Speta Legea 10/2001. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/
Ședința publică din 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
1) apelanții reclamanții, domiciliată în C,-,. 1B,. E,. 8,. 219 și, domiciliat în C, b- 1 - 2. nr. 6, -. 56,. C,. 56;
2) apelantul intervenient în interes propriu, domiciliat în C, - nr. 6, -. C,. 50,
în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C,-, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și C, cu sediul în C,-, - 18 parter, împotriva sentinței civile nr. 677 din 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția civilă, în dosarul civil nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți și reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 30435/2008, intimații pârâți Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar reprezentați de d-na avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 654/2008 aflată la dosar și intimata pârâtă C reprezentată de dl. avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 30435/2008, lipsind apelantul intervenient și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Atât apărătorul apelanților reclamanți și, cât și cel al intimaților pârâți Primarul municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin primar, având pe rând cuvântul, nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de apelantul intervenient în susținerea apelului, ci doar să le fie comunicare aceste acte.
Față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul pentru apelanții reclamanți, apărătorul acestora solicită admiterea apelului formulat de reclamanți, modificarea soluției în ceea ce privește cererea apelanților reclamanți în sensul restituirii suprafeței de 385. ce poate fi restituită în natură.
C are calitate procesuală pasivă, prin raportate la înscrisurile depuse în dosarul de fond și situația juridică a imobilului în litigiu, care se află în administrarea acesteia.
Statul Român are de asemenea calitate procesuală pasivă, sub aspectul despăgubirilor în ceea ce privește suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură.
și au produs actul de vânzare-cumpărare încheiat de autorii acestora în anul 1929 și se legitimează în calitate de descendenți ai autorilor conform certificatului de moștenitor depus la dosar, probând astfel calitatea de persoane îndreptățite. La dosar există și notificările formulate de către reclamanți în baza Legii 10/2001 pentru restituirea terenului situat în C, str. - nr. 21, lotul 8, careul 21, bun imobil ce se afla în posesia autorilor la momentul preluării de către stat și care nu poate fi confundat cu cel deținut de.
Apreciază că din coroborarea acestor înscrisuri cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, se impune admiterea apelului formulat de reclamanți, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe și restituirea în natură a suprafeței de 385.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimații pârâți Primarul municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin primar, apărătorul acestora consideră că instanța de apel nu se poate pronunța pe fondul cauzei atâta vreme cât prima instanță nu a soluționat cauza pe fond, nefiind aplicabilă decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apelurile sunt neîntemeiate pentru că aplicarea deciziei mai sus menționate constituie o excepție. La speță, instanța a concluzionat că reclamanții nu au produs nicio probă în faza administrativ jurisdicțională. Una din condițiile de a promova o asemenea acțiune este ca autoritatea să fi săvârșit un abuz, ori în cauză nu există un abuz, soluția instanței de fond fiind corectă.
Solicită în principal respingerea apelului și în subsidiar, desființarea soluției cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru intimata pârâtă C, apărătorul acesteia pune concluzii de respingere a apelului formulat. În mod corect prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Cî ntrucât calitatea procesuală trebuie să rezulte din lege, nu din competențele acesteia în privința administrării domeniului public. Solicită cheltuieli de judecată.
În referire la apelul intervenientului, avocatul apelanților reclamanți pune concluzii de respingere întrucât un antecontract de vânzare-cumpărare nu constituie un act translativ de proprietate în favoarea autorului intervenientului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri, constată:
Prin sentința civilă nr. 677/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților și, formulată în contradictoriu cu PRIMARUL MUN. C, CONSILIUL LOCAL AL MUN. C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și intervenientul în interes propriu.
A fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, acțiunea îndreptată împotriva STATULUI ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor și
A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Prima instanță a reținut, în esență, asupra litigiului cu care a fost sesizat, că reclamanții și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C, Municipiul C, Statul Român și C: să se constate că Primarul Municipiului C nu a răspuns notificărilor formulate și înregistrate sub nr. 3239/12.11.2001 respectiv 1629/26.08.2005 la BEJ, obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul C str. - nr. 21 B (lotul nr. 8 careul 281 din planul de parcelare a Municipiului C) astfel cum este individualizat în anexa C nr. 19266/28.08.1997 în suprafață de 390 mp. iar în situația imposibilității restituirii imobilului pe vechiul amplasament obligarea pârâților la atribuirea în compensare a unei suprafețe de teren echivalent sau la plata de despăgubiri corespunzătoare valorii de circulație a imobilului.
