Speta Legea 10/2001. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 162/
Ședința publică din 25 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanții pârâți ORAȘUL PRIN PRIMAR și PRIMARUL ORAȘULUI, ambii cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2326 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiectcontestație în temeiul legii nr. 10/2001.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimatul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind apelanții pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că apelanții pârâți nu au depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru eventualitatea ca și apelanții pârâți să se prezinte în sala de judecată.
După reluarea cauzei, la ora 09.47,se prezintă pentru intimatul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind apelanții pârâți.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită instanței să observe că apelanții pârâți nu au depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță, că sarcina probei revenea acestora și că apărarea a fost invocată pentru prima dată în apel.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul intimatului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatului reclamant, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de pârâți și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Învederează că apelanții pârâți nu au depus la dosar autorizațiile definitive pentru executare lucrări și alte înscrisuri care au stat la baza lucrărilor. Arată că, în fapt, este vorba despre căsuțe din prefabricate, din, care nu necesită costul mari pentru a fi mutate și nu este nevoie de autorizație definitivă.
Mai arată că, așa cum rezultă și din raportul de expertiză, nu există drumuri publice sau alte asemenea utilități care să fie afectate, ci doar alei de acces.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 18.09.2006, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Orașul prin Primar, anularea deciziei nr. 335/25.08.2006 emisă de pârât și obligarea acestuia să-i restituie în natură terenul în suprafață de 400 mp situat în Nord, lot 236 - Societății; în subsidiar, în cazul în care terenul nu se află în administrarea Miniere sau a altei unități deținătoare, s-a solicitat anularea deciziei menționate și obligarea pârâtului să trimită notificarea către această unitate deținătoare.
În motivare s-a arătat că prin notificare formulată în temeiul legii 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului situat în Nord, lotul 236, în suprafață de 400 mp, care a aparținut tatălui său și a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951.
A mai susținut reclamantul că prin decizia contestată i-a fost respinsă cererea de restituire în natură și s-a dispus acordarea de despăgubiri, cu motivarea că terenul este ocupat, dar hotărârea nu este legală pentru că numai o mică parte este ocupată de o alee și 3 construcții ușoare (căsuțe de lemn), iar faptul că o parte din teren este folosită de Exploatarea Minieră nu reprezintă un impediment la restituirea în natură.
Reclamantul a precizat, ulterior, cadrul procesual pasiv, în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârât, și pe Primarul Orașul, emitentul deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.2326/17.12.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a anulat dispoziția nr.335/25.08.2006 emisă de Primarul orașului și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 446,08 mp situat în Nord, ce reprezintă lotul 236 - Societății, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că prin dispoziția aac ărei anulare se solicită s-a recunoscut calitatea reclamantului, de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, în sensul art. 3 din Legea 10/2001, dar a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului ce a format obiectul notificării nr. 14359/19.09.2001 cu motivarea că este ocupat de construcții, căi de acces și rețele edilitare (construcțiile fiind în administrarea sau proprietatea Miniere ).
A mai reținut instanța că potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert - prin care a fost identificat imobilul litigios ca fiind lotul 236 din Societății, în suprafață de 445,995 mp (din măsurători - 446,08 mp din acte) - terenul este situat în incinta unui complex de căsuțe de vacanță aflat în posesia SC " - " SRL, care a cumpărat construcțiile de la Sindicatul Liber din Industria Minieră M, și este ocupat astfel: 89,90 mp sunt ocupați de construcții, 96,52 mp de alei din prefabricate, iar suprafața de 259,66 mp e ocupată de spații verzi.
Coroborând concluziile expertului cu celelalte probe ale cauzei, tribunalul a constatat că terenul se află în domeniul privat la Orașului, că ce deservește organizarea campingului administrat de SC SRL, în suprafața de 96,52 mp, nu are regimul juridic de cale de acces publică, astfel încât poate fi desființată, că 259,66 mp sunt liberi de construcții și că nu a fost demonstrat caracterul permanent al construcțiilor ce se află pe teren, astfel că respingerea cererii de restituire în natură a terenului litigios nu este legală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Orașul prin Primar și Primarul orașului și au invocat greșita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 și interpretarea eronată a probatoriilor administrate.
Au susținut apelanții că terenul în litigiu nu este liber, fiind afectat atât de construcții autorizate, cât și de căi de acces și spații verzi, și că dovadă în acest sens sunt adresele 443/31.03.2006, nr.256/02.04.2007 și nr.2216/18.10.2007, conform cărora în evidențele fiscale ale Primăriei, la matricola fiscală nr.124 figurează cu imobile căsuțe camping, amplasate pe teren aparținând orașului, înregistrarea realizându-se pe baza declarației de impunere nr.5316/2003 și a contractelor de vânzare-cumpărare nr.561/2001 și nr.1550/2003, prin care s-a transmis cumpărătorului și dreptul de superficie asupra terenului aferent construcțiilor, obținut prin sentința civilă nr.3124/25.02.2003 a Judecătoriei Constanța, definitivă și irevocabilă.
