Speta Legea 10/2001. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 18/2008-
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Igna | |
- | - grefier |
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți -, cu domiciliul în S M- județul S M, cu domiciliul în S M- județul S M, -, cu domiciliul în S M- județul S M, -, cu domiciliul în S M-/A județul S M, -, cu domiciliul în S M- județul S M, - (născută ), cu domiciliul în S M- județul SM- toți prin mandatar -, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL mun. S M, PRIMĂRIA mun. S M, ambii cu sediul în SMp -ța 25 Octombrie nr. 1 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 206/D din 23 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4676/83//2006, având ca obiect: Legea nr. 10/2001,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru apelanților reclamanți -, -, -, -, -, toți lipsă, reprezentantul lor av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 1/2007 eliberată de Baroul București - Uniunea Națională a Barourilor din România, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, că intimatul pârât a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 23.01.2008, răspunsul la cele solicitate de instanță la termenul anterior, după care:
Reprezentantul apelanților reclamanți, față de faptul că persoana care făcut evaluarea imobilului este expert autorizat, nu solicită efectuarea unei expertize judiciare de specialitate.
În baza articolului 150 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul pentru concluzii asupra apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului de 550 mp, cu cheltuieli de judecată conform delegației avocațiale și biletelor de transport pe calea ferată depuse la dosar. Se arată că parcarea ocazională ce s-a amenajat pe terenul în litigiu nu este un motiv ce să împiedice restituirea în natură a acestuia, iar reaua credință a pârâților a fost dovedită atât prin ascunderea de către aceștia a obiectului naționalizării, fiind trecută doar suprafața de 108 mp, cât și prin demolarea abuzivă a construcției, care la data demolării se afla în stare bună.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.206/D din 23 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4676/83//2006, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, - (născută ) în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului S M, Primăria Municipiului S M și în consecință s-a constatat că imobilul înscris în CF nr. 851-S M nr. top. 537/2 căruia în natură îi corespunde casă, curte în suprafață de 442 mp, a trecut fără titlu în proprietatea Statului Român. S-a constatat că reclamanții în calitate de moștenitori sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, pentru imobilele casă demolată cu teren aferent în suprafață de 442 mp, de sub nr. top. 537/2 și teren în suprafață de 108 mp de sub nr. top. 536/2 - S
A fost obligată unitatea investită cu soluționarea notificării, respectiv Primăria Municipiului S M - prin Primar, să emită dispoziție pentru acordarea măsurilor reparatorii, în condițiile prev. de art. 10 al. 10 din Legea 10/2001 raportat la art. 26 din același act normativ. Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți, pentru restituirea în natură a terenului și acordarea despăgubirilor bănești pentru casa demolată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, din actele și lucrările dosarului, că solicitările reclamanților sunt întemeiate doar în parte. Astfel, în proprietatea Statului în baza Decretului 92/1950 cu titlu juridic naționalizare a intrat parcela de sub nr. top. 536/2 în suprafață de 108 mp, preluare considerată cu titlu câtă vreme reclamanții nu au administrat probe din care să rezulte că se aflau în situația de excepție prevăzută în actul de naționalizare. Nu același lucru poate fi reținut și pentru parcela de sub nr. top. 537/3 din CF 851 - casă și curte în suprafață de 442 mp, pentru care Statul nu deține un titlu valabil, imobilul nefiind cuprins în mod legal pe anexele decretului de naționalizare la poziția nr. 165, înlăturând însemnările ulterioare ce au adăugat la anexă și această parcelă, fiind o scriere străină de cea tipărită și cuprinsă în actul oficial. Lipsa titlului Statului nu poate fi complinită prin aplicarea art. 26 din Decretul-Lege 115/1938 fiind vorba de moduri diferite de dobândire a proprietății, iar scutirea Statului de a procedura la întabulare a dreptului de proprietate în cazul exproprierii