Speta Legea 10/2001. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 163/A/2008 | |
Ședința publică 25 iunie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotrivasentinței civile nr. 120/F din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița Nîn dosarul nr-, privind și pe intervenienții, și, precum și pe pârâții Primarul Municipiului B și Municipiul B prin Primar, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001 - anulare acte.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent, intervenientul intimat asistat de avocat, care o reprezintă și pe intervenienta intimată, și reprezentanta pârâților intimați Primarul Municipiului B și Municipiul B prin primar, consilier juridic, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar, a fost depus în termenul legal, este motivat și a fost comunicat intimaților.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 iunie 2008 pârâții intimați Primarul Municipiului B și Municipiul B prin primar au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se constată de asemenea că la data de 24 iunie 2008, intervenienții intimați și au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Instanța comunică reclamantului apelant câte un exemplar din fiecare întâmpinare depusă la dosar, pe care însă acesta le aruncă pe biroul grefierului, arătând că din punctul său de vedere sunt nule.
Se comunică reprezentantei intervenienților intimați un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați, și reprezentantei pârâților intimați un exemplar din întâmpinarea intervenienților intimați.
La termenul de azi, reclamantul apelant depune la dosar, într-un singur exemplar, o fotografie și un plan de situație intravilan, pe care instanța le prezintă spre vedere și reprezentantelor intimaților.
Reprezentanta intervenienților intimați și depune la dosar delegația de reprezentare și copia chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial, iar reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegația de reprezentare.
Întrebat fiind reclamantul apelant arată că acțiunea promovată este o acțiune în revendicare de drept comun, așa cum a mai precizat în nenumărate rânduri, și este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005. Arată de asemenea că nu a mai formulat alte notificări în afară de notificarea nr. 40970 din 5 septembrie 2006 și notificarea nr. 50103 din 6 septembrie 2006.
Reprezentanta intervenienților intimați și arată că aceștia au formulat o notificare în baza Legii nr. 247/2005 și au solicitat atribuirea terenului aferent contrucțiilor proprietate personală.
Instanța prezintă reclamantului apelant precizarea de acțiune de la filele 136-137 spre semnare.
Întrebat fiind de instanță, reclamantul apelant arată că valoarea estimativă a imobilului din litigiu este de aproximativ 100.000 euro.
În exercitarea rolului său activ, instanța pune în discuția reclamantului apelant oportunitatea angajării unui apărător care să-i reprezinte interesele în cauză, iar acesta artă că refuză categoric să-și angajeze un apărător.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de aministrat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamantul apelant susține apelul astfel cum a fost formulat în scris și solicită obligarea pârâților și intimaților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2700 euro. Solicită de asemenea acordarea de despăgubiri în baza Legii contenciosului administrativ, începând cu anul 1980 și până în prezent, despăgubiri care urmează să fie calculate potrivit legii.
În ceea ce privește cererea de intervenție solicită respingerea acesteia și sancționarea cu urmărire penală Primarului Municipiului B și a d-nei avocat care a depus la dosar precizări false în scopul inducerii în eroare a instanței.
La întrebarea instanței, reprezentanta intervenienților intimați și arată că prin cererea de intervenție nu a fost formulată o pretenție proprie de către intervenineții intimați, astfel că natura cererii de intervenție este una accesorie.
Având cuvântul pe fond, reprezentanta intervenienților intimați și, pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate și obligarea reclamantului apelant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariul avocațial. Susține pe larg întâmpinarea depusă la dosar, iar cu privire la despăgubirile solicitate de reclamantul apelant în baza legii contenciosului administrativ, solicită respingerea acesteia întrucât este o cerere nouă care nu poate fi formulată în fața instanței de apel.
Reprezentanta pârâților intimați pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, și în consecință solicită menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Acordându-i-se cuvântul în finalul dezbaterilor, reclamantul apelant arată că există la dosar refuzul său scris de a se judeca prezenta cauză în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, susținând că acțiunea sa a fost întemeiată pe prevederile Legi nr.247/2005, lege care de altfel contrazice prevederile Legii nr. 10/2001.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.306/190 din 8.01.2007 la Judecătoria Bistrița, reclamantul l-a chemat în judecată pe notariatul de Stat B, Comitetul Executiv B-N și Consiliul județean B-N, solicitând anularea deciziei nr.482 din 11 mai 1985 și a deciziei nr.161/1981, precum și a întabulării din CF nr.390.
