Speta Legea 10/2001. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 163/
Ședința publică din 25 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL PRIN PRIMAR, toți cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 263, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 martie 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 4022/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B, sector 5,- și prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18 și SERV 96 Sud, cu sediul în Sud,-, județul C și intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul procesualalesîn C,-, la cabinet avocat, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru apelanții pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar, iar pentru intimata pârâtă Serv 96, răspunde consilier juridic, în baza delegației de reprezentare nr. 2388 din 24 iunie 2008, pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că apelul este declarat în termen legal, este scutit de plata taxei judiciare de timbru și nu a fost motivat.
Intimatul pârât trimis la dosar (fila 15) cerere prin care solicită a i se comunica motivele de apel.
Apărătorul apelanților pârâți solicită ca, în raport de dispozițiile art. 292(2) Cod procedură civilă, instanța de apel să judece, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru eventualitatea ca și celelalte părți din prezenta cauză să se prezinte în sala de judecată.
După reluarea cauzei, la ora 09.35,se prezintă pentru apelanții reclamanți, avocat, pentru intimații reclamanți și,
avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 19 iunie 2008, pe care o depune la dosar, iar pentru intimata pârâtă Serv 96, răspunde consilier juridic, lipsind intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și prin
Apărătorul apelantelor pârâte solicită ca, în raport de dispozițiile art. 292(2) Cod procedură civilă, instanța de apel să judece, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul apelantelor pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului.
Apărătorul intimaților reclamanți și, pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 263, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 martie 2008, în dosarul nr-.
Reprezentantul intimatei pârâte Serv 96, pune concluzii de admitere a apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Primarul Orașului, Consiliul Local, Orașul prin Primar, Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice și " 96" pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că Primarul nu a răspuns notificării adresată și obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor corespunzătoare valorii de circulație a apartamentului proprietatea lor situat în Nord,-, -. A,.2,. 5, județul
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost proprietarii apartamentului până în anul 1983 când au părăsit definitiv teritoriul României, iar apartamentul a fost preluat fără plată prin Decretul nr. 67 din 25 februarie 1984 și transmis în administrare -ului; apoi a fost înstrăinat de 96 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 123/1997.
După apariția Legii nr. 10/2001, au demarat procedura de acordare de despăgubiri solicitând aceasta printr-o notificare transmisă prin poștă la 20 septembrie 2001.
Deși, prin reprezentant convențional, au realizat numeroase demersuri pentru soluționarea notificării, Primarul Orașului a rămas în pasivitate, nerăspunzând cererii de acordare de despăgubiri.
Pârâta 96 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, față de primul capăt, cererea se referă doar la Primarul Orașului. În privința cererii de despăgubiri se arată că, în cazul imobilelor vândute cu respectarea Legii 112/1995, măsurile reparatorii se propun prin dispoziție motivată a primarului; s-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței.
La termenul din 12 decembrie 2006, instanța, din oficiu, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Consiliul Local și Orașul prin Primar, a căror soluționare la termenul din 20 februarie 2007 fost unită cu fondul cauzei.
La termenul din 6 noiembrie 2007, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că solicită acordarea de despăgubiri proporțional cu procentul achitat până la momentul preluării imobilului, respectiv 42,72% din valoarea acestuia (astfel cum s-a indicat la termenul din 15.01.2008).
Prin sentința civilă nr. 263 din 11 martie 2008, Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Orașului și a Orașului prin Primar și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și a SC 96 SRL.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Orașul și Primarul Orașului și au fost obligați pârâții să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii în echivalent conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, pentru suma de 83.198,73 lei.
S-a respins cererea de constatare a faptului că Primarul Orașului nu a răspuns notificărilor reclamanților ca inadmisibilă.
A fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Statul Român, Consiliul Local și SC 96 SRL ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au fost privați în mod abuziv de imobilul proprietatea lor, situat în Nord,-, -. A, etaj 2, bun trecut în proprietatea statului, fără plată, în baza Deciziei administrative nr. 67 din 25 februarie 1984 emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului
S-a reținut că după apariția Legii nr. 10/2001, deși reclamanții au notificat unitatea deținătoare - Orașul, solicitând restituirea bunului în natură sau acordarea de despăgubiri, persoana notificată nu a răspuns, situație în care instanța de judecată este competentă să cenzureze refuzul nejustificat al Primarului de a emite o dispoziție motivată cu privire la imobilul notificat.
Pe fondul litigiului, prima instanță a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de legea specială.
Întrucât imobilul nu mai poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat chiriașilor, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 123/1997, încheiat în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii
corespunzătoare prețului plătit din valoarea imobilului la momentul preluării acestuia, respectiv pentru suma de 83.198,73 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Orașul, Consiliul Local și Primarul Orașului.
Apelul nu a fost motivat prin cererea declarativă de apel și nici ulterior, la prima zi de înfățișare.
În baza art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de apel va analiza legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în raport cu susținerile și apărările invocate de pârâți în instanța de fond privitoare la legalitatea titlului statului cu referire la imobilul notificat, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și calitatea procesual pasivă a Orașului, Consiliul Local și a Primarului în procedura Legii nr. 10/2001, precum și cu privire la modalitatea de despăgubire a reclamanților.
1. Instanța de fond a reținut în mod judicios că în procedura Legii nr. 10/2001 au calitate procesual pasivă numai Orașul și Primarul Orașului, în timp ce Consiliul Local, Statul Român și SC 96 SRL, neavând calitate de "unități deținătoare", nu au calitate procesual pasivă.
modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Articolul 21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere și prevede în alin. 4 că au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă și "unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementată de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte, astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, reprezentate în justiție prin primar.
Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public are, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ iar din interpretarea legii speciale rezultă cu evidență că în întreaga procedură de restituire primarul nu figurează în nume propriu, ci reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentat legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările iar nu aceea de a stabili "o obligație în nume propriu".
2. Prima instanță a soluționat în mod judicios și problema calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, procedând la soluționarea în fond a cererii acestora, în ipoteza în care notificarea adresată Orașului nu a fost soluționată prin emiterea unei dispoziții motivate de către Primarul Orașului.
Reclamanții au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, obligarea pârâților Orașul și Primarul Orașului să propună acordarea de despăgubiri corespunzătoare procentului achitat de către reclamanți din prețul locuinței până la momentul preluării de către stat conform Decretului nr. 223/1974.
Deși termenul de 60 de zile reglementat de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 s-a împlinit, până la momentul sesizării instanței pârâții nu emiseseră o dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamanților.
Conform dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, "În termen de 60 de zile de la împlinirea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură".
În condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nicio precizare la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia ori dispoziția prevăzută de textul legal mai sus citat, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, pe motiv că plângerea este prematură sau inadmisibilă. În această privință absența răspunsului persoanei deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal în condițiile legii speciale, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. IX din 20 martie 2006.
legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale din actul normativ în discuție nu pot împiedica persoana îndreptățită să-și valorifice drepturile și nici nu o pot pune într-o situație de inferioritate față de persoanele cărora li se transmite răspunsul în termenul prevăzut de lege.
Prin urmare, și în ipoteza în care nu există o dispoziție de restituire, refuzul celui notificat, de a se pronunța se contestă la tribunal în procedura Legii 10/2001, calitate procesuală pasivă având persoana obligată la emiterea dispoziției - în speță Primarul Orașului, conform art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii a stabilit că - în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingerea cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În cauză, se reține că pârâtul Primarul Orașului, încălcând dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, a refuzat să răspundă în termenul legal notificării formulate de reclamanți, iar temporizarea soluționării cererii
reclamanților, fără un temei legal, a deschis celor vătămați accesul la justiție, hotărârea pronunțată de prima instanță răspunzând sub acest aspect, exigențelor art. 6 din
De asemenea, se reține că reclamanții s-au legitimat ca proprietari ai imobilului în litigiu, în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 224 din 7 iulie 1980, iar bunul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, fără plată.