este justificată întrucât presupune acordarea unor despăgubiri juste și echitabile, pe când naționalizarea constituie un act abuziv de deposedare a proprietarilor. În consecință, conform art. 6 din Legea 213/1998, tribunalul a constatat că acest imobil cu datele de identificate topografice arătate anterior, nu a intrat cu titlu valabil în proprietatea Statului și se încadrează în disp. art. 2 lit. i din Legea 10/2001. Solicitarea reclamanților de restituire în natură a terenului a fost apreciată ca nefondată, date fiind disp. art. 10 al. 2 din Legea 10/2001 fiind amenajată o parcare situată în centrul orașului cu deservire pentru blocurile alăturate precum și public, așa cum rezultă din planul de situație de la fila 76 întocmit de SC SRL SM( proiect nr. 1860/2005), iar parcela ocupată de zona în suprafață de 100 mp alăturată parcării de asemenea păstrează aceeași destinație a utilității publice. În situația în care amenajarea parcării necesară staționării autovehiculelor s-ar fi realizat după apariția Legii 10/2001, reclamanții sau antecesorul lor care a decedat în 31.08.2001 ar fi avut posibilitatea să obțină sistarea lucrărilor până la finalizare procedurii de soluționare a notificării și de păstrare a imobilului sub forma terenului viran neafectat de nici o utilitate destinată publicului. Nici în privința construcției demolate instanța nu poate da satisfacție cererii de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri bănești, câtă vreme măsurile reparatorii în echivalent cuprind alte forme de despăgubire fiind excluse despăgubirile bănești din categoria acestora (art. 1 al. 2, art. 10 alin. 10 din Legea 10/2001, Titlul VII din Legea 247/2005), eventuale pretenții motivat de faptul că raportul juridic trecut bazat pe preluarea abuzivă de către Stat a imobilului și demolarea acestuia în anul 1994 s-a extins și după 22.XII.1989 pot eventual forma obiectul unei alte acțiuni dacă actele care au stat la baza desființării construcției sunt nelegale. Cum situația juridică s-a extins și după 1989, deși legea limitează măsurile reparatorii pentru perioada 1945-1989, dreptul subiectiv al reclamanților care își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă de către Stat a imobilului, poate primi satisfacție în baza Legii 10/2001 prin acordarea unor despăgubiri în echivalent astfel cum sunt prevăzute în legea specială. În concluzie, s-a constatat că atât pentru imobilul preluat cu titlu precum și pentru imobilul preluat fără titlu (teren și construcție demolată), reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent de natura celor prevăzute în legea specială, nefiind posibilă restituirea în natură pentru motivele evocate mai sus. Cum însă și aceste măsuri reparatorii sunt de mai multe categorii și includ inclusiv posibilitatea de acordare a unor bunuri în compensare, lista fiind întocmită de primării conform art. 1 al. 5 din Legea 10/2001, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților conform dispozitivului prezentei hotărâri, obligând unitatea investită cu soluționarea notificării să emită dispoziție pentru acordarea măsurilor reparatorii în condițiile art. 10 al. 10 din Legea 10/2001 și să procedeze în consecință conform art. 26 din același act normativ, ținând seama de manifestarea de voință a reclamanților asupra unor eventuale bunuri care s-ar putea oferi în compensare, ori în caz de refuz având obligația să finalizeze procedura în condițiile prevăzute de Titlul VII a Legii 247/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, au declarat apel reclamanții -, -, -, -, -, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafață 550 mp, efectuarea formalităților necesare în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent conform articolului 10 aliniatul 1 din Legea nr. 10/2001.
Prim motivele de apel s-a invocat că părinții lor au fost mici meseriași, grădinari, exceptați de la naționalizare, astfel că suprafața de 108 mp a fost naționalizată ilegal, cu încălcarea articolului II din Decretul nr. 92/1950, deci întregul imobil a fost preluat fără titlu, greșit reținându-se contrarul.
Statul nu putea face acte de dispoziție asupra imobilului preluat fără titlu în timpul comunismului și nici după 1990, când în anul 1994 le-a demolat casa și a acoperit terenul cu iarbă și asfalt. Faptul că pe acesta se află o parcare și 100 mp zonă nu denotă imposibilitatea restituirii în natură conform articolului 10 din Legea nr. 10/2001.