Prin precizarea de acțiune înregistrată la data de 19.04.2007, reclamantul a arătat că solicită în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005, retrocedarea în natură a imobilului situat în localitatea, înscris în CF nr.390, respectiv cota de parte din construcție și teren. De asemenea, a mai solicitat anularea contractului de închiriere încheiat între IJGCL B și, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2287/1985 de Notariatul de Stat B-N, radierea înscrierii în CF nr.390 dispusă prin încheierea din 19.01.1985, anularea deciziei nr.864/15.03.1957, radierea CF nr.390 a înscrierii dispuse prin încheierea nr.128/08.03.1966 și constatarea nulității deciziei nr.161/1981 a Consiliului județean B-N emisă ilegal, în baza Decretului nr.223/1974 asupra cotei de parte din imobilul înscris în CF nr.390.
Prin sentința civilă nr.1285/24.04.2007 a Judecătoriei Bistrița -N, s-a declinat competența de soluționare a cauzei precizate ca făcând obiectul Legii nr.10/2001, formulată de petentul în contradictoriu cu intimatele Primăria municipiului B și Comisia județeană B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B-N, în favoarea Tribunalului Bistrița -
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că față de precizarea de acțiune depusă de petent la data de 24.04.2007 prin mandatar avocat, a pus în discuție competența de soluționare a cererii, ocazie cu care petentul personal arătat că solicitările sale vizează aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, iar mandatara lui a arătat că din eroare a fost introdusă cererea la judecătorie, competent în soluționarea cauzei ce vizează aplicarea Legii nr.10/2001 fiind Tribunalul Bistrița -N, sens în care a solicitat declinarea competenței în favoarea acestei instanțe, iar reprezentantul intimatei a fost de acord cu declinarea.
Așa fiind, în baza art.23 alin.(1) din Legea nr.10/2001, art.159 pct.2 pr.civ. și art.158 același cod, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Bistrița -
Prin sentința civilă nr.120/F din 28 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a constatat ca neîntemeiată excepția lipsei de competență materială a secției civile a tribunalului, astfel cum este reglementată de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
S-a admis ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei județene B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B-
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul, respectiv capetele de cerere având ca obiect retrocedarea în natură a imobileleor înscrise în CF nr.390, cota de parte din imobilul casă și teren înscrise în această coală; constatarea nulității deciziei nr.161/1981 emisă de Consiliul județean B-N; constatarea nulității deciziei nr.864 din 15.03.2007; radierea din CF nr.390 a încheierii de întabulare nr.128; constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2287/1985 de Notariatul de Stat B-N; radierea din CF nr.390 a încheierilor din 9.10.1985, cu nr.1035 și nr.1036; constatarea nulității contractului de închiriere nr.125 din 3.03.1997 încheiat între B-N și intervenienta; constatarea nulității ocntractului de vânzare-cumpărare nr.119/1997 încheiat între B-N și intervenienții și.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei.
S-au disjuns precizările de acțiune ale reclamantului de la filele 169 și 179, care au fost trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, pentru efectuarea cercetărilor penale privind săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către Primarul municipiului B și de secretarul Primăriei municipiului
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că este competent să judece acțiunea reclamantului și în lipsa dispoziției emise în baza Legii nr.10/2001, deoarece în caz contrar ar însemna să i se încalce reclamantului accesul la justiție.
Comisia jduețeană B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr.223/1974, act ce contravenea Constituției din anul 1965 și Declarației Universale a Drepturilor Omului, astfel că imobilul înscris în CF nr.390, în cotă de parte, face obiectul Legii nr.10/2001.
Atât reclamantul, cât și intervenienta în interes propriu, nu au formulat notificările în termenul de un an începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, respectiv 14 februarie 2001-14 februarie 2002.
Intervenienta a formulat o cerere adresată Comisiei municipale B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la data de 4.10.2005, cu privire la terenul în suprafață de 1481 mp și la cota de parte din construcție, or prin Legea nr.247/2005, nu a fost prelungit termenul pentru depunerea notificărilor.
La rândul său, reclamantul a formulat cererile înregistrate sub nr.49970/05.09.2006 și nr.50103/06.09.2006, în scopul completării cererii intervenientei.
Nu se poate reține încălcarea dreptului de acces la justiție prevăzut de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici de încălcarea dreptului la moștenire prin intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, deoarece această lege stabilește doar condițiile în care dreptul de moștenire cu privire la imobilele ce fac obiectul ei poate fi valorificat, fără a se îngrădi dreptul la moștenire. Acest drept de moștenire se impune a fi valorificat în condițiile Legii nr.10/2001, întrucât reclamantul și intervenienta nu au formulat o cerere de revendicare anterioar intrării în vigoare a legii speciale.
Capetele de cerere vizând deciziile invocate de reclamant, au un caracter subsidiar cererii principale de restituire. Nu s-a invocat nici un motiv de nulitate a deciziei nr.864/1957 și a deciziei nr.161/1981, ci doar caracterul lor abuziv, care nu se regăsește în privința deciziei nr.864/1957 în temeiul căreia s-a înscris dreptul de proprietate al bunicii reclamantului, a cărei moștenitoare a fost mama acestuia și de la care a trecut la stat. În privința deciziei nr.161/1981, caracterul ei abuziv este implicit stabilit prin Legea nr.10/2001, fiind un act administrativ subsecvent dat în aplicarea Decretului nr.223/1974.
Pe cale de consecință, nici anularea încheierii de înscriere în cartea funciară nr.128 din 8.03.1966 nu se impune, întrucât s-a realizat înscrierea dreptului de proprietate al bunicilor reclamantului.
În ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2287/1985, nu se impune a fi admisă, întrucât nu s-au invocat motive de nulitate, reclamantul și intervenienta precizând că nu au nimic cu imobilul dobândit prin actul autentic.
În consecință, s-a respins și capătul de cerere privind anularea încheierilor de carte funciară nr.1035 și 1036 prin care s-a realizat înscrierea contractului autentic nr.2287/1985.
Referitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.119/1997, încheiat în baza Legii nr.112/1995, prin care intervenienții au dobândit dreptul de proprietate asupra.situat în cartierul,-, prima instanță a reținut că reclamantul nu a chemat în judecată pe B, iar din oficiu nu pot fi introduse alte părți și nici nu au fost invocate mdotivele de nultiate.
În privința nulității contractului de închiriere nr.125/a din 3.03.1997, reclamantul de asemenea nu a chemat în judecată pe B pentru respectarea principiului contradictorialității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând anularea ei ca neîntemeiată și inadmisibilă.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că motivele de nultiate ale deciziei nr.161/1981 emise de Consiliul popular al jud.B-N, sunt plecarea legală a bunicii sale în ia, unde a și decedat în anul 1980. Deschiderea moștenirii după defunctă s-a făcut personal de către reclamant, înregistrată în arhiva notarială B la 31 iulie 1980, dos.nr.316/1980. Decretul nr.223/1974 s-a aplicat numai persoanelor plecate fraudulos din țară, deși proprietar tabular era în CF nr.390 din anul 1930 în baza unui contract de vânzare-cumpărare, iar moștenitoarea lui a fost fiica lui,.
Reclamantul a susținut că actele depuse în dosarul primei instanțe, dovedesc deschiderea succesiunii notariale după în 1976 și după în 1980, după publicarea Decretului nr.223/1974. Reclamantul a solicitat "instanței să hotărască care moștenire este fals intelectual, cea după sau cea după. Nu ne luat abuziv la stat și nu s-a dat abuziv la moștenitor, adevărul este s-a făcut acte false care este aceste acte false. categoric să mi se dea dreptul la moștenire după imobilele casă și teren înscrise în CF 390 după și ".
Prin completarea motivelor de apel, depusă la data de 5.05.2008 3, reclamantul a susținut că nu i s-a comunicat sentința, motiv pentru care îi acuză pe președintele Tribunalului Bistrița -N și pe grefiera, de încălcarea art.44, 46 și 52 din Constituție.
În continuare, apelantul a arătat că a depus personal cerere de deschidere a moștenirii după defuncta decedată la 15.03.1980 în ia, cerere depusă la 4 iunie 1980 la Notariatul de Stat B, înregistrată sub nr.5728/1980, pentru CF 390.
Prin certificatul de moștenitor nr.204/1981, nu s-a făcut inventarul imobilului casă și teren înscris în CF nr.390, nr.top 36/3 și 37/3 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4230, apoi s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.416/1976 după.
Apelantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.204/1981, viciat prin eroare conform art.23 din Decretul nr.40/1953 și art.88 din Legea nr.36/1995. Pe acest certificat de moștenitor nu există nici o semnătură de primire și nici pe decizia nr.161/1981.
