Speta Legea 10/2001. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.158/2008-
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de reclamanta, prin mandatar, domiciliat în S M,-, și de pârâtul STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, -, nr. 3 - 5, în contradictoriu cu intimații pârâți: domiciliată în S M,-, domiciliată în S M,-, citată și din S M, 25 Octombrie,. 14,. 9, domiciliat în 32105, Germania, citat și din localitatea, nr. 2. cod poștal 2643, Ungaria, și prin afișare la ușa instanței, toți și de la sediul profesional al cabinetului de avocat & din localitatea S M,-/5, jud. S M, Cod poștal -, și intimata pârâtă "" - cu sediul în S M, str. - -, împotriva sentinței civile nr. 80 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 14 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 21 octombrie 20087, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.80/D din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a espins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea prezentei cauze, precum și excepția inadmisibilității acțiunii civile, înaintate de reclamanta, excepții invocate de pârâta prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 12.10.2007.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B în reprezentarea STATULUI ROMÂN, prin DGFP S M, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 22.09.2006.
S-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune a reclamantei în ce privește capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.124/07.07.1998 invocată de către pârâta prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 12.10.2007, și în consecință:
A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta,.în Ungaria, localitatea,-, cod 2162, prin mandatar,. în mun. S M,-, jud. SMî mpotriva pârâților,. în mun. S M,-, jud. S M,. în mun. S M,-, jud. S M și cu reședința în mun. S M, P-ța "25 Octombrie",.14,.9, jud. S M, și, cu ultimul. în Germania, 32105, respectiv în Ungaria, 2643, nr.2. toți trei în reprezentarea def. (dec.01.05.2001 în mun. S M), și SC SA, cu sediul în mun. S M, str. - nr.13, jud. S M, privind constatarea nulității absolute, în temeiul art.51 alin.2 din Legea nr.10/2001, a contractului de vânzare-cumpărare nr.124/07.07.1998 încheiat între SC SA și și, având ca obiect apartamentul situat în mun. S M,-, jud. S M, înscris în CF nr.24899 S M, sub nr.top.544/4, 555/4/II.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de pârâta privind chemarea în garanție a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pentru evicțiunea suferită de pârâtă cu privire la apartamentul de mai sus.
Au fost disjunse restul capetelor de cerere, formulate de reclamanta împotriva pârâților PRIMARUL MUN. S M, STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUN. S M și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat prin DGFP S M, cu sediul în mun. S M, P-ța - nr.3-5, jud. S M, și s-a fixat termen de judecată pentru data de 15.02.2008, cam.59, ora 9,00, pentru care se vor cita părțile.
Fără cheltuieli de judecată pentru pârâta, nefiind dovedite.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește necompetența materială a Tribunalului Satu Mare și, în strânsă legătură cu aceasta, inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, invocate de pârâta (fila nr.218) instanța a reținut că, raportat la obiectul cererii introductive, temeiul juridic invocat de către reclamantă și starea de fapt evocată de către aceasta ca fundament pentru susținerea admisibilității acțiunii sale determină încadrarea acestei cereri introductive în categoria acțiunilor civile având ca obiect acordarea măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr.10/2001, respectiv constatarea față de reclamantă a calității de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin acest act normativ.
Pe cale de consecință, raportat la disp.art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, coroborat cu jurisprudența constantă în materie, tribunalul a apreciat că, raportat la obiectul cererii cu care a fost investit și la modalitatea cu care a fost investit, competența materială de soluționate a acesteia îi revine potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată și că excepția invocată, raportat la art.159 pct.2 Cod de procedură civilă evocat de către pârâta este neîntemeiată.
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, structurată pe raționamentul că, atâta vreme cât notificarea emisă în condițiile art.22 din Legea nr.10/2001 republicată nu a fost soluționată de către entitatea astfel investită, persoana în cauză nu poate promova în mod direct o acțiune civilă în fața instanțelor judecătorești, astfel încât acestea din urmă să se substituie autorităților administrative, instanța a reținut că, întrucât procedura soluționării unei asemenea notificări este subsumată exercitării unui drept subiectiv, rezultă că ea are un caracter necontencios, dar obligatoriu potrivit art.109 alin.4 Cod de procedură civilă, astfel încât, în cazul în care ea este temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă, pentru a impune finalizarea ei. Reținând că un asemenea raționament a fost însușit și în practica instanței noastre supreme, în mod constant (de exemplu, decizia nr.1219/18.02.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în www.scj.ro), instanța a respins ca neîntemeiată și această excepție.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, evocată pe cale de excepție de către reprezentantul acestei pârâte, DGFP S M, instanța a reținut pe de o parte că, potrivit petitului cererii introductive promovate de reclamantă, se invocă preluarea abuzivă de către acest pârât a imobilului în cauză, exercitarea prerogativelor ce au determinat pierderea faptică a acestui imobilul de către reclamantă din partea aceluiași pârât, astfel încât, legitimarea procesuală pasivă în cauză, raportat și la cadrul procesual astfel stabilit de către reclamantă, îi aparține.
