Speta Legea 10/2001. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 175
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe apelant și pe intimat Primarul Municipiului, având ca obiect legea 10/2001 împotriva sentinței civile numărul 1041 din 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009 când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 4 2009 și apoi pentru 11 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1041 din 01 iunie 2009 Tribunalului Iași se respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul mun.
Pentru a hotărî astfel, se rețin,în esență, următoarele:
Din actele depuse la dosarul aferent notificării rezultă că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. "a", art. 4 alin. 2,k făcând dovada dreptului cu actul de vindere-cumpărare datat 17.04.1929, iar a calității de moștenitor cu ordinul de moștenire nr. 9899/13.08.2001. imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 925/1950.
Prin ordinul nr. 408/15.11.1993 emis în baza Legii nr. 18/1991 i s-a atribuit în proprietate numitei I în-, suprafața de 610. teren, din care 116,64. făceau parte din fosta proprietate -, nr. 6, fiind astfel imposibilă restituirea în natură a acestei suprafețe de teren.
În aceste condiții în mod corect Primarul mun. Iad ispus pentru suprafața de 116,64. măsuri reparatorii prin echivalent, suprafața de 405, 96. a fost restituită în natură, cu respectarea prevederilor art. 13 și 15 din Legea nr. 10/2001, cu privire la protecția chiriașilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, pentru următoarele motive:
În calitate de moștenitoare a autorilor săi, și a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului ce a fost vândut,suprafața totală a acestui teren fiind de 733.
Din această suprafață i s-a restituit în natură 405,96. iar pentru suprafața de 116,64. i s-au acordat măsuri reparatorii.
În paralel, prin titlul de proprietate nr. -/1994 numitei Iis -a atribuit suprafața de 610. din care în pus suprafața de 116,64. teren care făcea parte din fosta proprietate a autorilor săi din-, și pentru care intimatului i s-au recunoscut măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru acest motiv a solicitat în justiție nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis în beneficiul lui
Ca urmare a probatoriului administrat în această cauză s-a constatat că fosta proprietate este în suprafață de 495. teren în care este inclusă suprafața de 87. deținută de
Drept urmare prin sentința civilă nr. 6771 din 29.05.2008 rămasă definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului emis în beneficiul lui I pentru suprafața de 87. teren situată în T-9, P-347, categoria arabil, conform raportului de expertiză -, parte integrantă a acestei hotărâri.
Pe de altă parte în cauza de față a fost efectuat un raport de expertiză tehnică topometrică, având ca obiectiv identificarea întregii suprafețe de teren de 733. și întocmirea schiței.
Astfel, expertul constată că, în realitate, suprafața de teren ce a aparținut autorilor apelantei este de 503. delimitată și identificată ca fiind formată din trei locuri: lotul 1 - 405. lotul 2 - 87. și lotul 3 cu suprafața de 11.
Coroborând cele două expertize,rezultă că lotul 1 de 405. reprezintă suprafața de teren care a fost restituită apelantei prin dispoziția contestată, iar lotul 2 de 87. reprezintă suprafața de teren pentru care a fost obținută nulitatea absolută parțială.
În concluzie, se susține raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001 că se impune restituirea în natură și a suprafeței de 87. teren.
De asemenea, Dispoziția Primarului nr. 96/2005 este nelegală și sub aspectul stabilirii măsurii prin echivalent.
Raportat la dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, Primarul avea obligația să-i facă o ofertă apelantei constând în alte bunuri sau servicii și ca urmare în cazul refuzului este posibilă acordarea de alte măsuri reparatorii.
Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Primul motiv de apel care vizează întinderea suprafeței de teren pentru care apelantei trebuia să i se aplice dispozițiile Legii nr. 10/2001 este nefondat.
Astfel aceasta a susținut că în realitate suprafața de teren ce a aparținut autorilor săi și ce a fost preluată în mod abuziv de către stat, a avut o întindere de 733. și nu 522,50, invocând în acest sens procesul-verbal nr. 39 din 09 decembrie 1950, care atestă preluarea de către stat ca efect al naționalizării a suprafeței de 733. teren.
În mod corect instanța de fond a menținut dispoziția Primarului mun. I în ceea ce privește suprafața de teren pentru care i se cuvin măsuri reparatorii și anume suprafața de 522,50. aplicând în mod corect dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001 incidente sub acest aspect.
Raportat la dispozițiile art. 23 din lege care precizează că actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării, ori art. 25.1 din nr.HG 250/2007 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare curentă a Legii nr. 10/2001 se arată că înțelege prin acte doveditoare, și anume orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat anterior intrării în vigoare a Decretului nr. 221/1950, extras carte funciară, extras de rol funciar, etc.).