În motivare s-a arătat că reclamanții au solicitat terenul în cauză prin cele două notificări indicate și nesoluționate; în privința calității de persoane îndreptățite s-a arătat că terenul a fost achiziționat de și de la - și, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2505/02.09.1929, foștii proprietari fiind deposedați în mod abuziv de către stat, iar reclamanții sunt succesori ai acestora.
Prin încheierea din 26.10.2007 s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive în ceea ce îi privește pe pârâții Statul Român și
La 27.07.2007 s-a depus în dosar cerere de intervenție în interes propriu de către, prin care acesta a solicitat să se constate în contradictoriu cu părțile din cauză că acesta este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în cauză.
În motivare, intervenientul a arătat că a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 notificările înregistrate sub nr. 2699/14.03.2001, 2700/14.03.2001, -/15.09.2005 pentru un teren de 1169 mp. situat în- și - - nr. 21 B din care face parte și terenul în litigiu în prezenta cauză. În privința calității de persoană îndreptățită a arătat că este moștenitorul tatălui său -, care a cumpărat terenul de la, G și conform actului provizoriu de vânzare încheiat în anul 1973 și a declarației de vânzare din 21.07.1937.
Prin încheierea din 26.10.2007 s-a admis în principiu cererea de intervenție.
În raport de susținerile părților și în baza probelor administrate, cât și a prevederilor legale aplicabile, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și-au dovedit, prin actele de stare civilă, calitatea de succesori legali ai autorilor lor, și.
Au prezentat, totodată, copia actului de vânzare-cumpărare nr. 2736/1929, eliberată de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale C, din fondul Tribunalului Constanța, în cuprinsul căruia se reține că în data de 2.09.1929 fost înregistrat la nr. 2736 actul de vânzare prin care - și au vândut soților și terenul de 390 mp. formând lotul nr. 8 careul 281 din Planul parcelar al Primăriei C; actul a fost autentificat sub nr. 2505/02.09.1929 la Tribunalul Constanța.
Din adresa nr. 66820/30.05.2007 emisă de Direcția Patrimoniu - Serviciul Patriomoniu din cadrul Primăriei Municipiului C rezultă că lotul 8 figura în planul cadastral al Municipiului C întocmit în anii 1936 - 1938 cu număr nou 367 (număr vechi 281), situat pe- (actual - nr.21 B, fiind înscris ca posesor (?). S-a arătat că nu există alte date. În ceea ce privește situația juridică prezentă a imobilului din- s-a arătat că acesta face parte din domeniul privat al Municipiului C conform nr. 109/2005, fiind transmis în administrarea C prin nr. 345/2001. S-a arătat în final că terenul este identificat conform nr. 420/2001 ca aparținând bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al Municipiului C urmând a fi inventariat conform Legii nr. 213/1998.
Cu adresa nr. 76210/09.07.2007 Serviciul juridic din cadrul Direcției Administrației Publice Locale a Primăriei Cac omunicat instanței că pentru restituirea aceluiași teren au formulat notificare și și, notificarea fiind înregistrată la primărie sub nr. 40384/2001.
Prin adresa nr. -/11.04.2006 a Direcției Patrimoniu - Serviciul din cadrul Primăriei C se arată că nu se dețin date referitoare la modul de trecere a imobilului în proprietatea statului.
Intervenientul a depus un înscris olograf intitulat " provizoriu de vânzare" în care se arată că G și declară că au vândut lui - partea lor de din imobilul din C care formează lotul nr. 8 careul nr. 281 din planul de parcelare al Municipiului S-a mai arătat că dreptul vândut este moștenit de la mama vânzătorilor, respectiv care l-a dobândit cu actul înregistrat sub nr. 2505/1929 transcris sub nr. 2736/1929. În acest act s-a indicat și prețul - 30.000 lei
De asemenea, intervenientul a depus o declarație olografă în care (i) arată că a vândut lui lotul 8 careul 281 din planul parcelar al Municipiului C pe care la rândul său l-a cumpărat de la Municipiul C cu actul transcris sub nr. 3892/1924, terenul fiind indicat a avea 990 mp. În acest act s-a indicat și prețul - 60.000 lei și faptul că actul de vânzare se va face "mai târziu".
