Speta Legea 10/2001. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/
Ședința publică din 02 iulie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți, domiciliată în C, strada - nr. 81, - 42,. B,. 4,. 63, județul C și, domiciliat în C,-, - 2,. A,. 4,. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 259 din 07 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 02 iulie 2008, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 25.06.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului C pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat ca, în conformitate cu art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, să emită dispoziție motivată de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în C,-, la plata de despăgubiri în valoare de 500 lei/zi începând cu data introducerii cererii, ca urmare a refuzului nejustificat de a emite acest act, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin notificarea înregistrată la. sub nr.2166/10.08.2001, reclamanții și mama acestora, numita, au solicitat restituirea în natură sau plata de despăgubiri bănești pentru imobilul menționat anterior, care a aparținut în proprietate numiților și G, fiind dobândit cu actul de vânzare-cumpărare autentificat la fostul notariat de Stat C sub nr. 1165/16.06.1954.
Din cuprinsul convenției de înstrăinare rezultă că imobilul era situat în lotul 10, careul 317 și era compus din teren în suprafață de 301,70 mp și construcție, iar conform adresei nr. 4963/30.08.1994 emisă de Proiect, acesta a fost expropriat prin Decretul nr. 270/1980, construcția fiind demolată, iar terenul ocupat parțial de construcția blocului MG 2, de alei de acces și spații verzi.
Au mai susținut reclamanții că refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluționa cererea timp de șase ani le-a lezat drepturile, astfel că se impune obligarea lui la plata de despăgubiri bănești în cuantumul arătat.
Prin cererea de precizare a obiectului acțiunii depusă la 23.10.2007, reclamanții au solicitat soluționarea în fond a notificării de restituire în natură și au invocat în acest sens jurisprudența recentă a
Prin sentința civilă nr.259/07.03.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea și a obligat pârâtul să propună pentru imobilul situat în C,- acordarea de despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a terenului în suprafață de 301,70 mp (evaluat conform expertizei la 454.903 lei) și a construcției cu suprafață construită de 123,41 mp (evaluată prin expertiză la 137.497 lei), condiționat de restituirea de către reclamanți a valorii actualizate a sumei de 80.000 lei ROL, achitată în 1980 cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamanții și-au dovedit pe deplin calitatea procesuală activă, atât din perspectiva legitimării ca succesori legali ai defuncților lor părinți - care au deținut imobilul situat în C,- conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1165/16.06.1954 la fostul Notariat de Stat C, transcris sub nr. 661/22.07.1954 la același notariat - cât și prin prisma calității lor de persoane îndreptățite, care au adresat notificarea către autoritatea locală deținătoare a imobilului.
A mai reținut instanța - din adresa nr. 7839/ 05.09.1994 a Confort C - că imobilul situat în C,-, proprietatea soților, a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 270/1980 și că proprietarii au primit la momentul preluării o despăgubire de 80.000 lei ROL, precum și că acesta se regăsește în planul cadastral al orașului C din anul 1936, Registrul de proprietăți vol. VIII, pag. 1504, la nr. crt. 15032, ca făcând parte din lotul 10, careul 317 și că figura la acea dată în-, ca teren neconstruit.
Pentru aceste considerente și în raport de concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză de expert - conform căreia terenul este afectat de scara Cab locului de locuințe tip P+ 4E, de spațiile verzi și de căile corespunzătoare de acces în acest imobil, adresa actuală fiind-, iar terenul aferent fostei construcții demolate este ocupat în proporție de 100% - tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art.11 alin.3 și 7 din Legea nr.10/2001 și, constatând că autoritatea locală pârâtă, deși notificată în termenul legal, nu a emis o dispoziție motivată în acord cu art. 26 din același act normativ, a obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri echivalente valorii actuale de circulație a întregului imobil, condiționat de restituirea de către reclamanți a valorii actualizate a sumei de 80.000 lei ROL, achitate în anul 1980 cu titlu de despăgubiri pentru bunul expropriat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita aplicare a prevederilor Legilor nr.10/2001 și nr.247/2005.
Au susținut apelanții că, fiind investit cu soluționarea pe fond a cererii de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, tribunalul era obligat să se pronunțe în limitele sesizării, respectiv să stabilească prin hotărâre măsurile reparatorii în echivalent bănesc și să înainteze această hotărâre Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, iar nu să oblige primarul să propună acordarea despăgubirilor, pentru că o asemenea soluție încalcă prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, care nu au înlăturat obligația de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, și pe cele ale art.7 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
S-a invocat și neacordarea, la momentul exproprierii, a despăgubirilor aferente terenului, calculate la nivelul sumei de 679 ROL, și s-a arătat că autorii reclamanților au primit despăgubiri doar pentru construcțiile preluate, nu și pentru teren pentru că, potrivit Decretului nr.467/1979, despăgubirile nu puteau depăși suma de 80.000 ROL.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Prin notificare și cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în C,-, care a fost expropriat, astfel că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză sunt aplicabile prevederile art.11 din Legea nr.10/2001, care au caracterul unor norme speciale, incidente doar preluărilor abuzive în forma exproprierii.
Și în cazul imobilelor expropriate, principiul îl constituie restituirea în natură, dar cum în speță scopul exproprierii s-a realizat, iar terenul este ocupat, măsurile reparatorii se impun a fi acordate în echivalent pentru întregul bun, conform alin. 4 din textul de lege menționat, cu respectarea alin. 8 din aceeași prevedere legală, conform căruia, în situația reglementată de alin. 4, "măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
De asemeni, potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea notificată este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, această obligație nefiind înlăturată de prevederile Titlului VII al Legii nr.247/2005 - care în art.16 stipulează că deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despăgubire vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale, ceea ce conduce la concluzia că evaluarea despăgubirilor de către Comisia centrală aparține unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispozițiilor.
Prin urmare, în soluționarea cererii reclamanților, în modalitatea pentru care aceștia au optat - acordarea de despăgubiri bănești - în mod corect instanța de fond a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, iar această soluție nu aduce atingere limitelor investirii și nu contravine prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, cum în mod nefondat susțin recurenții.
Într-adevăr, prin art. 16 alin. 1 și 2 din titlul VII al actului normativ menționat, legiuitorul face distincție între notificările deja soluționate la data intrării în vigoare a legii, prin consemnarea unor sume ce urmează a se acorda ca despăgubire, ipoteză a alin. 1 al textului, și cele care nu au fost soluționate în atare modalitate până la data respectivă și despre care se arată că vor fi predate secretariatului comisiei centrale, însoțite de dispozițiile entităților învestite cu soluționarea notificărilor, care conțin propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, ipoteză a alin. 2 al art. 16.
Cum notificarea reclamanților nu a fost soluționată anterior intrării în vigoare a legii, în cauză sunt aplicabile prevederile alin. 2 al art. 16, în sensul că în situația dată instanța de judecată nu poate stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite beneficiarilor legii de reparații, reprezentând valoarea de circulație a bunului, această atribuție fiind doar apanajul autorității administrative, cu excluderea intervenției instanței.
Nefondată este și susținerea referitoare la cuantumul despăgubirilor încasate de autorii reclamanților la momentul exproprierii.
Reținând, din actele dosarului, că părinților reclamanților le-a fost plătită, pentru imobilul expropriat, o despăgubire totală de 80.000 ROL, tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001 și a stabilit că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite, din valoarea corespunzătoare a întregului imobil, stabilită potrivit alin. (5) și (6) ale aceluiași text.
Considerentele ce preced conduc la concluzia că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.11 din Legea nr.10/2001 și a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 astfel că, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul civil declarat de apelanții reclamanți, domiciliată în C, strada - nr. 81, - 42,. B,. 4,. 63, județul C și, domiciliat în C,-, - 2,. A,. 4,. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 259 din 07 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2008.
Pentru președinte de complet, Pentru judecător
aflată în concediu de odihnă, aflată în concediu de odihnă
semnează cf. art. 261(2) pr.civ. semnează cf. art. 261(2) pr.civ
Vicepreședinte de instanță, Vicepreședinte de instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red. dec.- jud. /01.08.2008
- gref.
7 ex./07.08.2008
Emis 3 com.
azi, ________2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
