Speta Legea 10/2001. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr.153/
Ședința publică din 16.06. 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantii-reclamanti, și - împotriva sentintei civile nr.1914/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA PRIN PRIMAR, având ca obiect legea 10/2001
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 09.06.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererile inregistrate pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.1075/2006 si sub nr.1570/2006 reclamantii, si au chemat in judecata pe parata Primaria prin primar, solicitand anularea Dispozitiei nr.51/13.02.2006 si obligarea paratei la retrocedarea in natura a imobilului compus din teren in suprafata de 6250 mp. situat in comuna, jud.Constanta, aferent fostei brutarii.
In motivare reclamantii au aratat ca terenul revendicat a apartinut tatalui, respectiv bunicului lor care, impreuna cu Sotia si copiii, a fost dislocat la data de 02.03.1949 din comuna in baza Decretului nr.83/1949 si i s-a fixat domiciliu fortat. La data respectiva i-a fost expropriata intreaga avere, inclusiv imobilul compus din teren in suprafata de 6250 mp. si constructie cu destinatia de locuinta.
La data de 24.05.2001, in baza legii nr.10/2001, au notificat prin executor judecatoresc Primaria, precum si Cooperatia de Consum si pentru restituirea in natura a imobilului, avand in vedere intelesul notiunii de "imobil" stabilit prin art.6 alin.1 din Legea nr.10.2001, respectiv terenul si constructia de pe el, indiferent de destinatia avuta la data preluarii.
Primaria, care se afla in posesia terenului, le-a restituit toata documentatia, fara a se pronunta in vreun fel asupra cererii de restituire, printr-o adresa fara consecinte juridice.
Constructia s-a aflat in posesia si, intrucat aceasta a refuzat restituirea, s-au adresat instantei de judecata pentru restituirea imobilului-teren si constructie. Ca urmare, le-a fost restituita prin hotarare judecatoreasca doar constructia, nu si terenul.
In aceste conditii, au invederat reclamantii ca, dupa aparitia Legii nr.247/2005 si in termenul legal, au revenit la Primaria cu o noua notificare, inregistrata la BEJ sub nr.93/09.08.2005. Din eroare, executorul judecatoresc a formulat notificarea pentru suprafata de 625 mp.in loc de 6250 mp. iar aceasta eroare a fost comunicata Primariei cu adresa din 28.11.2005.
Prin decizia contestata, primaria le-a respins a doua notificare ca tardiv introdusa, desi ei mai formulasera in 2001 o notificare, la care nu au primit nici un raspuns.
Au sustinut reclamantii ca aceasta dispozitie este nelegala, deoarece: -sunt in termen cu notificarea si in raport de prevederile art.51 si 52 din legea aplicabila, deoarece prin hotararea instantei nu li s-a acordat si terenul solicitat odata cu cladirea de pe acesta; -nu respecta termenul de emitere de 60 de zile de la inregistrare, le-a fost comunicata la mai mult de 10 zile de la adoptare si nu au fost invitati sa ia parte la lucrarile organului de conducere, pentru a-si sustine dreptul; -incalca prevederile art.21 alin.4, cu atat mai mult cu cat ei s-au adresat exact unitatii detinatoare care a omis a se pronunta.
In drept au invocat disp.art.6, 7, 9, 22, 25, 51 alin.3, 52 Legea nr.10/2001 republicata si modificata prin Legea nr.247/2005.
Pentru dovedirea pretentiilor formulate, au depus urmatoarele inscrisuri: dispozitia contestata, cerere catre BEJ, cerere catre primaria Comunei, notificare inregistrata sub nr.93/09.08.2005 la BEJ, proces verbal din 09 martie 1949, certificat de mostenitor nr.115/28.04.2004, sentinta civila nr.218/13.02.2003 a Tribunalului Constanta, cerere de chemare in judecata a.
La termenul de judecata din 27.04.2006, reclamantii si-au completat in scris si verbal actiunea, prin chemarea in judecata, in calitate de parati, alaturi de Primarie, a Primarului Comunei si a Comunei prin Primar, alaturi de Primarie.
Prin incheierea de sedinta din data de 22.06.2006, constatand indeplinite cerintele art.163 proc.civ. instanta a admis exceptia de litispendenta si a dispus atasarea dosarului nr.1570/2006 la dosarul nr.1075/2006.
La solicitarea instantei, Primaria Comunei a comunicat documentatia ce a stat la baza emiterii dispozitiei contestate (40-48, 55-61) si relatii privind situatia juridica a imobilului in litigiu (65-67, 126-128).
In vederea solutionarii cauzei, a fost atasat la prezentul dosar dosarul nr.3512/2001 al Tribunalului Constanta, la care sunt atasate: dosarele nr.555/C/2003 si nr.2/R/C/2006 ale Curtii de Apel Constanta si nr.7422/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Totodata, la termenul din 19.10.2006, a fost incuviintata cererea reclamantilor de efectuare a unei expertize tehnice imobiliare pentru identificarea terenului in litigiu.