Tribunalul a constatat mai întâi, din cele expuse anterior, că există anumite neconcordanțe în ceea ce privește numele autorilor reclamanților, în sensul că în diverse acte apare numele sau și prenumele sau, cât i faptul că situația terenului este una litigioasă.
Astfel, pe de o parte, reclamanții prezintă o copie a actului de vânzare - cumpărare pe care îl indică drept titlu de proprietate al autorului lor, fără a putea prezenta titlul însuși. Apoi, reclamanții nu indică modul în care imobilul a fost preluat și nu indică actul de preluare pentru a putea beneficia de prezumția instituită de art. 24 al.1 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, intervenientul prezintă două antecontracte de vânzare - cumpărare încheiate cu autorii reclamanților, pentru același teren și, prin apărător, a prezentat actul de vânzare - cumpărare pe care reclamanții îl invocă drept titlu, rezultând că acesta a intrat în posesia sa, ceea ce susține conținutul cererii de intervenție în care se arată că au fost încheiate actele respective și a existat o înțelegere privind vânzarea imobilului, existând prezumția că în acest scop i-a fost predat intervenientului originalul titlului de proprietate.
Din probele administrate nu rezultă însă nici dacă ulterior s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare și nici din vina cui nu s-a mai încheiat, situație în care, dacă intervenientul ar pretinde executarea în natură a obligației stabilite prin antecontract, în sensul transmiterii dreptului de proprietate, nu este cert care ar fi soluția unei astfel de cereri.
În oricare din cazuri însă, această situație creează incertitudine cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilului la momentul preluării acestuia de către stat. Din acest punct de vedere nici nu are relevanță dacă intervenientul a formulat notificare în temeiul legii nr. 10/2001, întrucât, dacă imobilul a aparținut altei persoane, chiar dacă nu se restituie acesteia, el nu poate fi restituit altor persoane, ci rămâne în patrimoniul orașului, persoanele care au formulat notificarea neputând justifica calitatea de persoane îndreptățite.
În sfârșit, nici intervenientul nu indică modul în care a fost preluat imobilul pentru a putea invoca prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 și nici reclamanții, nici intervenientul nu au făcut dovada că se mai aflau, ei sau autorii lor, în posesia imobilului la momentul preluării acestuia sau cel puțin după data de 6 martie 1945.
În cauză s-a constatat că nesoluționarea notificării formulate de reclamanți nu este nejustificată, ci a fost determinată de împrejurarea că există un dubiu important cu privire la calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și pentru același imobil există o altă notificare formulată de alte persoane, respectiv și.
Așadar în cauză, întârzierea în soluționarea notificării având o justificare, nu poate fi asimilată cu un refuz nejustificat de soluționare a acesteia.
Chiar dacă s-ar considera că celelalte persoane care invocă un drept de proprietate asupra imobilului, în realitate nu îl justifică și deci această împrejurare nu poate justifica întârzierea soluționării notificării, se constată căreclamanții nu au probat calitatea lor de persoane îndreptățitela restituirea imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii.
Astfel, reclamanții nu au probat că autorii lor dețineau imobilul în cauză după data de 6 martie 1945, prin evidențierea acestora ca plătitori de impozite pentru acel imobil de exemplu, sau în alt mod, și nici nu au depus actul de preluare a imobilului pentru a putea beneficia de prezumția instituită în favoarea foștilor proprietari de art. 24(1) din Legea nr. 10/2001.
Dimpotrivă, există date contrare, în sensul că autorii reclamanților nu mai dețineau proprietatea imobilului la data preluării.
Astfel, din adresa nr. /13.06.2006 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local - Agenția fiscală nr. 3, rezultă că pentru imobilul în cauză, în Registrul manual din perioada 1942 - 1950 la matricola 229 figurează În OG aceste condiții existența dreptului de proprietate al autorilor reclamanților la momentul preluării nu este cert. S-a conchis în sensul că acțiunea principală este nefondată.
Cu privire la cererea de intervenție s-a arătat că prin notificarea înregistrată la Biroul Executori Judecătorești din cadrul Judecătoriei Constanța sub nr. 2700/14.03.2001 și au solicitat Primarului Municipiului C, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea terenului situat la nr. 21 Bis (fost - - nr. 25), invocând calitatea de succesori ai defuncților și -; că prin cererea de intervenție în interes propriu s-a solicitat numai să se constate că intervenientul este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu ceea ce înseamnă că a solicitat ca instanța să constate că are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 deci în final să constate un drept al său la obținerea acestor măsuri reparatorii.