Pe de altă parte instanța a reținut și incidența în cauză a art.25 alin.1 din Decretul Lege nr.31/1954 care conferă legitimare procesuală pasivă în temeiul legii Ministerului Finanțelor Publice, atunci când în cauză sunt dezbătute aspecte legate de drepturile patrimoniale ale Statului Român (așa cum este cazul și în speță) reținând totodată și dispozițiile normative ulterioare vizând reorganizarea administrativă a Ministerului Finanțelor Publice în Ministerul Economiei și Finanțelor B, astfel încât a respins și această excepție ca neîntemeiată.
În ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.124/07.07.1998 încheiat între SC SA și pârâții persoane fizice, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a disp.art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 republicată, normă juridică potrivit căreia, "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi", termen prorogat succesiv prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, însă împlinit, chiar și în urma acestor prorogări, cu mult anterior completării de acțiune realizată de reclamantă.
S-a mai reținut de către instanță că atât jurisprudența instanței noastre supreme cât și doctrina juridică în materie au apreciat că termenul în cauză, în pofida terminologiei utilizată de legiuitor, este unul de decădere, iar nu unul de prescripție extinctivă astfel încât el nu este susceptibil de suspendare sau de întrerupere. Mai mult decât atât, el a fost definit ca fiind un termen de prescripție specială, prin care se derogă în mod expres de la prevederile legale incidente în dreptul comun în materia nulităților absolute.
Totuși, instanța supremă a mai statuat că același termen își găsește aplicabilitate doar în cadrul procesual determinat prin prisma prevederilor Legii nr.10/2001, astfel încât, în măsura în care se invocă nulități de drept comun și în fața instanțelor de drept comun, aplicabilitatea art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 nu poate fi extinsă și în aceste ipoteze.
În prezenta speță însă, având în vedere cadrul procesual stabilit de către reclamantă și clarificat potrivit celor de mai sus (acțiune civilă întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001, înregistrată la secția civilă a Tribunalului Satu Mare, scutită de timbraj), instanța a reținut incidența disp.art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 republicată, constatând că respectiva completare de acțiune nu a fost promovată ca o cerere întemeiată pe dreptul comun în materie (acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile Codului civil, înregistrată la Judecătoria Satu Mare, timbrată potrivit Legii nr.146/1997 cu modificările ulterioare).
În consecință, instanța a făcut aplicarea normei juridice anterior evocate reținând totodată că împrejurarea invocată de către reclamantă privind neîntabularea de către pârâții în cauză a dreptului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare în litigiu a făcut imposibilă luarea la cunoștință despre existența acestuia, nu este în măsură să determine repunerea reclamantei în termenul de promovare a acțiunii în constatarea nulității sale. Aceasta, pe de o parte, întrucât o asemenea repunere în termen este inadmisibilă conform celor prezentate anterior, iar pe de altă parte întrucât culpa aparține reclamantei în această situație, informarea cu privire la eventuala înstrăinare a imobilului nefiind limitată strict la consultarea evidențelor de carte funciară, ci ea putând fi realizată printr-o simplă adresare către unitatea specializată în vânzarea acestor spații (SC SA S M) ori chiar prin deplasarea la imobilul în cauză.
Prin prisma acestor considerente instanța a admis excepția astfel invocată și în consecință a respins acțiunea civilă a reclamantei în ce privește capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.124/07.07.1998 și totodată a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B formulată de pârâta în prezenta cauză.
Totodată, față de disp.art.165 Cod de procedură civilă instanța a disjuns restul capetelor de cerere formulate de către reclamantă, fixând termen de judecată pentru soluționarea acestora la data de 15.02.2008, cam.59 ora 9,00, reținând în privința cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei că acestea nu au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (fila nr.72).
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român.
În motivarea apelului se arată că în speță, sunt aplicabile dispozițiile legii speciale (Legea 10/2001) astfel că valabilitatea titlului statului se discută în contradictoriu cu deținătorul imobilului și anume Municipiul S M, prin Primar, ca de altfel și eventuala restituire în natură a imobilului din litigiu.
