Speta Legea 10/2001. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 17/
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamanții și ambii domiciliați în Târgu-M,-, județul M, și pârâtul Municipiul Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 895 din 11 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 5272/2005.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanții apelanți și lipsă, av., iar pentru pârâtul apelant Municipiul Târgu- se prezintă consilier juridic, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelurile sunt declarate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantele părților declară că nu mai au alte cereri în probațiune.
Neformulându-se cereri, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentanta reclamanților apelanți susține apelul astfel cum a fost formulat, solicită admiterea lui, schimbarea hotărârii atacate în sensul majorării suprafeței de teren restituite în natură cu încă 110 mp. teren intravilan, iar cu privire la apelul pârâtei solicită respingerea lui ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului apelant susține apelul astfel cum a fost formulat în scris, solicită admiterea lui, modificarea hotărârii atacate pentru considerentele din motivele de apel d e la dosar, iar cu privire la apelul reclamanților solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 895 din 11 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5272/2005, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgu-M, prin Primar, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 5225 din 7 noiembrie 2005, emisă de pârâtă. Aceasta din urmă a fost obligată să restituie în natură reclamanților suprafața de 114 mp teren înscris în CF nr. 1000/II Târgu-M, nr. top. 4669/2/1/1/2, astfel cum este stabilită în raportul de expertiză. S-a respins restituirea suprafeței de 412,44 mp teren. Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții și și pârâtul Municipiul Târgu-M, prin Primar.
În legătură cu calea de atac declarată de reclamanți trebuie precizat că aceștia au intitulat-o "recurs", însă având în vedere obiectul cauzei, respectiv contestație formulată împotriva unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001 curtea a procedat la recalificarea căii de atac din "recurs" în "apel", ținând seama de faptul că hotărârile pronunțate în cauze cu acest obiect sunt susceptibile atât de apel, cât și de recurs.
Reclamanții au solicitat prin cererea de apel schimbarea în parte a sentinței în sensul majorării suprafeței de teren ce urmează a fi restituită în natură cu încă 110 mp teren intravilan, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție a părții adverse.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a suprafeței de 114 mp teren, situată în imediata vecinătate a casei reclamanților, fiind posibilă însă restituirea și a suprafeței de 110 mp teren, care nu este ocupată de nici un obiectiv.
Pârâtul Municipiul Târgu-M, prin Primar, a solicitat modificarea considerentelor hotărârii atacate, invocând faptul că nu se opune restituirii în natură a suprafeței de 114 mp teren, astfel cum s-a dispus de către instanță, însă aspectele reținute în considerentele sentinței sunt nereale. Sub acest aspect s-a arătat că în mod greșit s-a reținut că suprafața de teren solicitată de reclamanți nu se suprapune cu cea pentru care li s-a acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000. S-a mai susținut că restituirea în natură a suprafeței de 114 mp teren trebuie să conducă în mod implicit la diminuarea despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 1/2000.
Pârâtul a arătat de asemenea că în conformitate cu mențiunile cuprinse în decretul nr. 408/1972 și procesul-verbal de evaluare nr. 33 din 12 decembrie 1972 pentru suprafața de teren preluată de stat de la reclamanți au fost stabilite despăgubiri în valoare de 2979 lei, fapt ce se impune a fi reținut de instanța de apel.
Referitor la apelul reclamanților s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, invocându-se faptul că terenul în suprafață de 110 mp este situat în imediata apropiere a trotuarului sălii de gimnastică, fiind necesar bunei utilizări a acesteia.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în raport de efectul devolutiv al apelului și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 5225 din 7 noiembrie 2005, emisă de primarul municipiului Târgu-M în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a respins cererea formulată de reclamanții și, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Târgu-M,-, județul M, ca fiind rămasă fără obiect, reținându-se că o cerere similară a fost soluționată prin Dispoziția nr. 1053 din 9 august 2002 Primarului municipiului Târgu-
Din actele dosarului rezultă că dispoziția sus-menționată are ca obiect soluționarea notificării formulată de reclamanți la data de 27 noiembrie 2001 și înregistrată la Prefectura județului M sub nr. 19716/DI din 29 noiembrie 2001, prin care aceștia au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren situat în Târgu-M,-, înscris în CF nr. 1000/II Târgu-M, nr. top 4669/2/1/1/2, preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 408/1972. Ca urmare a apariției Legii nr. 247/2005 notificarea depusă de reclamanți la Prefectura județului Maf ost înaintată spre soluționare Primăriei municipiului Târgu-M, iar în urma investirii acestei instituții s-a emis Dispoziția nr. 5225 din 7 noiembrie 2005, care face obiectul contestației deduse judecății.