Solutionând pe fond cauza Tribunalul Constantaa pronunțat sentința civilă nr.914 din 30 octombrie 2007 prin care a respins ca nefondată actiunea formulată de reclamantii, și în contradictoriu cu pârâtii Primăria comunei prin Primar, Primarul comunei și Comuna prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanta de fond a retinut că reclamantii au făcut dovada calității de persoane îndreptătite, dar nu au făcut dovada proprietății asupra suprafetei de 6250 mp a căror restituire au solicitat-o conform notificării nr. 66 din 24 mai 2001.
În termen legal împotriva sentintei civile nr.914 din 30 octombrie au declarat apel reclamantii, și.
Motivează apelul arătând că au făcut dovada existentei dreptului de proprietate a terenului în suprafață de 6250 mp conform înscrisurilor existente la dosar și a expertizei efectuate în cauză.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei apelate, în sensul admiterii actiunii așa cum a fost formulată.
Analizând sentința apelată, în baza motivelor de apel formulate, curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
Conform dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001 reclamantii au declanșat procedura necontencioasă, notificând prin BEJ conform notificării nr.66 din 24 mai 2001,Primăria Comunei în baza căruia au solicitat restituirea suprafetei de 6250 mp teren intravilan, situat pe teritoriul comunei.
Pârâta Primăria Comunei, reprezentat prin Primar în loc să emită decizie sau dispoziție motivată așa cum prevăd dispozițiile art.23 din Legea nr.10/2001 au restituit reclamantilor notificarea și întreaga documentatie, fără a motiva această restituire.
Atitudinea persoanei juridice detinătoare (în speță Primăria Comunei constând în absenta raspunsului la notificare, are valoarea unui refuz, refuz ce trebuie cenzurat de către tribunal.
În cazul lipsei nejustificate raspunsului la notificarea adresată detinătorului bunului, jurisprudenta și doctrina au recunoscut în mod constant dreptul persoanei îndreptătite de a actiona în justiție având drept argument principiul liberului acces la justitie consacrat în textele art.20 și 21 din Constituția României, ale art.17 și 30 din Declaratia Universală a Omului, ale art.6 din Conventia Europeană a Drepturilor și Libertătilor Fundamentale ale Omului.
O asemenea concluzie se impune și în raport de împrejurarea că Legea nr.10/2001 contine dispoziții exprese în acest sens, ca de exemplu cele ale art.26, care stabilesc fără echivoc că persoana interesată este îndreptățită să se adreseze neîngrădit instantei de judecată în situația în care se consideră prejudiciată în drepturile și interesele sale legitime ca urmare a nefinalizării procedurii administrative prealabile.
În cauza dedusă judecătii, reclamantii s-au adresat instantei de judecată, urmare a refuzului unității detinătoare de a raspunde la notificarea formulată privind cererea de restituire în natură a suprafetei de 6250 mp.
Solutionând această cerere instanța de fond prin sentința civilă nr.1914 din 30 octombrie 2007 respins-o ca nefondată.
În raport de motivele invocate se constată că solutia pronunțată de către instanta de fond este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art.3 al.1 lit.a din Legea nr.10/2001 "sunt îndreptătite în interesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora". Art.4 al.2 din actul normativ stabileste că "de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite".
În sensul dispozițiilor legale mai sus mentionate, în mod corect instanta de fond a constatat că reclamantii au calitatea de persoane îndreptățite, făcând totodată dovada calității de succesori legali de pe urma defunctului, conform certificatelor de moștenitor nr.11 din 17 ianuarie 2001și nr.218 din 27 septembrie 2001.
Pentru a beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001 nu este suficient ca persoanele în cauză să facă dovada că au calitatea de persoane îndreptățite ci să facă dovada dreptului de proprietate pentru imobilul preluat abuziv a cărui restituire o solicită.
Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Referitor la dovada dreptului de proprietate așa cum prevăd dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 se constată că reclamantii nu au făcut dovada, ba mai mult au învederat instantei prin apărător ales, că suprafata de teren în litigiu nu figurează în nici un act, nu l-au identificat doar că în actul de expropiere în raportul de expertiză sunt mentionate vecinătățile.
De altfel din procesul-verbal din 2 martie 1949 în baza căruia s-a pus în executare măsura preluării abuzive nu contine nici un element care să identifice terenul în litigiu.
Martorii audiati la instanta de apel, de asemenea nu au specificat suprafata de teren detinută de autorul reclamantilor, nici notificarea cu nr.66 din 24 mai 2001 nu cuprinde date concrete de identificarea imobilului așa cum prevăd dispozițiile art.22 al.2 din legea nr.10/2001.
În concluzie, reclamantii nu au făcut dovada existentei dreptului de proprietate asupra suprafetei de 6250 mp a cărui restituire au solicitat-
Ca atare, curtea în baza art.296 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantii-reclamanti, și împotriva sentintei civile nr.1914 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanta, în contradictoriu cu intimatii-pârâti Primăria Comunei, Comuna prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantii-reclamanti, și - împotriva sentintei civile nr.1914/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, PRIMARUL COMUNEI, COMUNA PRIN PRIMAR.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 16.06.2008.
Președinte Judecător
- - -
Grefier
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud./09.07.2008
Tehnored.gref.- 8 ex.
11.07.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase
