Speta Legea 10/2001. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanta reclamantă-intimat, domiciliată în C, B-dul. 1 - 2. nr. 2C, -.1,.2,. 6, județ C și apelanții pârâții-intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL, reprezentat prin Primar, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1256/C din 10.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reclamantă-intimată, personal și asistată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 58257/13.03.2009, iar apelanții pârâții-intimați Municipiul C, prin Primar, Primarul Municipiului C prin avocat -, în baza delegației de substituire emisă de avocatul titular la data de 24.06.2009.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că ambele apeluri sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art. 51 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, învederează că, prin Serviciul registratură, la data de 09.06.2009, expertul tehnic desemnat - dl. - a depus suplimentul la raportul de expertiză tehnică în 3 exemplare, 2 exemplare fiind comunicate la aceeași dată către apelanta reclamantă și apelantul pârât Primarul Municipiului
De asemenea, învederează că, Cac omunicat relațiile solicitate de instanță, în referire la imobilul situat în C,- (1 exemplar).
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul apelanților pârâții, având cuvântul, depune la dosar un set de înscrisuri pe care le comunică și apărătorului apelantei reclamante, respectiv situația juridică a imobilului situat în C, strada - cel M nr. 96 eliberată de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului C și relații privind imobilul situat în C,- comunicată de C cu adresa nr. 5050/10.06.2009 către cabinetul de avocatură.
Având cuvântul, apărătorul apelantei reclamante învederează că la acest termen este prezentă, personal, și reclamanta și față de relațiile depuse la acest termen de C cu privire la subsolul imobilului situat în-, apelanta reclamantă arată că este de acord cu renunțarea la restituirea în natură a subsolului, respectiv boxele.
Având cuvântul, pe rând, apărătorii părților, precizează că nu mai au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelurilor.
Instanța, în raport de susținerile apărătorilor părților în sensul că nu mai au alte cererii prealabile sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Având cuvântul, apărătorul apelantei reclamante solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării pârâților la restituirea în natură a părților din imobile care nu au constituit obiectul contractelor de vânzare-cumpărare și obligarea la despăgubiri pentru construcțiile înstrăinate, urmând ca în susținerile orale să facă referire distinct la cele două imobile.
Astfel, cu privire la imobilul situat în C, strada - cel M nr. 96 se solicită restituirea în natură a terenul în suprafață de 339,15 mp, identificat în schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit în apel.
În ceea ce privește imobilul situat în C,- se solicită restituirea în natură a mansardei imobilului, neînstrăinată, inclusiv spațiul de acces la mansardă în cota parte aferentă acesteia, precum și cota parte din terenul aferent mansardei restituite, cum s-a identificat în suplimentul la raportul de expertiză. Cota indiviză urmează a fi stabilită funcție de calculul despăgubirilor pentru partea care nu poate fi restituită.
Apărătorul apelanților pârâții, având cuvântul, solicită respingerea apelului reclamante. Arată că, potrivit înscrisurilor depuse astăzi, din contractele de vânzare-cumpărare către chiriașii cumpărători și anexe rezultă că pentru imobilul situat în C,- s-a vândut și subsolul, urmând a se aprecia asupra "mansardei" și în ce măsură se poate delimita suprafața de teren a acestui imobil.
În referire la imobilul situat în C,-, arată că deși în suplimentul la raport de expertiză se identifică o anumită suprafață de teren care ar deservi nevoilor de trece ale locatarilor, din actele de la dosar rezultă că suprafața de 341 mp nu poate fi apreciată ca teren liber. În concluzie, imobilele nu se pot restitui în natură.
În ceea ce privește apelul pârâților, apărătorul arată că, hotărârea apelată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prima instanță în mod greșit a respins excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri pentru terenurile în litigiu, deși se trecuse de multă vreme de prima zi de înfățișare.
De asemenea, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut (extra petita). În acest sens urmează a se avea în vedere că obiectul acțiunii vizează restituirea în natură a imobilului. Ulterior, luându-se act de completarea acțiunii, instanța a reținut ca petit al acțiunii și obligarea pârâșilor la plata de despăgubiri, cum expres s-a solicitat de către reclamantă. Însă, prin dispozitivul hotărârii apelate s-a dispus obligarea primarului să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri. Ori, între obligația de acorda despăgubiri și obligația de a înainta dosarul în vederea acordării de despăgubiri de către altă persoană este o diferență pe care instanța de fond a omis să i sesizeze, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
În concluzie, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. cu consecința în principal a desființării hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul asupra apelului pârâților, apărătorul apelantei reclamantesolicită respingerea apelului, deoarece motivele invocate sunt nefondate. Cu privire la excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, arată că la al doilea termen de judecată s-a depus de către pârâți situația juridică a imobilelor în care se arată că imobilele sunt ocupate de chiriași, fiind în administrarea Cu ocazia efectuării expertizei imobiliare, expertul constată că parte din construcții au fost înstrăinate chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995. Ca urmare, nu se poate aprecia că reclamanta a formulat o cerere completatoare sau o modificare a acțiunii, motiv pentru care această critică este nefondată. Mai arată că, instanța investită cu cererea reclamantei se substituie pârâtului care nu a răspuns notificării, astfel că aceasta urmează să soluționeze cererea în conformitate cu prevederile legale și anume în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, sau despăgubiri, deci nu se poate susține că s-a acordat reclamantei ce nu a cerut.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apeluri apelurilor.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr. 9920 din 4 oct.2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanta si Primarul municipiului C să se dispusă obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilelor situate în Constanta- și Constanta- A, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este unica moștenitoare a tatălui său și în termen legal a formulat notificările înregistrate sub nr. 4700 din 23.04.2001 și nr. 4701 din 24.04.2001 comunicate prin intermediul executorului judecătoresc, solicitând restituirea în natură a celor două imobile.
S-a mai arătat că prin decizia nr. 68 din 19 apr. 2006 pronunțată de către Curtea de Apel Constanta definitivă și executorie a fost admisă acțiunea cu obligarea pârâtului Primarul municipiului C să răspundă celor două notificări, însă acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, nici până la data promovării acțiunii.
Reclamanta a mai învederat instanței faptul că cele două imobile au fost dobândite de către tatăl acestuia cu actul de vânzare cumpărare nr. 2724 din 22.01. 1945, iar prin Decretul nr. 92/ 1950 ambele imobile au fost naționalizate și preluate în mod abuziv în proprietatea statului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 și Legea nr. 10/ 2001.
Prin sentința civilă nr. 1256 din 10.11.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte cererea formulată de către reclamanta, a obligat pârâtul Primarul municipiului Constanta să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/ 2005 reprezentând contravaloarea imobilelor situate în Municipiul C,- A și cel M nr. 96, județul C, calculate la standardele internaționale de evaluare, imobile identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către expert ing., a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilelor și a obligat pârâtul Primarul municipiului C la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată de 1300 lei reprezentând onorariul apărătorului ales și onorariul de expertiză tehnică imobiliară.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii cu privire la imobilele solicitate în calitate de moștenitoare a autorului său, antecesorul său dobândind dreptul de proprietate asupra imobilelor de mai sus, prin actele de vânzare cumpărare nr. 1088 din 21 apr. 1945 și 2724 din 22 ian 1945 ale căror copii se regăsesc la filele 9-15 din dosar.
Preluarea abuzivă în proprietatea statului a celor două imobile s-a făcut fără o justă despăgubire a persoanei îndreptățite și instanța, constatând că sunt aplicabile prevederile art. 6 din Legea nr. 213/ 1998 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, imobilele fiind înstrăinate terților, a stabilit o obligație în sarcina deținătorului pârât ca, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. 1 să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei sentințe au declarat apela atât reclamanta, cât și pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar.
În apelul formulat, reclamanta a criticat sentința pentru modul în care au fost aplicate dispozițiile legale referitoare la situațiile în care se pot acorda despăgubirii în echivalent și a susținut că instanța trebuia să oblige la acordarea de despăgubirii numai pentru partea înstrăinată din imobile, iar pentru partea care nu a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare instanța trebuia să dispună restituirea în natură.
Arată reclamanta că, în referire la imobilul din C,- compus din teren în suprafață de 488 mp și construcția cu destinația de locuință, nu a fost înstrăinat terenul, ci numai construcția, astfel încât pentru teren trebuia să se dispună restituirea în natură.
Cu privire la imobilul din C,-A, compus din teren în suprafață de 103,08 mp și construcție tip!E cu mansardă parțială și subsol, susține apelanta că mansarda, subsolul și terenul nu au format obiectul contractelor de vânzare încheiate cu terți chiriași și trebuiau restituite în natură către reclamantă.
Mai susține reclamanta că în mod greșit expertiza nu a stabilit și valoarea terenului pe care instanța trebuia să o aibă în vedere.
În apelul lor, pârâții Primarul Municipiul C și Municipiul C au criticat sentința, în esență, pentru modul greșit în care a fost soluționată excepția tardivității formulării cererii completatoare, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea de despăgubirii pentru terenurile în litigiu și pentru că instanța a acordat despăgubirii deși legea stabilește pentru unitatea deținătoare doar o obligație de a înainta dosarul în vederea acordării de despăgubirii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu criticile formulate, instanța reține următoarele:
Cu privire la apelul reclamantei;
Prin notificarea formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001reclamanta a solicitat restituirea imobilelor din C,-A și- naționalizate prin Decretul nr. 92/1950.
Potrivit datelor prezentate instanței de administratorul imobilelor Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat C prin adresa nr-, adresa nr. 3666/9.06.2009 (fila 36 dosar apel) și adresa nr. 3917 din 12.06.2009, dar și prin raportul de expertiză tehnică și suplimentul la acest raport tehnic imobiliar întocmit de dl. expert situația juridică a imobilelor solicitate de către reclamantă se prezintă astfel:
- imobilul din C,-A, compus din teren în suprafață de 102,30 mp și construcție tip 1E+M parțială. Parterul construcției și o boxă de la subsol au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 27116/30.09.1996 către familia, iar etajul clădirii și o altă boxă din subsol au făcut obiectul vânzării conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 27061/29.09.1996 către familia.
imobilului compusă din cameră, bucătărie și grup sanitar, precum și terenul aferent clădirii nu au fost înstrăinate către chiriași. Terenul este inventariat în domeniul privat al Municipiului C conform nr. 420/2001.
- imobilul din C,-, compus din teren în suprafață de 488 mp și construcție cu destinația de locuință. Construcția a fost integral vândută familiei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 26890/16.09.1996. Terenul, pe care se află amplasate, pe lângă locuința vândută și 2 construcții provizorii - chioșc și garaj - nu a fost înstrăinat către cumpărătorul construcției, fiind inventariat în domeniul privat al Municipiului C prin nr. 420/2001.
Contrar datelor rezultate din adresele prezentate mai sus, tribunalul
reținut că imobilele au fost înstrăinate către chiriași și că sunt incidente dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001.
Așa cum s-a arătat mai sus, imobilul din C,-A nu a fost înstrăinat integral, mansarda imobilului nefăcând obiectul vreunui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu terții chiriași. Acest spațiu este considerat liber din punct de vedere juridic și trebuie restituit în natură către reclamantă.
Soluția restituirii în natură a spațiului de la mansardă, care nu a făcut obiectul înstrăinării către chiriași, se impunea în virtutea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care stabilește, cu valoare de principiu, că "de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură " și a alin. 2 din același articol care prevede că în cazul în care restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.
Spațiul liber de la mansardă nu este unul de folosință comună ori accesoriu unui apartament dintre cele care compun imobilul, așa încât restituirea lui în natură este posibilă și ea va fi dispusă prin aplicarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 7 din Legea nr. 10/2001.
În privința terenului din str. - - nr. 21A, instanța reține din probele administrate că acesta este ocupat integral de construcția 1E+
Având în vedere că apartamentele înstrăinate către chiriași au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 și că, potrivit acestui act normativ, cumpărătorii au un drept de folosință asupra terenului aferent apartamentelor cumpărate și o vocație la dobândirea proprietății asupra acestor terenuri aferente, în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, instanța va dispune restituirea în natură către reclamantă a cotei părți aferente spațiului restituit de la mansardă.
În ceea ce privește imobilul din C,-, prima instanță a reținut corect că întreaga construcție naționalizată cu destinația de locuință a fost înstrăinată către chiriași în conformitate cu Legea nr. 112/1995.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în apel d e dl. expert construcția înstrăinată către terț are o amprentă la sol de 105,64 mp, iar pentru deservirea acestei construcții este necesară suprafața de 148,85 mp. Noțiunea de suprafață de teren necesară pentru deservirea unei construcții (care include de pe lângă amprenta la sol a construcției și calea de acces la construcție și, uneori, un spațiu necesar accesului la elementele de zidărie ale construcției pentru reparații și amenajări) este sinonimă aceleia de "teren aferent".
În speță, terenul aferent construcției din str. - cel M are o suprafață de 148,85 mp astfel cum a fost determinată prin expertiza și în raport cu prevederile art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 interpretate în modalitatea dispusă prin art. 37 din HG20/1996 și prin raportare la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, instanța constată că terțul cumpărător are o vocație la atribuirea în proprietate a terenului aferent, în suprafață de 148, 85 mp.
Deși construcția naționalizată de la autorul reclamantei a fost integral înstrăinată către terț, față de normele legale sus arătate se constată că nicio dispoziție legală nu atribuie terțului beneficiul de a primi o suprafață de teren mai M decât suprafața aferentă identificată ca noțiune și întindere prin considerentele deja arătate.
În aceste condiții, până la concurența întregii suprafețe de teren care
aparținut autorului reclamantei, de 488 mp, diferența de 339,15 mp este liberă din punct de vedere juridic și ea poate fi restituită în natură în virtutea aceleași norme de principiu prevăzute de art. 7 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
S-ar putea reproșa acestei soluții că nu respectă prevederile art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
O asemenea critică nu ar ține seama însă de faptul că legiuitorul a reglementat ipoteza înstrăinării construcției în temeiul Legii nr. 112/1995, act normativ care trimite la noțiunea de teren aferent, explicată mai sus, și nici chiar de principiul consacrat prin cap. I pct. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, respectiv prevalența restituirii în natură.
Porțiunea de teren care nu este inclusă în categoria de teren aferent construcției are o dimensiune rezonabilă (339,15 mp) pentru ca reclamanta să o poată valorifica conform atributelor drepturilor de proprietate, astfel că și acest teren va fi restituit reclamantei în natură.
Această modalitate de restituire este permisă și de faptul că porțiunea de teren de 339,15 mp este afectată de două construcții provizorii - garaj și chioșc - edificate de dl. G, terț cumpărător al locuinței și pentru care s-au depus autorizații de construcție, incidente fiind dispozițiile art. 10 alin 3 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc că "se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau.
Față de cele arătate, apelul reclamantei va fi admis în sensul restituirii în natură a părților libere din imobilele solicitate.
Cu privire la apelul pârâților;
Notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 de persoana îndreptățită are rolul de a deschide procedura administrativă obligatorie prevăzută de lege și are ca finalitate stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Având un profund caracter reparator, Legea nr. 10/2001 stabilește modalitățile în care, după declanșarea procedurii prin notificare, se acordă măsuri reparatorii în așa fel încât să se repare pe cât posibil nedreptățile și abuzurile comise față de proprietari în perioada de referință a actului normativ.
Pornind de la acest caracter al legii speciale, dar și de la principiile și normele care sunt cuprinse în această lege - prevalența restituirii în natură, plenitudinea de competența unităților deținătoare, imposibilitatea de a opta pentru despăgubiri atunci când e posibilă restituirea în natură, competența organelor administrative investite cu această procedură de a cenzura acordarea de despăgubiri dacă se constată posibilitatea restituirii în natură - instanța reține că notificarea este un act care investește unitatea deținătoare, în speță Primăria C, în legătură cu acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul/imobilele pentru care s-a emis, astfel încât orice solicitare în legătură cu măsurile reparatorii care trebuie aplicate nu presupune o modificare a cererii de chemare în judecată care trebuie făcută în termenele și cu procedurile prevăzute în Codul d e procedură civilă.
De aceea, orice solicitare adresată unității deținătoare sau instanței în legătură cu categoria măsurilor reparatorii care trebuie acordate nu poate fi socotită ca o modificare a cererii căreia să i se aplice sancțiunea decăderii în cazul nerespectării termenelor procedurale, critica privind modificarea tardivă a cererii în sensul acordării de despăgubirii bănești fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește critica referitoare la o pronunțare extra petita, instanța constată că, prin sentința apelată, tribunalul nu a obligat direct pârâții la plata către reclamantă a unor despăgubirii, ci a stabilit, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005, că pârâtul Primarul Municipiului C are obligația să emită o dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri.
Trimiterea la titlul VII din Legea nr. 247/2005 este suficient de relevantă pentru pârât care are, conform, normelor legale cuprinse în acest titlu obligația de a înainta propunerea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.
Rezultă din cele arătate, că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale incidente pentru părțile din imobile care nu mai pot fi restituite în natură și că hotărârea nu cuprinde dezlegări extra petita.
În aceste condiții, conform art. 296 Cod proc. Civilă apelul pârâților va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL, reprezentat prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1256/C din 10.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Admite apelul formulat de reclamanta domiciliată în C, B-dul. 1 - 2. nr. 2C, -.1,.2,. 6, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1256/C din 10.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL, reprezentat prin Primar, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâții la restituirea în natură către reclamantă astfel:
- terenul în suprafață de 339,15 mp situat în C,-, identificat prin punctele în schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit în iunie 2009;
- mansarda imobilului situat în C,-A, neînstrăinată, inclusiv spațiul de acces la mansardă în cota parte aferentă acesteia, precum și cota parte terenul aferent mansardei restituite.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1256/C din 10.11.2008.
Obligă pârâții la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./23.08.2009
Tehnored.gref./7ex./31.08.2009
Emis 3 com./31.08.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