În ceea ce privește imobilul în litigiu, după apariția Legii nr. 10/2001 reclamanții din prezenta cauză au formulat și cerere de restituire în natură, cerere care a fost soluționată prin Dispoziția nr. 1053 din 9 august 2002, emisă de Primarul municipiului Târgu- Prin această dispoziție s-a respins cererea formulată de reclamanți, reținându-se că regimul juridic al terenului este reglementat prin legea nr. 1/2000 și în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000. Totodată, s-a reținut faptul că prin Hotărârea nr. 131/L/21 martie 2001, emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M, reclamanților li s-au acordat despăgubiri pentru o suprafață de 1324 mp teren, situată în Târgu-M,-, județul M, fiind validați în anexa nr. 39, la poziția nr. 564.
Terenul în suprafață de 1324 mp pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000 a fost expropriat de la reclamanți în baza Decretului nr. 408/1972, pe terenul respectiv fiind construită o unitate școlară și o sală de gimnastică.
Cu ocazia judecării cauzei în primă instanță s-a efectuat o expertiză în specialitatea topografie, din raportul de expertiză reieșind că în- reclamanții folosesc în prezent o suprafață de 380 mp, iar între terenul pe care îl dețin și gardul provizoriu din plasă de sârmă care delimitează curtea Liceului "G " există o suprafață de teren de 114 mp, care este liberă. De asemenea, între gardul menționat și aliniamentul de canal sau apă, mai există o suprafață de 110 mp teren.
Prima instanță a dispus restituirea în natură a suprafeței de 114 mp teren, identificată în planul de situație anexă la raportul de expertiză. Hotărârea pronunțată nu a fost contestată sub acest aspect, pârâtul precizând în apel că nu se opune la restituirea în natură a suprafeței de teren și în aceste condiții regimul juridic al acestei suprafețe nu mai poate fi pus în discuție.
În ceea ce privește suprafața de 110 mp teren aflată în continuarea suprafeței de 114 mp teren, la care s-a făcut referire mai sus, reclamanții au solicitat restituirea în natură, invocând faptul că aceasta nu este ocupată de nici un obiectiv.
Referitor la această cerere, curtea apreciază că nu este admisibilă, având în vedere în primul rând faptul că terenul respectiv a făcut obiectul legii nr. 1/2000, dispunându-se acordarea de despăgubiri și în aceste condiții sunt incidente prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, suprafața de teren solicitată neintrând sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că în privința cererii de restituire în natură a aceluiași teren s-a mai emis o dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv Dispoziția nr. 1053 din 9 august 2002, prin care, de asemenea, s-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 1/2000, iar cu privire la această dispoziție nu s-a făcut dovada că ar fi contestată în justiție, respectiv că ar fi fost modificată. Mai mult în prezenta cauză trebuie să se țină seama și de faptul că prin dispoziția contestată a fost soluționată notificarea adresată de reclamanți Prefecturii județului M, or, prin această notificare s-a solicitat acordarea de despăgubiri și prin urmare solicitările reclamanților nu pot excede pretențiilor formulate prin notificarea menționată.
De altfel, chiar dacă nu s-ar ține cont de aspectele sus-menționate trebuie precizat că terenul în suprafață de 110 mp solicitat de reclamanți se află în imediata vecinătate a sălii de gimnastică fiind necesar bunei utilizări a acesteia și în consecință, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu s-ar putea dispune restituirea în natură.
Pentru aceste considerente curtea apreciază că apelul declarat de reclamanți este nefondat și în consecință, se impune a fi respins.
În ceea ce privește apelul declarat de pârât, prin cererea de apel s-a invocat faptul că pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul exproprierii au fost stabilite despăgubiri, însă nu s-a făcut dovada că reclamanților li s-ar fi plătit efectiv aceste despăgubiri. Pe de altă parte reclamanții, cu ocazia formulării notificării, au dat declarații autentificate în sensul că nu au primit despăgubiri ca urmare a trecerii în proprietatea statului a terenului în litigiu. Prin urmare, nu se impune a se reține de către instanța de apel obligația restituirii de către reclamanți a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.
Referitor la despăgubirile stabilite în temeiul Legii nr. 1/2000, într-adevăr, prima instanță a reținut în mod greșit că solicitarea reclamanților din prezenta cauză nu se suprapune cu cea formulată în temeiul Legii nr. 1/2000. În ambele cazuri cererea reclamanților a vizat același teren, însă în contextul în care în speță s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 114 mp, urmează ca despăgubirile stabilite în baza Legii nr. 1/2000 să fie diminuate proporțional, dar acest aspect urmează să fie clarificat cu ocazia parcurgerii procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În speță nu se poate dispune diminuarea despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 1/2000, deoarece excede obiectului cauzei deduse judecății.
Pârâtul a solicitat pe calea apelului doar modificarea considerentelor hotărârii primei instanțe, însă trebuie avut în vedere faptul că obiect al apelului îl poate constitui doar dispozitivul hotărârii și în contextul în care pârâtul nu a contestat ceea ce a dispus prima instanță, apelul declarat de pârât se impune a fi respins.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate,n temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și de pârât împotriva sentinței pronunțate de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții și, domiciliați în Târgu-M,-, județul M și pârâtul Municipiul Târgu-M, împotriva sentinței civile nr. 895 din 11 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5272/2005.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnoredc. BI/5ex
Jud.fondT.
-11.03.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
