Speta Legea 10/2001. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(867/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică din 18.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții contestatori (născută ), și, împotriva sentinței civile nr. 292 din 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului B și Municipiul B prin Primarul General.
Cauza are ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului B prin Primar General și Municipiul B prin Primar General, solicitând ca pe calea contestației prevăzută de Legea nr.10/2001 să fie pronunțată o hotărâre prin care să fie obligați pârâții să restituie reclamanților în natură terenul -curte stradală situat în B, - 13 nr.194-196, sector 5, în suprafață de 448,97 mp având forma și dimensiunile stabilite în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert tehnic judiciar pe conturul delimitat de punctele 6-7-8-9-10-11-12-13-6.
În motivarea contestației, reclamanții au arătat, în esență, că potrivit dispoziției nr.8005/2007 li s-au respins notificările referitoare la cererile de restituire în natură a întregului imobil din B, - 13 nr.194-196, sector 5 și s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru același imobil compus din teren în suprafață 448 mp și pentru apartamentele vândute în baza Legii nr.112/1995.
Dispoziția este nelegală în privința respingerii cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 448,97 mp, întrucât nu există noțiunea juridică de spațiu public, iar situația juridică a terenului nu poate rezulta dintr-o expertiză tehnică, ci din înscrisuri care ar putea dovedi sau infirma dacă terenul aparține domeniului public.
Terenul nerestituit în natură a fost preluat de stat în mod abuziv și nu poate face parte din domeniul public, iar în acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art.25 și art.9 din Legea nr.10/2001, precum și dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998.
Ori, atât Decretul nr.92/1950, cât mai ales actul administrativ de preluare sunt acte lipsite de efecte juridice, fiind date cu încălcarea gravă a Constituției din 1948, din 1952 și a prevederilor art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Terenul de 448 mp este un teren asfaltat pe care se află parcate mașini la întâmplare, trotuarul a fost supralărgit în mod artificial și exagerat și nu are nici o legătură cu așa-zisul spațiu public.
Acest teren nu este afectat de lucrări publice, iar simplul fapt că trotuarul a fost lărgit pe lățime nu atrage caracterul de domeniu public al acestuia, astfel încât dispoziția se întemeiază pe o greșită interpretare a legii și pe un raport de expertiză nesusținut de înscrisuri doveditoarea.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin sentința civilă nr.292/14.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Din conținutul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară topografică efectuat de expert, a rezultat că terenul în suprafață de 448 mp situat în- - 196, sector 5 pe conturul delimitat de punctele 6-7-8-9-10-11-12-13-6 este afectat de trotuar având destinația de spațiu public stradal, iar toate rețelele de utilități principale subterane trec prin acest teren.
totală a imobilului teren ce face obiectul notificării peste spațiul aferent trotuarului, constituie impedimente la restituirea în natură a imobilului, care, în cazul restituirii, nu ar putea fi utilizat pentru construcția unei locuințe, astfel încât, în raport de dispozițiile art.26 alin.1 și art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a dispus acordarea de despăgubiri prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel contestatorii.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât:
- Normele de drept invocate în considerente și aplicate de judecător sunt inaplicabile speței.
Legea nr.10/2001 are un caracter reparatoriu pentru foștii proprietari ai imobilelor. În acest context se aplică principiul restituirii în natură, cu precădere, și numai dacă aceasta nu este posibilă, se acordă proprietarilor măsuri reparatorii.
Aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și instanța de fond nu putea face o interpretare prin analogie pentru situația de fapt dedusă judecății.
Imobilul situat în B, - 13 194-196, sector 5, nu se află în nici una din ipotezele normelor juridice indicate de instanța de fond în considerentele sale (art.10 alin.1 și 2, art.11 alin.3 cu trimitere la art.10 alin.3, 4, 5 și 6 din Legea nr.10/2001), deoarece:
Imobilul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr.92/1950;
Imobilul nu a fost expropriat și nu s-au acordat despăgubiri, deci nu se aplică norma juridică de la art.11 din Legea nr.10/2001, referitoare la imobilele expropriate;
Construcțiile de la nr.194-196 nu au fost demolate total sau parțial, astfel încât nu se poate aplica ipoteza normei juridice din art.10 alin.1, greșit invocată și citată trunchiat în considerente;
Pe terenul imobilului de la nr.194-196, deși s-au preluat abuziv clădirile, nu s-au edificat noi construcții, astfel încât nu este aplicabilă ipoteza normei juridice de la art.10 alin.2, astfel că instanța de fond în mod greșit și nelegal a făcut trimitere în considerente și a aplicat-
- Deși face distincție între noțiunea de "domeniu public" și cea de
"spațiu public", instanța de fond, respinge contestația argumentând în mod netemeinic că există "impedimente" ca terenul să fie restituit în natură, deoarece ar aparține spațiului public.
Susține apelanta că o astfel de apreciere este greșită atât din punct de vedere al situației de fapt, cât și al aplicării legii.
Dacă am pleca de la premisa că restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă datorită unor impedimente de fapt create chiar de autoritățile de stat (autoritățile locale sau centrale), am nega caracterul reparatoriu al Legii nr.10/2001 și am accepta o renaționalizare a imobilelor preluate abuziv, de data aceasta prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele unui stat ce se pretinde "de drept". O astfel de aplicare a Legii nr.10/2001 încalcă atât prevederile art.6 din Legea nr. 213/1998 referitoare la proprietatea publică (invocat ca temei de drept al acțiunii), cât și normele Constituției în vigoare referitoare la garantarea proprietății - art.44 alin.2 și urm.