Potrivit art. 24 din lege în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate pentru care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a.dispus sau după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Este fără echivoc că legiuitorul a avut în vedere la dovedirea dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, în primul rând actele translative de proprietate și anume: în absența lor actul prin care s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În speță, apelanta-reclamantă a depus actul de vindere-cumpărare în formă autentică din care rezultă că autorii acesteia au dobândit în proprietate suprafața de 522 mp și 60 mp.
Așa fiind, în mod corect s-a avut în vedere această suprafață de teren și nu suprafața de 733 mp cât rezultă din procesul-verbal de preluare, interpretându-se în mod judicios dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001 și normele metodologice de aplicare a acestor dispoziții.
Este fondat motivul de apel vizând greșita restituire în natură și a suprafeței de 87. teren. Aceasta deoarece unul din principiile de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 este principiul prevalenței restituirii în natură în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 din lege, a imobilelor pentru care s-au depus notificări.
Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturat de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Or, în speță în afara suprafeței de teren deja restituită în natură prin dispoziția contestată, respectiv 405,90. teren se impune a fi restituită în natură și suprafața de 87. teren. Această suprafață de teren a făcut parte din terenul ce a fost reconstituit numitei I în temeiul Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. -/1994.
Prin sentința civilă nr. 6771 din 29 mai 2008 Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea formulată de apelanta din cauza de față în calitate de reclamantă și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului emis în beneficiul numitei I pentru suprafața de 87. teren situat în T-9, P-347, categoria arabil, constatându-se că această suprafață de teren în mod greșit a fost recunoscută pârâtei, deoarece este proprietatea autorilor reclamantei-apelante.
Această hotărâre a rămas irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat.
Așa fiind, reclamantei-apelante i se poate restitui în natură și suprafața de 87. teren, care potrivit expertizelor efectuate în cauză este liberă, în sensul Legii nr. 10/2001.
Drept urmare, în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere efectele hotărârii judecătorești invocate de apelantă sub aspectul posibilității restituirii în natură și a acestei suprafețe de teren, alături de suprafața deja restituită de 405,96. teren.
În ceea ce privește identificarea suprafeței de 87. teren se va avea în vedere expertiza efectuată în cauză în care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate și care face parte integrantă din dispozitivul sentinței civile nr. 6771 din 29 mai 2008, care îi este opozabilă și apelantei, în acea cauză având calitate de reclamantă.
Pentru diferența de 29,64. teren în mod corect s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent, constatându-se că această suprafață de teren a format obiectul restituirii dreptului de proprietate numitei I, iar pentru această suprafață de teren nu s-a anulat titlul de proprietate al acesteia, ci numai pentru suprafața de 87.
Este fără echivoc că suprafața de 29,64. nu se poate restitui în natură, astfel că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Nu este fondat motivul de apel cu privire la măsurile reparatorii ce s-au stabilit pentru suprafețele de teren ce nu pot fi restituite în natură, apelanta susținând că intimata avea obligația să-i ofere în compensare alte bunuri sau servicii.
Din actele ce au fost avute în vedere la emiterea dispoziției rezultă că nu există posibilitatea oferirii în compensare de alte bunuri sau servicii, iar pe de altă parte această solicitare a reclamantei a fost formulată pentru prima dată în apel.
Nici în faza administrativă a soluționării notificării nici prin contestația formulată împotriva dispoziției și nici în fața instanței de fond reclamanta nu a solicitat compensarea de bunuri sau servicii pentru terenul imposibil de restituit în natură.
Drept urmare, fiind întemeiată critica vizând greșita nerestituire în natură și a suprafeței de 87. teren, se va admite apelul, se va schimba în parte sentința primei instanței, în sensul restituirii în natură reclamantei pe lângă suprafața deja restituită de 405,96. și a suprafeței de 87. urmând ca pentru suprafața de 29,64. să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul și limitele dispozitivului care urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1041 din 01.06.2009 a Tribunalului Iași pe care o schimbă în parte.
Admite în parte contestația formulată de împotriva dispoziției nr. 96 din 26 ianuarie 2007 pe care o modifică în parte în sensul că restituie în natură și suprafața de 87. teren situată în T-9, P-347 categoria arabil.
Dispune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de 29,64. teren imposibil de restituit în natură.
Menține celelalte dispoziții ale dispoziției care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
09.12.2009
2 ex.
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Gheorghiu Elena