Cererea privind autorizarea demolării casei s-a făcut de RA S M la 27.10.1992 fără a exista documentația tehnică sau economică justificativă și, cu toate acestea, casa s-a demolat cu încălcarea ordinului nr. 246/19.12.1990. Posibilitatea casării fondurilor fixe aflate în dotarea unităților era aplicabilă doar fondurilor statului a cărui drept de proprietate nu era contestat sau contestabil, mai mult, casa era în stil clasic fără a putea fi considerată uzată moral.
Au depus un plan de situație, ce are caracterul de expertiză extrajudiciară, din care reiese că pe 100 mp teren s-a turnat asfalt folosit ocazional pentru parcarea gratuită a unor autovehicule. și asfaltul turnat nu au avut ca scop decât acoperirea terenului gol rămas în urma demolării, astfel că s-a făcut o greșită aplicare a articolului 10 aliniatul 3 din Legea nr. 10/2001, terenul putând fi restituit în natură.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 10 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Primarul mun. SMa solicitat respingerea apelului, criticând faptul că terenul deservește o parcare pentru blocurile alăturate, fiind de uz public, fiind astfel aplicabile dispozițiile articolului 10 aliniatul 2, măsurile reparatorii fiind doar cele prin echivalent.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Din analiza copiei xerox a cărții funciare cu nr. 851-S M, imobilele având nr. top. 536/2, 537/2 au format dreptul de proprietate al antecesorilor apelanților, iar la 23 noiembrie 1967 nr. top. 536/2 s-a transcris în CF nr. 12956-S M în favoarea Statului Român. Așadar, nr. top. 537/2 în natură casă și 442 mp teren nu a fost înscris în CF în favoarea Statului Român, casa însă fiind demolată de acesta, iar nr. top. 536/2 în natură teren în suprafață de 108 mp fiind transformat în parcare și zonă.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că nr. top. 537/2 nu a fost întabulat în CF în favoarea Statului Român cu titlu de naționalizare, faptul că apare în anexa la Decretul nr. 92/1950 este irelevant față de lipsa mențiunilor aferente în CF, singurul act ce atestă dreptul de proprietate în conformitate Decretul Lege nr. 115/1938. Mai mult, chiar dacă am trece peste acest aspect, de neconceput de altfel, autorizarea demolării casei nu putea avea loc decât în baza unei cereri a proprietarului tabular, astfel că Statul Român era obligat anterior demolării să aibă calitatea de proprietar tabular, ori, după 1990, când Decretul nr. 92/1950 fusese abrogat, acest demers nu mai era posibil, cererea de autorizare a demolării cu nr. 3328/27.10.1992 emisă de RA S M se impunea a nu fi luată în considerare, indiferent dacă clădirea era într-o anumită stare de degradare sau nu.
Cu toate că proprietari tabulari ai construcției erau, conform extrasului de CF, antecesorii apelanților, s-a emis la data de 01.02.1994 autorizația de demolare cu nr. 7 în favoarea RA S M, fără a exista o documentație în acest sens, fiind astfel încălcate toate normativele în vigoare în materie, criticile aduse în acest sens fiind fondate.
Este cert, conform considerentelor expuse, că Statul Român, după 1990, fără a avea calitatea de proprietar tabular, a dispus autorizarea demolării unei construcții proprietate a antecesorilor apelanților și a amenajat ulterior o parcare, fără a deține act justificativ în acest sens, ori, situația în speță se încadrează în dispozițiile articolului 10 aliniatele 1, 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură fiind astfel posibilă. Mai mult, apelanții puteau uza chiar de dispozițiile articolului 480 cod civil pentru revendicarea nr. top. 537/2, este problema Statului Român ca în măsura în care dorește a păstra destinația actuală și dacă aceasta este utilitate publică să procedeze la expropriere cu respectarea dispozițiilor legale interne și internaționale în materie, greșit instanța de fond reținând contrarul.
Cât privește nr. top. 536/2 în suprafață de 108 mp teren, nu s-a făcut dovada că antecesorii apelanților făceau parte din categoria celor exceptați de la aplicarea Decretului nr. 92/1950, dar, acest act normativ a fost considerat abuziv, iar după 1990 și fost abrogat, practica judiciară în materie consfințind faptul că preluările de acest gen au fost abuzive, fără titlu, greșit instanța de fond reținând contrarul.