Fără îndoială că preluarea imobilului a fost una abuzivă, Decretul nr. 223/1974 încălcând dispozițiile constituționale de la acea vreme, cât și dreptul fundamental al reclamanților la liberă circulație în afara granițelor țării.
Caracterul abuziv al Decretului nr. 223/1974 este subliniat și în nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 (în vigoare la data soluționării acțiunii reclamanților).
Conform dispozițiilor art. 1 lit. B din nr.HG 250/2007, măsura preluării imobilelor în baza Decretului nr. 223/1974 a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului, cu titlu de sancțiune pentru cei care au plecat fraudulos din țară sau care, fiind plecați în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului pentru înapoierea în țară, cât și în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința către stat.
În contextul celor menționate mai sus se reține că prima instanță a reținut în mod judicios că preluarea imobilului în litigiu de către stat a fost abuzivă, iar reclamanții sunt îndreptățiți în condițiile Legii nr. 10/2001 la repararea prejudiciului suferit prin aplicarea acestei măsuri abuzive.
3. Instanța de fond a stabilit în mod greșit modalitatea de reparare a prejudiciului, făcând aplicare greșită a dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001 pentru repararea prejudiciilor suferite de foștii proprietari, urmare a măsurilor abuzive dispuse de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor ce au făcut obiectul notificărilor.
Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Din probatoriul administrat rezultă că imobilul situat în Nord,-, -. A, etaj 2, fost înstrăinat chiriașilor conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, situație în care restituirea lui în natură nu mai este posibilă, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii - despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Conform expertizei efectuate în instanța de fond, valoarea de circulație a imobilului notificat este de 196.000 lei (fila 131). Se mai reține că până la momentul plecării din țară a reclamanților, aceștia achitaseră o parte din prețul locuinței și anume 57.209 lei, diferența de 76.680 lei fiind acoperită de la buget potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 182/1977.
Prin urmare, reclamanții au achitat un procent de 42,72% din prețul locuinței, procent pentru care urmează a fi despăgubiți în raport cu valoarea de piață a imobilului, stabilită în procedura Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Articolul 16 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 reglementează situația notificărilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 - situație existentă în speță - statuând că deciziile, dispozițiile sau ordinele conducătorilor administrației publice centrale care conțin propunerile materiale de acordare a despăgubirilor vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale în termen de 10 zile de la data adoptării lor.
Numai prin Legea nr. 247/2005 s-a introdus un nou articol, art. 1 alin. 21, potrivit căruia măsurile reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri și servicii, se acordă prin decizia/dispoziția motivată a entității investită cu soluționarea notificării, în timp ce măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, se propun a fi acordate prin decizia/dispoziția entității investite cu soluționarea notificării.
Prin urmare, constatându-se că reclamanții au achitat numai un procent de 42,72% din prețul locuinței, pentru a se evita îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților și avându-se în vedere principiul disponibilității părții în procesul civil - față de limitele învestirii instanței (reclamanții au solicitat despăgubiri în raport cu procentul de 42,72% din valoarea imobilului, proporțional cu prețul plătit), urmează a se schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că propunerea Primarului Orașului de acordare de despăgubiri va viza procentul de 42,72% din valoarea de circulația a imobilului, stabilită conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Constatându-se că acțiunea reclamanților a fost respinsă față de pârâtul Consiliul Local, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, se va respinge apelul formulat de Consiliul Local ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții ORAȘUL PRIN PRIMAR ȘI PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 263, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 martie 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 4022/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B, sector 5,- și prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18 și SERV 96 Sud, cu sediul în Sud,-, județul C și intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul procesualalesîn C,-, la cabinet avocat
Schimbă în parte sentința civilă atacată în sensul că propunerea de acordare de despăgubiri va viza procentul de 42,72% din valoarea de circulație a imobilului stabilită conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul pârâtuluiCONSILIULUI LOCAL, cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 263, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 martie 2008, în dosarul nr-, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Red. dec. jud. /3.07.2008
gref.
10 ex./3.07.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
