabili daca imobilul poate fi restituit in natura sau daca se impune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, iar in cea de-a doua ipoteza, sa propuna acordarea de despagubiri prin dispozitie motivata. Parata si-a indeplinit obligatia de a propune acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru terenul imposibil de restituit in natura. Legea nr. 10/2001 nu stabileste in sarcina paratei si obligatia de a calcula sau plati despagubirile respective, acestea fiind calculate si acordate in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care stabileste alte entintati competente sa intervina in procedura respectiva, precum si alta instanta competenta sa solutioneze eventualele contestari ale masurilor luate de respectivele entitati.

In masura in care, prin dispozitiile cuprinse in Titlul VII din Legea nr. 247/2005, se aduce atingere dreptului apelantului-contestator la obtinerea de masuri reparatorii, este obligatia statului de a adopta masuri legislative prin care sa inlature aceasta incalcare, aspect pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului l-a stabilit in cauza Faimblat impotriva Romaniei. Instanta nu poate insa, pe considerentul ca s-a stabilit de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca Fondul Proprietatea nu este functional si, ca atare, despagubirile nu au caracter efectiv, sa stabileasca in sarcina unei parti o obligatie pe care legea nu o prevede.

In consecinta, curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul-contestator, domiciliat în B,-, sectorul 2 împotriva sentinței civile nr. 573/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, sectorul 5.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astazi, 06.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red.MS/28.10.2009

.red.

4 ex./16.10.2009

Jud Fond Secția a IV-a Civilă

Președinte:Melania Stanciu
Judecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Bucuresti