Prin urmare, a mai arătat apelantul, îi cheamă în judecată pe Primarul municipiului B și pe Comisia județeană B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, având ca obiect anularea de acte false, în baza art.46, 52 și 76 din Constituție, a Codului civil și a Legii nr.247/2005.
Prin noua completare a motivelor de apel depusă la dosar 5-7 la data de 19.05.2008, apelantul a susținut că nu i s-a comunicat sentința primei instanțe, motiv pentru care îi acuză pe președintele tribunalului și pe grefieră, de încălcarea art.44, 48 și 52 din Constituție.
Apelantul a reiterat că solicită anularea sentinței apelate ca inadmisibilă, că certu deschiderea moștenirii după defuncta lui bunică decedată în ia la 4.06.1980, dar notarul nu a scris încheierea notarială iar prin certificatul de moștenitor nr.204/1981, nu s-a făcut inventarul imobilului casă și teren din CF nr.390.
De asemenea, apelantul a reiterat solicitarea privind anularea certificatului de moștenitor nr.204/1981, reluând motivele anterioare și a precizat din nou că îi cheamă în judecată pe Primar și pe Comisia județeană B-N, având ca obiect anularea de acte false.
În legătură cu modul de soluționare a dosarului succesoral nr.316/1980, Notariatul de Stat B nu putea cunoaște data decesului de 15.03.1980 și ultimul domiciliu al defunctei din ia.
Renunțarea la moștenire după a fost semnată de Gerda și la 7 mai 1980. Renunțarea la moștenire în favoarea apelantului este un act juridic irevocabil și a fost depus la dos.notarial nr.316/1980.
Apelantul a depus cerere de deschidere a moștenirii după defuncta în termen de 6 luni de la decesul ei la 15.03.1980. și au plecat legal din România în ia în anul 1970 și nu au primit despăgubiri de la statul.
Dovada de fals intelectual a imobilului casă și teren în suprafață de 1481 mp înscris în CF nr. 390, este faptul că în anii 1976-1977 s-a făcut deschiderea de moștenire după defunctul și s-a întabulat pe cota de parte. În anii 1976-1977 nu s-a aplicat Decretul nr.223/1974 și Legea nr.58/1974, pentru că apelantul a dovedit că nu este legal să se aplcie în cazul acesta.
În final, apelantul a solicitat repararea pagubei începând cu data prezentului fals intelectual săvârșit de Primarul și de municipiul B, cheltuieli de judecată, aplicare Legii contenciosului administrativ, Protocolul 7 la CEDO și art.504-507 Cod penal.
Apoi apelantul a precizat că "acest proces l-am deschis în baza Legii nr.247/2005 de retrocedare și în baza art.46.dreptul la moștenire din Constituția României".
Intimații Primarul municipiul B și Municipiul B prin primar, au depus întâmpinare la dosar, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimații și prin întâmpinare depusă la dosar 21-24, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și a efectului devolutiv, curtea reține următoarele:
Prima instanță a disjuns capetele de cerere privind săvârșirea infrațciunii de fals intelectual prevăzută de art.289 pen. de către Primarul municipiului B și de către secretarul Comisiei municipale B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pe care le-a trimis spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița. Așa fiind, pretinsa infracțiune de fals, urmează să fie cercetată și soluționată de organele competente, iar nu de către instanța civilă.
Sentința apelată a fost pronunțată la data de 28 februarie 2008 și redactată înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art.264 alin.(1) pr.civ. și comunicată apelantului la data de 24.03.2008, dar a fost returnată la instanță.
În ceea ce privește fondul cauzei, deși acțiunea a fost formulată confuz, inclusiv precizările ulterioare redactate unele de avocat, reclamantul și intervenienta în interes propriu, au solicitat în baza Legii nr.10/2001, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar tabular, restituirea în natură a cotei de parte din imobilul situat în, nr.256, casă și teren în suprafață de 1481 mp înscris în CF nr.390, nr.top 36/3 și 37/3, trecut în proprietatea statului prin decizia nr.161/1981 emisă de fostul Consiliu Popular al județului B-N în temeiul Decretului nr.223/1974.
Celelalte solicitări ale reclamantului și ale intervenientei în interes propriu, au caracterul unor chestiuni prejudiciale, sau sunt capete de cerere accesorii cererii principale.