Referitor la construcții s-a arătat că acestea sunt autorizate și au caracter definitiv, că implică structuri și fundații și au fost edificate de lucrătorii din industria minieră conform autorizației pentru executare lucrări nr.6325/1979 emisă de fostul Consiliul Popular al municipiului C pe bază de decret prezidențial din 1980, cu fundație și pe bază de deviz și proiect, astfel cum rezultă din contractele de proiectare nr.394/1979 și nr.395/1979.
S-a invocat de către apelanți încălcarea prevederilor art.10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 - cu motivarea că terenul este afectat de căi de acces și spații verzi - precum și a art.71 din nr.OUG195/2005 privind protecția mediului, modificată prin nr.OUG114/2007, conform cărora schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, reducerea acestor suprafețe sau strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul lor juridic.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, instanța reține următoarele:
Terenul în suprafață de 446,08 mp situat în Nord, parcela nr.236 din, a aparținut în proprietate mamei reclamantului și a fost preluat în proprietatea statului potrivit sentinței civile nr.5221/16.12.1963, pronunțată în baza Decretului nr.111/1951. În prezent este ocupat, în parte, de construcții tip căsuțe de vacanță, de alei de acces la acestea și de spații verzi, iar în raport de natura elementelor de care este afectat, astfel cum rezultă acestea din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond și celelalte înscrisuri din dosar, tribunalul a constatat în mod corect că restituirea lui în natură este posibilă și a pronunțat o hotărâre conformă prevederilor art. 1 și 10 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Potrivit ultimului text de lege menționat, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007 prevăd în art.10.4 că dispoziția cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află fie construcții edificate ilegal, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile . și că se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată.
În cauză, din concluziile expertizei tehnice imobiliare rezultă terenul este parțial afectat de un camping, respectiv de 2 căsuțe tip vacanță și un grup sanitar aferent acestora, de alei din prefabricate și de spațiul existent în cadrul campingului.
Elementele identificate de expert nu intră sub incidența art.10.3 din Nomele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, cum în mod nefondat susțin apelanții, deoarece dovada caracterului definitiv al construcțiilor care afectează parțial terenul reclamantului nu rezultă din probele administrate, iar pârâții nu au contestat concluziile expertizei la instanța de fond și nici nu au depus la dosar înscrisurile la care s-a făcut referire în concluziile scrise formulate în primă instanță și în apel, deși curtea a acordat un termen în acest sens.
Nici de acces către căsuțele și grupul sanitar aflate pe teren sau spațiul din cadrul campingului nu atrag incidența dispoziției legale menționate anterior pentru că textul prevede expres ce se înțelege prin "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" - acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele, identificate pe baza documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism - ori în speță nu suntem în prezența nici unuia dintre elementele la care face referire textul.
Restituirea în natură a terenului nu este împiedicată de recunoașterea asupra terenului pe care sunt edificate căsuțele de vacanță a unui drept de superficie în favoarea lor, prin sentința civilă nr.3124/25.02.2003 a Judecătoriei Constanța, care a fost transmis dobânditorului actual prin contractul de vânzare-cumpărare 1550/21.07.2003, pentru că dreptul de superficie presupune existența dreptului de proprietate al superficiarului, care are ca obiect construcțiile, și dreptul de proprietate asupra terenului, care are alt titular decât superficiarul, deci în raport de această hotărâre judecătorească în speță sunt aplicabile prevederile art.494 din Codul civil, în sensul că proprietarul terenului devine proprietar al construcțiilor făcute și este obligat să-l dezdăuneze pe constructor.
Nu prezintă relevanță în soluționarea cererii de restituire în natură a terenului în litigiu nici interdicția stabilită de prevederile art.71 din nr.OUG195/2005 pentru că determinarea suprafeței de teren ce se poate restitui în natură trebuie făcută conform prevederilor legii speciale incidentă cauzei, respectiv ale Legii nr.10/2001, care în art.10 prevede în mod expres situațiile în care această măsură nu poate fi dispusă, ori instanța nu poate ignora aceste dispoziții legale.
Considerentele ce preced conduc la concluzia că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 astfel că, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanții pârâți ORAȘUL PRIN PRIMAR și PRIMARUL ORAȘULUI, ambii cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2326 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 25.06.2008.
Pentru președinte de complet Pentru jud.
Jud. aflată în se aflată în se semn.conf.
Semn.conf.art.261 al.2 cpc art.261 al.2 cpc
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
Grefier
- -
Jud.fond:
Tehnored.jud.
07.08.2008/5 ex.
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