Apel a declarat și reclamanta - apelantă, solicitând în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.124/1998, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că prin disjungerea excepției prescripției de restul capetelor de cerere, instanța practic s-a antepronunțat pe fondul cauzei privind capătul de cerere privind restituirea în natură în condițiile în care această excepție are o strânsă legătură cu soluționarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția de prescripție a acțiunii, instanța de fond a făcut abstracție totală de faptul că apelanta a depus notificare în baza Legii 10/2001, înregistrată cu data de 01.08.2001, dată la care, conform înscrisurilor de carte funciară, intimații de azi nu erau întabulați în cartea funciară, aceștia întabulându-și dreptul de proprietate pentru o cotă parte din terenul aferent casei în coala colectivă, ulterior deschizându-se o coală nouă de CF. pe seama acestora pentru același apartament pentru care apelanta este proprietar tabular.
Toate acestea s-au întâmplat în condițiile în care apelanta și-a păstrat calitatea de proprietar conform înscrisurilor din CF. nr.24899 S M, coală în care Statul Român nu și-a întabulat niciodată titlul de proprietate.
au întabulat contractul încheiat cu SA. cu fraudarea legii, deoarece pentru același imobil s-a deschis o nouă coală de carte funciară individuală, fără ca acel imobil să fi fost trecut legal în proprietatea statului, cumpărând imobilul de la un neproprietar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații, și au solicitat respingerea apelului declarat de ca fiind neîntemeiat.
Verificând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 alin.5 din Legea 10/2001, privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Astfel, potrivit textului de lege mai sus evocat, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, termen prorogat succesiv, însă împlinit, chiar și în urma acestei prorogări, în data de 14.08.2002, cu mult timp anterior completării de acțiune formulate de reclamantă (24.03.2006).
Susținerile apelantei potrivit cărora Statul nu a fost întabulat în cartea funciară, respectiv că neîntabularea de către pârâți a dreptului dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare în litigiu a făcut imposibilă luarea la cunoștință despre existența acestuia, sunt nefondate:
Astfel, Statul și-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de naționalizare, în coala de CF. colectivă nr.24898 S M, nr. top. 554/4.
În ceea ce-i privește pe intimații este adevărat că aceștia și-au întabulat în coala de CF. mai sus arătată doar dreptul de proprietate asupra cotei de teren de 115/399 părți, însă este evident că atribuirea de teren prin Ordinul Prefectului, în baza Legii 18/1991, se putea face doar în cazul proprietarilor de construcții, cu titlu de teren aferent.
De altfel, la rubrica "" a colii de proprietate se face trimitere la coala de carte funciară individuală - nr. 53319 în care și-au înscris intimații dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
Și celelalte critici invocate de apelanta sunt nefondate: astfel, excepția invocată de intimați fiind o excepție dirimantă, trebuia soluționată cu precădere, neimpunându-se unirea acesteia cu fondul cauzei, așa cum greșit susține apelanta.
Nefondat este și apelul declarat de Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta având calitate procesuală pasivă raportat la obiectul acțiunii promovate de reclamantă, respectiv constatarea preluării abuzive de către Stat a imobilului în litigiu.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, să respingă apelurile, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-i oblige pe apelanți la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate apelurile civile declarate de reclamanta, prin mandatar, domiciliat în S M,-, și respectiv pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, -, nr. 3 - 5, în contradictoriu cu intimații pârâți: domiciliată în S M,-, domiciliată în S M,-, citată și din S M, 25 Octombrie,. 14,. 9, domiciliat în 32105, Germania, citat și din localitatea, nr. 2. cod poștal 2643, Ungaria, și prin afișare la ușa instanței, toți și de la sediul profesional al cabinetului de avocat & din localitatea S M,-/5, jud. S M, Cod poștal -, și intimata pârâtă "" - cu sediul în S M, str. - -, împotriva sentinței civile nr. 80/D din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă părțile apelante să plătească părților intimate, și suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /31.10.2008
Jud.fond.
Dact./05.11.2008, Ex.2
13 comunicări /10.11.2008
1. apelanta reclamantă, prin mandatar, domiciliat în S M,-,
2. apelantul pârât STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, prin
3. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, -, nr. 3 - 5,
4. intimații pârâți: domiciliată în S M,-,
5. domiciliată în S M,-,
6. și din S M, 25 Octombrie,. 14,. 9,
7. domiciliat în 32105, Germania,
8. și din localitatea, nr. 2. cod poștal 2643, Ungaria,
9. și prin afișare la ușa instanței,
10. toți și la sediul profesional al cabinetului de avocat & din localitatea S M,-/5, jud. S M, Cod poștal -,
11. intimata pârâtă "" - cu sediul în S M, str. - -
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Bocșe Elena, Popoviciu Liliana