Din cele expuse și schița aflată în dosarul de fond la fila 76, reiese că suprafața de 108 mp din nr. top. 536/2 este spațiu, neafectat de construcții, deci restituibil în natură conform articolului 9 aliniatul 1 din Legea nr. 10/2001, greșit instanța de fond reținând contrarul. În măsura în care spațiul este de utilitate publică, la fel ca în situația expusă mai sus pentru celălalt număr topografic, Statul Român are posibilitatea exproprierii cu respectarea normelor legale interne și internaționale în materie, fără însă ca în prezent apelanților să li se impună să accepte alte măsuri reparatorii, care nu se cunoaște de altfel când vor fi acordate efectiv.
Față de considerentele expuse, instanța de apel în baza articolelor 3, 4, 9 aliniatele 1, articolului 10 aliniatele 1, 3 din Legea nr. 10/2001, articolului 296 Cod de procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că:
Va constata că și imobilul având nr. top. 536/2, în natură teren în suprafață de 108 mp, situat în localitatea S M, înscris în CF nr. 12956-S M, a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil.
Va dispune restituirea în natură în favoarea reclamanților a imobilelor având nr. top. 537/2 în natură teren în suprafață de 442 mp, înscris în CF nr. 851-S M și nr. top. 536/2 înscris în CF nr. 12956-S M în suprafață de 108 mp teren.
Va înlătura dispoziția prin care s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii pentru acest imobil și va păstra dispoziția privind casa demolată și cea privind obligarea unității investită cu soluționarea notificării la emiterea dispoziției pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru casa demolată.
Se vor păstra celelalte dispoziții.
Nu s-a avut în vedere evaluarea casei demolate, întrucât raportul aflat la dosar este extrajudiciar, neînsușit de intimați, iar o evaluare juridică nu s-a dorit de către apelanți.
Reținând culpa procesuală a intimaților, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța de apel îi va obliga pe Primarul mun. S M să le plătească apelanților suma de 2900 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE ca fondat apelul civildeclarat deapelanții reclamanți -, cu domiciliul în S M- județul S M, cu domiciliul în S M- județul S M, -, cu domiciliul în S M- județul S M, -, cu domiciliul în S M-/A județul S M, -, cu domiciliul în S M- județul S M, - (născută ), cu domiciliul în S M- județul SM- toți prin mandatar -, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL mun. S M, PRIMĂRIA mun. S M, ambii cu sediul în SMp -ța 25 Octombrie nr. 1 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 206/D din 23 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Constatăcă și imobilul având nr. top. 536/2, înscris în CF nr. 12956-S M, în suprafață de 108 mp teren, a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil.
Dispune restituirea în naturăîn favoarea reclamanților a imobilelor având nr. top. 537/2 înscris în CF nr. 851-S M, teren în suprafață de 442 mp și nr. top. 536/2 înscris în CF nr. 12956-S M, teren în suprafață de 108 mp teren.
Înlătură dispozițiaprin care s-a constatat îndreptățirea reclamanților doar la măsuri reparatorii pentru aceste imobile și păstrează dispoziția privind casa demolată și obligația la continuarea procedurilor pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru aceasta.
celelalte dispoziții.
Obligă partea intimată PRIMARUL mun. S M să plătească părților apelante suma de 2900 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: AL./28.01.2008
Complet fond: -
în 10 ex.: /29.01.2008
8 comunicări cu: | |
apelant reclamant: | 1.-,cu domiciliul în S M- județul S M, 2.,cu domiciliul în S M- județul S M, 3.-,cu domiciliul în S M- județul S M, 4.-,cu domiciliul în S M-/A județul S M, 5.-,cu domiciliul în S M- județul S M, 6.-,cu domiciliul în S M- județul S |
intimat pârât: | 7.PRIMARUL mun. S M, 8.PRIMĂRIA mun. S M,ambii cu sediul în SMp -ța 25 Octombrie nr. 1 județul S M, |
Judecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Igna
