Speta Legea 10/2001. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.170/
Ședința publică din 22 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL P-PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.81 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, domiciliată în B, Bulevardul, nr.184 B, -.9.A,.5,.23, sector 2 și pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru apelanții-pârâți Primarul Municipiului P, Municipiu P-prin primar și pentru intimata-pârâtă Primăria Municipiului P, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea intimatei-reclamante.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții-pârâți, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții-pârâți Primarul Municipiului P și Municipiu P-prin primar, susține oral apelul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației și menținerea Dispoziției nr.1797/2006, emisă de Primarul Municipiului Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru un teren de 340,79, întrucât aceasta împreună cu celelalte persoane menționate în dispoziția nr.1797/2006 sunt îndreptățite la acordarea de despăgubiri doar pentru terenul de 150 p, fapt ce rezultă din Decretul de expropriere nr.467/1950. Nici cererea formulată de reclamantă privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție, este neîntemeiată, întrucât aceasta prin notificare a solicitat numai restituirea terenului nu și a construcțiilor situate pe acesta.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș și completată ulterior, a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului P, Municipiul P - reprezentat prin primar și Primăria Municipiului P, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să desființeze dispoziția nr.1797/2006, să dispună în principal restituirea în natură a terenului în suprafață de 550 mp. situat în P,-, județul A, iar în subsidiar, pentru același teren, să fie obligați pârâții la acordarea de măsuri reparatorii în compensare sau în echivalent, ca și pentru construcțiile în suprafață de 190,79 mp. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în condițiile Legii nr.10/2001, i-a notificat pe pârâți, solicitând restituirea în natură a terenului mai susmenționat și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile în suprafață de 190,70 mp. imobile expropriate în baza Decretului nr.385/1980 și care au fost proprietatea autorului său,.
În mod nelegal, cererea de restituire în natură a fost respinsă și totodată s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent numai pentru suprafața de 150 mp. teren, fără ca pârâții să fi făcut vreo referire la construcțiile expropriate.
Prin sentința civilă nr.81 din 25 martie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis în parte contestația formulată de reclamantă, a anulat în parte dispoziția nr.1797/9.02.2007 și a constatat că, pentru imobilul situat în P,-, județul A, se cuvin despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel, respectiv pentru terenul în suprafață de 340,79 mp. și pentru construcțiile în suprafață de 190,79 mp.
S-a luat act că valoarea despăgubirilor bănești au fost calculate în anul 1980, pentru întreg imobilul la suma de 80.337 lei vechi și a fost menținută în rest dispoziția.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.1979/2006 a fost respinsă notificarea prin care reclamanta, dar și numitele și au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în P- județul
S-a reținut că, terenul în suprafață de 550 mp. este afectat integral de construcția blocului D 5a, zona funcțională a acestuia și platforma betonată din fața blocului, iar construcțiile preluate de stat prin expropriere, sunt în prezent demolate.
A fost respinsă cererea de restituire în natură și de acordare de despăgubiri de orice fel pentru terenul în suprafață de 400 mp. constatându-se că la preluare, autorul deținea numai suprafața de 150 mp. teren.
S-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, doar pentru terenul în suprafață de 150 mp. constatându-se că, în municipiul P nu au fost identificate bunuri sau servicii care pot fi oferite în compensare notificatoarelor și de asemenea, că valoarea despăgubirilor calculate în anul 1980 pentru teren este de 337 lei.
Dispoziția nr.1797/2006 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 iar în notificarea înaintată prin intermediul executorului judecătoresc, semnatarele ei au făcut referiri la întreg imobilul, ce a fost identificat în ansamblul său ca fiind situat în P-, urmând a se considera, în lipsa unei prevederi speciale, că notificarea s-a făcut atât pentru teren cât și pentru construcții.
Reclamanta, ca și celelalte persoane menționate în dispoziția nr.1797/2006 au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în sensul cerut de dispozițiile art.3 din Legea nr.10/2001, fiind moștenitoarele defunctului - decedat la data de 29.10.1985 - care, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.49/1956, a devenit proprietarul imobilului situat în P-, compus din suprafața de cca.320 mp. teren, identificat prin dimensiuni și vecinătăți, o construcție veche și dependințele ei.
Prin Decretul nr.385/1980, autorul a fost expropriat cu teren în suprafață de 150 mp. și construcții în suprafață de 190,79 mp.