Or, potrivit art.111 teza a II-a Cod.proc.civ. cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În cauză, intervenientul nu a solicitat restituirea imobilului în natură în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. XX (20) din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - în recurs în interesul legii.
Or, Legea nr. 10/2001 prevede o singură situație în care instanța poate stabili calitatea de persoană îndreptățită pe calea unei acțiuni în constatare, și anume cazul prevăzut de art. 3 lit.
Și în acest caz, chiar dacă s-ar aprecia că o astfel de cerere poate fi formulată, se constată că nici intervenientul nu a probat calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii.
Astfel, intervenientul nu a probat că autorul său - - - deținea imobilul în cauză după data de 6 martie 1945, prin evidențierea acestuia ca plătitor de impozite pentru acel imobil de exemplu, sau în alt mod și nici nu a depus actul de preluare a imobilului pentru a putea beneficia de prezumția instituită în favoarea foștilor proprietari de art. 24(1) din Legea nr. 10/2001.
Dimpotrivă, se reține existența acelorași date contrare, în sensul că autorul intervenientului nu deținea proprietatea imobilului la data preluării, date care rezultă din adresa nr. /13.06.2006 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local - Agenția fiscală nr. 3, în sensul că pentru imobilul în cauză, în Registrul manual din perioada 1942 - 1950 la matricola 229 figurează În OG această situație nici nu mai este necesar a se analiza dacă autorul intervenientului a avut vreodată sau nu un titlu de proprietate asupra imobilului în cauză.
În consecință cererea de intervenție va fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, precum și intervenientul în interes propriu, care au criticat soluția prin prisma următoarelor considerente:
Apelanții:
- greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților STATUL ROMÂN și C, în condițiile în care pentru ultima entitate se impunea administrarea de probe (situația juridică a imobilului) care să ateste lipsa calității. S-a susținut că C are calitate procesuală pasivă în considerarea competențelor pe care le are în administrarea domeniului public și privat al unității administrative.
Cât privește STATUL ROMÂN, apelanții au apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă prin raportare la capătul de cerere subsidiar vizând acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii de circulație a terenului în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului revendicat sau în compensare prin echivalent a unei suprafețe de teren.
- greșita respingere pe fond a acțiunii, pe considerentul nedovedirii
calității lor de persoane îndreptățite la restituire. S-a considerat că probatoriul administrat atestă dovedirea acestei cerințe, a împrejurării că reclamanții s-au adresat autorității locale în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, precum și a incidenței art. 24 alin. 1 din lege.
S-a susținut că apelanții reclamanți sunt în mod obiectiv în situația de a deține actul de preluare a bunului în patrimoniul statului, operând în acest caz o prezumție în favoarea foștilor proprietari.
- greșita interpretare a probatoriului, în sensul că instanța de fond a reținut că istoricul de rol fiscal ( adresa nr. /13.06.2006 a -Agenția fiscală 3) atestă că pentru perioada 1942-1950 figurează la matricola 229 numitul G, aspect care nu dă certitudine dreptului autorilor lor.
Însă, au arătat apelanții reclamanți, potrivit adresei nr. RB-.08.2006 emisă de același organ, conform Registrelor matricole manuale din perioada 1942-1954 nu există informații cu privire la imobilul din str. - nr. 21, iar începând cu anii 1955-1957 la matricola 560 figurează G cu o suprafață de teren de 390 mp.
S-a solicitat să se constate că aceste adrese conțin date contradictorii, ultima prezumând însă existența dreptului de proprietate în favoarea autorilor lor.
Apelantul intervenient:
- greșita interpretare dată de către instanța de fond probelor administrate în cauză, în sensul înlăturării actului provizoriu de vânzare ce atestă dreptul autorului său, -, că a cumpărat de la G și, dreptul lor de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în C, lotul 8, careul 281 din Planul de parcelare al Municipiului
S-a susținut că la momentul preluării bunului de către stat, acesta s-a aflat în posesia autorului său, -, care s-a comportat până atunci ca un adevărat proprietar.
A fost deopotrivă criticată reținerea în ansamblul probator a adresei nr. /13.06.2006 a -onstanța - Agenția fiscală nr. 3, fără a se observa că datele comunicate se referă la un alt imobil.