Intervenienta în interes propriu, a formulat o cerere adresată Primăriei municipiului B la data de 04.10.2005, care a fost înaintată Comisiei județene B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, așa cum rezultă din înscrisul de la 172 dos.tribunal. Aceeași intervenientă în interes propriu, a mai formulat o cerere adresată Primăriei municipiului B la data de 17.10.2007 109, prin care a solicitat retrocedarea terenurilor preluate abuziv de stat.
La rândul său reclamantul a formulat cererile din 4.12.2007 155 și 156, adresate Primăriei municipiului B în temeiul Legii nr.247/2005, privind cota de parte din imobilul proprietatea tabulară a defunctei. Însuși reclamantul a solicitat ca aceste cereri să fie anexate cererii nr.49970/05.09.2006, formulate de intervenienta.
Legea nr.10/2001, republicată, i-a repus pe succesibili în termenul de acceptare a succesiunii, dispunând în art.4 alin.3 că "cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi". Pentru aceasta însă, este obligatoriu ca notificarea să fie depusă în termenul de un an prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, cu motidificările ulterioare, respectiv de la 14 februarie 2001 până la 14 februarie 2002. Or așa după cum am arătat mai sus, atât reclamantul cât și intervenienta, au depus cereri tardiv, după expirarea termenului de decădere de un an de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, potrivit art.45 alin.(5) din Legea nr.10/2001, republicată, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii. Chiar dacă și acest termen a fost prelungit ulterior prin ordonanțele de urgență ale Guvernului nr.109/2001 și nr.145/2001, așa-zisele notificări formulate de reclamant și de intervenienta în interes propriu, sunt ulterioare termenului imperativ defipt de lege.
Modificările și completările aduse Legii nr.10/2001 prin Titlul I al Legii nr.247/2005, nu au prelungite termenele inițiale și nici nu au prevăzut noi termene pentru depunerea notificării și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
În această situație, când acțiunea principală formulată în baza Legii nr.10/2001 a fost respinsă, nici celelalte capete de cerere accesorii nu puteau fi admise, astfel că în mod legal și temeinic au fost respinse de către prima instanță: constatarea nulității deciziei nr.161/1981 și a deciziei nr.864/2007, precum și a contractului de închiriere nr.125/1997, respectiv radierile din cartea funciară.
Reclamantul și intervenienta, nu au formulat o acțiune în revendicarea imobilului în litigiu întemeiată pe dreptul comun, introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, cu privire la un imobil ce face obiectul acestei legi, o asemenea acțiune fiind inamisibilă potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu puteau refuza să judece acțiunea reclamantului și a intervenientei, în cadrul Legii nr.10/2001, respectând principiul disponibilității.
Cererile reclamantului și ale intervenientei fiind înaintate de către Primăria municipiului B la Comisia județeană B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ele urmează să fie soluționate potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și în Legea nr.1/2000. În prezenta cauză în mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a comisiei județene.
Cererea reclamantului de obligare a Primarului municipiului B-N la plata despăgubirilor în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, formulată oral și neprocedural de apelant la acest termen de judecată dar și prin motivele de apel, s-a făcut exclusiv în scop de șicanare și obstrucționare art.294 pr.civ.nepermițând formulatea de cereri noi în apel.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 pr.civ. a Constituției, a Codului civil și a CEDO, se va respinge apelul reclamantului, ca nefondat, menținându-se sentința atacată ca legală și temeinică.
Intervenienții și - au formulat o cerere de intervenție 116-120, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, pe care prima instanță a calificat-o ca fiind în interes propriu și a respins-o ca atare.
Potrivit art.49 alin.(2) și (3) pr.civ. intervenția este în interes propriu când cel ce intervine invocă un drept al său; ea este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.
La termenul de astăzi, curtea a pus în discuția părților calificarea juridică exactă a cererii de intervenție formulată de și -, reținând că este vorba de o cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului. Acest aspect nu a fost invocat de reclamant ca un motiv de apel, discutarea lui s-a făcut numai pentru acuratețe, astfel că schimbarea sentinței numai pentru acest motiv ar însemna o dovadă de un formalism exagerat.
Întrucât apelantul a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 alin.(1) pr.civ. va fi obligat să le plătească intimaților și - cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.120/F din 28 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să le plătească intimaților și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
Red.DT:27.06.2008
Dact.CA:30.06.2008 - 10 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