În cauza de față, așa-zisul impediment la restituirea în natură este faptul că terenul este folosit abuziv de stat ca trotuar, devenind un "spațiu public". Deci un spațiu public creat abuziv în conflict cu dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/1998, fără autorizație legală care să fi fost prezentată sau un plan de sistematizare al zonei care să fi fost prezentat în fața instanței de către Municipiul B, nu poate constitui un impediment la restituirea în natură a terenului. O astfel de abordare, mai ales că terenul în cauză nu a trecut în proprietatea publică (nu aparține domeniului public), ci se pretinde că ar fi "spațiu public", nu face decât să deschidă calea unei revendicări prin comparare de titluri între apelanții-contestatori - proprietari și statul uzurpator; ori, cum soluția este evidentă într-o astfel de acțiune în revendicare, nu își are rostul motivarea instanței de fond care nu face decât să întârzie rezolvarea restituirii terenului în natură, deși situația de fapt o permite și există temeiul de drept al Legii nr.10/2001.
Întreaga argumentație a instanței de fond se bazează pe raportul de expertiză - parțial greșit.
În fapt, terenul în cauză este un teren ce a fost asfaltat de Primărie în loc să rămână spațiu (curte stradală a clădirii) așa cum era la vremea când a fost preluat abuziv. Terenul este folosit în prezent pentru parcarea autoturismelor persoanelor care au firme la parterul construcției de la nr.194-196 (proprietatea apelanților-contestatori), deci argumentația că este trotuar (spațiu public) este numai aparentă.
În finalul motivelor de apel se arată că, în legătură cu așa zisele rețele subterane care ar crea un impediment în restituirea în natură a terenului, aprecierea instanței de fond este greșită deoarece nu există rețele subterane magistrale. Chiar dacă ar exista astfel de rețele, terenul tot ar putea fi restituit cu crearea servituților legale în favoarea rețelelor de utilități, potrivit prevederilor legale în domeniu. Este evident că fâșia de teren solicitată de apelanții-contestatori (cu lățime de 4-7 ml.), nu este un teren construibil, datorită formei, chiar dacă are o suprafață mare, pentru că terenul este aferent construcției ce le-a fost restituită la nr.194-196 (curtea stradală).
În concluzie, apelanții consideră că nu există impedimente pentru restituirea în natură a terenului:
este suficient de lat;
care parchează în prezent o fac în mod neautorizat, terenul nefiind parcare publică sau privată;
Terenul nu este afectat de rețele magistrale sau dacă există unele rețele locale, acestea nu sunt de natură să împiedice restituirea terenului, apelanții-contestatori asumându-și servituțile legale în domeniul utilităților publice;
Terenul nu este construibil, astfel încât nu există un pericol potențial de a afecta chiar și branșamentele de rețele.
În apel s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză tehnică.
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și având în vedere întregul material probator administrat în cauză, constată caracterul nefondat al apelului pentru următoarele considerente:
Ambele expertize, atât, expertiza extrajudiciară întocmită de expert, cât și expertiza efectuată în apel d e expert au identificat corect imobilul, acesta fiind situat în B, - 13 nr.194-196, sector 5, compus din teren în suprafață de 448 mp. - afectat de trotuar.
În prezenta cauză, imobilul fiind preluat de stat în baza Decretului nr.92/1950, măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți apelanții se stabilesc în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001, text care, în alin.2 conține prevederi asemănătoare cu cele înscrise în art.11(3) din lege.
Distincția între mențiunea de "domeniu public" și cea de "spațiu public", așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, nu are relevanță în cauză, deoarece Legea nr.10/2001 nu cuprinde prevederi prin care imobilele care fac obiectul domeniului public să fie excluse de la restituirea în natură.
În art.10 alin.2 din lege se prevede că se restituie în natură suprafețele de teren rămase libere, iar, în sensul acestui text (și a art.11 alin.3) este liberă suprafața neacoperită de construcții noi, precum și cea neafectată servituților legale și altor "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale".
Sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale", privește suprafețele de teren afectate unei amenajări destinate a deservi nevoilor comunității, și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare), dotări tehnice edilitare - subterane, amenajări de spații verzi, etc.
Or, în prezenta cauză s-a făcut dovada că terenul care face obiectul pricinii este afectat de astfel de amenajări, respectiv trotuar.
Faptul că în raportul de expertiză efectuat în apel se menționează că traseele de distribuție energie electrică, gaze, agent termic, apă - canalizare, ce străbat terenul situat în B, - 13 nr.194-196, sector 5, deservesc numai imobilului-teren în cauză, nu conduce la concluzia că imobilul poate fi restituit în natură, întrucât așa cum am arătat, acesta este afectat de o amenajare de utilitate publică.
Față de cele reținute, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.10 și art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - contestatori (), domiciliată în B,-,.8 B,.A,.4, sector 1, domiciliat în B, - nr.44,.D,.2,.111, sector 6 și cu domiciliul ales la mandatar, în B,-,.8 B,.A,.4, sector 1 și, domiciliată în B,-,.A,.5, sector 1 și cu domiciliul ales la mandatar, în B,-,.9,.A,.3,.15, sector 1, împotriva sentinței civile nr.292/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, ambii cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
9 ex./12.05.2009
TB-4 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