S-a solicitat obligarea părților adverse la cheltuieli de judecată.
Având în vedere motivele de apel, probatoriul administrat la fond și completarea probelor în calea de atac, depuse în condițiile art. 295 cod proc. civilă, vor fi reținute următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat că, deși reclamanții au făcut dovada calității lor de succesori legali ai def. și, nu s-au legitimat ca persoane îndreptățite în condițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, ca urmare a inadvertențelor identificate în actele comunicate de către autoritatea locală.
Deși s-a invocat soluția de principiu dată prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 de către Secțiile Unite ale în recursul în interesul legii - obligatorie pentru instanțe - judecătorul fondului a conchis, în deplină neconcordanță cu disp. art. 129 al. 5 cod proc. civilă, că neconcordanțele de nume identificate prin actele comunicate, lipsa dovezii că autorii reclamanților dețineau imobilul și ulterior datei de 6 martie 1945 ( prin evidențierea lor ca plătitori de taxe și impozite ) și nedepunerea actului de preluare echivalează cu o lipsă a dovezii calității de persoane îndreptățite, iar temporizarea soluționării notificării a fost, sub acest aspect, justificată de existența dubiului ce plana asupra situației juridice a imobilului.
Acest punct de vedere este în mod evident eronat, iar în speță situația de fapt dedusă din actele prezentate, cât și din situația juridică relevată prin înscrisurile administrate, atestă contrariul.
Astfel, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 statuează asupra unei prezumții simple de preluare abuzivă a bunului de către stat în măsura în care nu se poate prezenta actul de preluare, aspect pe deplin justificat prin raportare la cazurile concrete în care operau aceste deposedări ale titularilor dreptului în perioada regimului comunist. Prin urmare, probatoriul de administrat de către reclamant constă, cu ocazia judecării unei asemenea acțiuni, în dovedirea titlului persoanei pretins îndreptățite la restituire, precum și al faptului posesiei bunului de către stat ori de terțe persoane, dobânditori ai dreptului de la statul român, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Revine pârâților - persoane deținătoare să infirme situația de fapt, prin probe care să răstoarne această prezumție simplă și să ateste că, în realitate, imobilul nu s-a mai aflat în proprietatea și posesia persoanei îndreptățite ( ori a autorilor ei ) la 6.03.1945, că bunul nu a intrat în patrimoniul statului în mod abuziv și că imobilul nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
În speță, înscrisurile administrate atestă faptul că autorii apelanților reclamanți au dobândit, ca efect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 2736/1929, autentificat sub nr. 2505/02.09.1929 la fostul Tribunal Județean C, suprafața de teren de 390 mp,formând lotul nr. 8 careul 281 din planul de parcelare al municipiului C.
Acestea fiind datele de identificare ale imobilului în configurația actuală, se va reține că potrivit adresei nr. 54575/08.05.2009 a Direcției Patrimoniu ( fila 82 dosar apel ) rezultă fără echivoc faptul că acesta se regăsește cu adresa actuală în str. - nr. 21, la nr. crt. 2620 din registrul de proprietăți vol. II, anii 1936-1938, pag. 262-263.
Așadar, acest imobil a figurat în evidențele primăriei ca fiind proprietatea lui, iar consemnarea cu diferențe nesemnificative de nume a autorului apelanților reclamanți ( ) nu induce de plano ideea că nu s-a dovedit proprietatea asupra aceluiași bun.
Împrejurarea invocată de către apelantul intervenient, anume, că imobilul a făcut obiectul transferului dreptului de proprietate de la autorul reclamanților, la autorul său, -, este infirmată de împrejurarea că în nici o evidență din registrul de proprietăți nu s-a regăsit consemnat dreptul de proprietate al numitului -pentru acest imobil, acesta figurând însă ca titular al dreptului de proprietate pentru imobilele identificate în același registru de proprietăți vol. II, pe anii 1936-1938, ca fiind: lotul 9 din fostul careu 281 ( nr. crt. 2621 ) și lotul 15 din fostul careu 281 ( nr. crt. 2628 ) - fila 82 apel.
În acest context, operează prezumția simplă a preluării bunului - lot 8 careul 281 - din patrimoniul autorilor apelanților reclamanți, devreme ce apelantul intervenient nu a fost în măsură să se prevaleze de alte înscrisuri care să ateste că,actul provizoriu de vânzare datat 1937 fost perfectat și transcris în condițiile art. 1295 alin. 2 cod civil, pentru a opera această prezumție în favoarea sa.