Procedând la verificarea situației juridice a terenului în litigiu la data de 1.01.1990 și la data de 14.02.2001și la transpunerea în teren a actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.49/1950, a planurilor cadastrale din perioada 1930 - 1932, expertul cauzei a stabilit că fosta proprietate a autorului a avut suprafața de 320 mp. amplasament ce a făcut și obiectul Decretului de expropriere nr.385/1980, că la aceleași date, terenul se afla în proprietatea statului, și că acesta a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, fiind afectat de construcția blocului și zona funcțională a acestuia.
Nici în imediata vecinătate și nici pe alte amplasamente din cadrul Municipiului P, nu există teren disponibil ce ar putea fi atribuit în natură reclamantei, iar potrivit planului urbanistic al localității, terenul este strict necesar bunei utilizări a blocului.
A mai constatat expertul, procedând la compararea actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.49/1950 cu planurile cadastrale din perioada 1930 - 1932 și fișa imobilului întocmită cu ocazia exproprierii, că suprafața de teren expropriată nu putea fi doar de 150 mp. din moment ce suprafața construcțiilor (amprenta acestora) era de 190 mp. ci de 340 mp. teren.
De menționat că în fișa imobilului (fila 15) suprafața desfășurată a construcțiilor este menționată ca fiind de 190,79 mp.
De aceea, pornind de la această situație de fapt și constatând că în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul, că în condițiile art.23 din aceiași lege, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 340,79 mp. și asupra construcțiilor în suprafață de 190,79 mp. în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, a fost admisă în parte contestația completată și anulată în parte, dispoziția nr.1797/9.02.2007, constatând că pentru cele două imobile, în suprafețele indicate, se cuvin despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Primarul Municipiului P și Municipiul P - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru aceea că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru un teren în suprafață de 340,79
Instanța de fond nu a reținut susținerile apelantei cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri în indiviziune, în condițiile legii privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, numai pentru terenul în suprafață de 150
În mod corect, comisia pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 Paf ormulat propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale doar pentru suprafața de teren menționată, întrucât imobilul teren în cauză a fost preluat în proprietatea statului prin expropriere (Decretul nr.467/1950) de la autorul cu plata despăgubirilor bănești în sumă de 337 lei, teren ce avea suprafața de 150
Pe de altă parte, în legătură cu cererea reclamantei de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul construcție, aceasta împreună cu celelalte notificatoare a solicitat prin notificarea depusă în baza Legii nr.10/2001 numai restituirea terenului, nu și a construcțiilor situate pe acesta.
Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât ambele critici sunt contrare probelor administrate.
Astfel, documentația întocmită cu prilejul decretului de expropriere, precum și actul vechi de proprietate conduc în mod corect la concluzia că terenul expropriat este cel reținut de prima instanță, format fiind din suprafața de 150 - liberă de construcții și 190,79 suprafață pe care se întindeau construcțiile, ambele fiind menționate în notificarea prin care contestatoarea a solicitat întreg imobilul fostă proprietate.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, se reține din înscrisurile dosarului de fond( filele 9-16), că reclamanta, menționată în dispoziția nr.1797/2006 contestată, a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 înregistrată sub nr.1014/5671/11.02.2002, cu referire la întreg imobilul expropriat de la autorul său, și are calitatea de persoană îndreptățită la restituire împreună cu celelalte moștenitoare ale autorului, decedat la data de 29.10.1985.
Într-adevăr, prin Decretul nr.385/1980, autorul reclamantei a fost expropriat cu teren în suprafață de 150 și construcții în suprafață de 190,79 p, astfel cum apare menționat și în adresa nr.578/28.02.2003 emisă de Canal 2000, prin urmare, este evident că, aceste construcții, fiind mai extinse decât terenul de 150 mp. nu puteau fi localizate pe acesta, așa cum încearcă a sugera apelanta.
De altfel, imobilul cu privire la care reclamanta a formulat notificare a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză ca urmare a transpunerii actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.49/1950, a planurilor cadastrale din perioada 1930-1932 și prin raportare la situația sa juridică la data de 14.02.2001, instanța de fond concluzionând în mod corect că reclamanta împreună cu celelalte moștenitoare au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 340,79 mp. și asupra construcțiilor în suprafață de 190,79 mp.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului P și Municipiul P, prin primar, împotriva sentinței civile nr.81 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de PRIMARUL MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL P - prin primar, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.81 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, domiciliată în B, Bulevardul nr.184 B, -.9.A,.5,.23, sector 2 și pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./29.09.2008
//6 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