Astfel, în absența transcrierii actului și a oricăror alte dovezi privind menționarea noului proprietar, după această dată, în evidențele de proprietate ale municipalității, și pentru acest teren, apelantul intervenient nu poate opune terților ( în speță, autorității locale și reclamanților ) un drept propriu dobândit prin succesiune legală, de pe urma autorului său -, prin simplul fapt al posesiei bunului. Prezumția menționată nu poate opera în favoarea apelantului intervenient nici din perspectiva art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme nu s-a făcut dovada preluării bunului de către stat, printr-un act normativ sau de autoritate, de la -.
Sub acest aspect, soluția dată în final cererii de intervenție de către instanța de fond este corectă, iar pe considerentele arătate apelul intervenientului în interes propriu urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru apelanții reclamanți se va reține, totodată, pe considerentele arătate, că soluția stabilită de către judecătorul fondului este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât părțile au relevat împrejurarea raportării, în considerente, la adresa nr. /13.06.2006 a -onstanța ( filele 190-191 fond ), cu date preluate în adresa nr. RB-.08.2006 ( filele 194 - 195 fond ), dar care se referă la un cu totul alt imobil decât cel în cauză - fost-, fost șos. - - nr, 27,actual str. - nr. 21( imobilul în litigiu fiind însă cel situat în str. - nr. 21 B, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert ).
În concluzie, se va reține că potrivit probelor administrate, apelanții reclamanți au făcut dovada deplină a calității de persoane îndreptățite la restituire, în condițiile Legii nr. 10/2001, fiind îndrituiți la stabilirea uneia dintre modalitățile de reparație reglementate de legea specială.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, care a identificat pe terenul în litigiu doar construcții cu caracter provizoriu, respectiv, 2 șoproane, o magazie și o construcție în suprafață de 5 mp ce constituie un grup sanitar, se va reține că din perspectiva art. 1 alin. 1, art. 7 și art. 21 din Legea nr. 10/2001, terenul în suprafață de 390 mp poate fi restituit în natură.
Astfel fiind, apelul formulat de apelanții reclamanți urmează a fi admis în condițiile art. 296 cod proc. civilă, cu consecința schimbării în parte a soluției atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților și obligării pârâților Primarul Mun. C, Municipiul C și Consiliul Local C să restituie, în natură, acestora, imobilul în litigiu.
Va fi menținută însă soluția fondului, pe aspectele privitoare la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român și a
Procedând la inițierea demersurilor fondate pe Legea nr. 10/2001, reclamanții au stabilit cadrul de analiză a calității de persoană îndreptățită la restituire, pe de o parte, și persoane deținătoare, pe de altă parte.
Faptul că statul, prin autoritățile implicate, gestionează procesul de acordare a despăgubirilor în procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu-i conferă calitate procesuală pasivă proprie în litigiile fondate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar în speță calitatea de persoană deținătoare nu îi este atribuită, de probele administrate, nici statului și nici entității ce administrează fondul locativ, ci unității administrativ-teritoriale.
Vor fi menținute, pe acest raționament, celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Având în vedere reformarea soluției fondului, pârâții - autorități publice locale urmează să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamanții cu ocazia judecății în fond ( 400 lei ).
PENTRU ACESTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți, domiciliată în C,-,. 1B,. E,. 8,. 219 și, domiciliat în C, b- 1 - 2. nr. 6, -. 56,. C,. 56 în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C,-, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și C, cu sediul în C,-, - 18 parter și intimatul intervenient, domiciliat în C, - nr. 6, -. C,. 50, împotriva sentinței civile nr. 677 din 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția civilă, în dosarul civil nr-.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C și intervenientul, în parte.
Obligă pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C și Consiliul Local C să restituie în natură, reclamanților, imobilul - teren situat în municipiul C, str. - nr. 21 B (lotul 8, careul 281 din planul de parcelare al municipiului) astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată de ing., în suprafață de 390.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în fond.
Menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.
Respinge apelul formulat de apelantul intervenient împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - Pt. jud. - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond.
Tehnored.dec.jud.
9.07.2009
Dact.disp.gref.
10 ex./15.07.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
