Speta Legea 10/2001. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/
Ședința publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantele, și pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.731/PI/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți în interesul altei persoane - și -, pentru Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în ședința publică din data de 27.01.2010, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș reclamantele și au solicitat anularea dispoziției nr. 418/8.02.2006 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T în baza Lg.10/2001; acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru apartamentele 1 și 3 înscrise în CF col 41851 T, CF ind 41852 T, nr. top 10073-10074/I și nr. top 10073-10074/III la valoarea de piață în cotă de 1/3 pentru și, respectiv de 2/3 pentru sau, în subsidiar, ca instanța să dispună obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru apartamente la valoarea de piață.
Au mai solicitat restituirea în natură a terenului de 848 mp, echivalentul cotei de 57,69/100 înscris în CF 4181 T, în aceleași cote de proprietate iar, în subsidiar, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru teren.
În motivare au arătat că prin dispoziția atacată li s-au acordat despăgubiri reprezentând echivalentul în lei a sumei de 45.000 Euro pentru apartamentele 1 și 3 și a terenului aferent de 1047 mp, valoarea fiind arbitrar stabilită.
În ceea ce privește terenul, au învederat că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 848 mp, cu atât mai mult cu cât.2 din imobil le-a fost restituit în baza Lg.10/2001.
La termenul din 8.05.2007 reclamantele și-au precizat cererea solicitând obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 247.067 lei - contravaloarea apartamentelor 1 și 3, și restituirea în natură a terenului de 370 mp în cotele de 1/3 și, respectiv, 2/3 cu efectuarea cuvenitelor mențiuni de carte funciară și la acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 224.250,5 lei pentru diferența de teren în suprafață de 482 mp ce revine în proprietatea statului.
Prin sentința civilă nr.1146/PI/22.05.2007, Tribunalul Timișa respins cererea reclamantelor invocând, în esență, că aceasta este neîntemeiată față de procedura specială reglementată de dispozițiile Titlului VII din Lg. 247/2005.
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței a fost admis prin decizia civilă nr. 431/11.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
În consecință, sentința a fost desființată cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, reținându-se că tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în natură a terenului liber.
Recursul declarat de pârât împotriva deciziei a fost respins prin decizia civilă nr.3796/10.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
În consecință, dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. dosar -.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantelor intervenienții - și - care au solicitat admiterea cererii principale.
În motivare au invocat că au cumpărat de la reclamanta apartamentul nr.4 din imobilul în litigiu.
La termenul de judecată din 27.06.2009 reclamantele și-au precizat acțiunea, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 452 mp teren, în cotă de 1/3 către și 2/3 către invocând că această suprafață poate fi restituită conform concluziilor expertului.
Prin sentința civilă nr. 731/PI/17.02.3009 Tribunalul Timișa admis cererea precizată și a respins cererea de intervenție accesorie. În consecință, instanța a anulat în parte Dispoziția nr. 418/8.02.2006 emisă de pârât; a dispus acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentele 1 și 3 situate în T,- înscris în CF col 41851 T în sumă de 243,087 lei în cotă de 1/3 reclamantei și în cotă de 2/3 reclamantei; a respins cererea de atribuire în natură a terenului aferent apartamentelor 1 și 3; a dispus acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul aferent apartamentelor 1 și 3 conform evaluărilor dispuse de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cotele mai sus arătate.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere din probele administrate în cauză(inclusiv în apel) că, în ceea ce privește imobilul din-, reclamantele sunt coproprietari asupra apartamentului nr.2 și a cotei de 13,46/100 părți comune conform Dispoziției nr. 418/8.02.2006 emisă de pârât și necontestată sub acest aspect.
Apartamentul nr.4 din imobil și cota de 29,12/100 reprezintă proprietatea intervenienților, iar apartamentele 1 și 3 cu cotele aferente de 43,14/100 și,respectiv, de 14,28/100 au fost înstrăinate persoanelor înscrise în cartea funciară.
Conform CF 41851 T, părțile comune indivize sunt terenul construit și neconstruit, poarta de intrare, intrarea uscată, racordurile de apă, canal și electricitate cât și WC-ul din scânduri pentru apartamentele nr.2 și 3.
Instanța a apreciat că reclamantele sunt îndreptățite să obțină valoarea actuală imobilelor înstrăinate astfel cum a fost stabilită prin raportul întocmit de expert G (98 dosar fond I), respectiv suma de 243.087 lei pentru apartamentele 1 și 3.
Cererea de restituire în natură a terenului aferent apartamentelor 1 și 3 fost respinsă cu motivarea că admiterea ei ar presupune dezmembrarea suprafeței de teren, ceea ce nu ar fi posibil fără diminuarea dreptului proprietarilor apartamentelor sau fără modificarea mențiunilor de carte funciară.
Pentru terenul de 848 mp nu au fost acordate despăgubiri la valoare, instanța reținând că expertul nu a avut în vedere standardele internaționale de evaluare: Chiar dacă este posibil ca expertul să se fi raportat la acest criteriu, el a avut în vedere în mod greșit valoarea imobilului la data naționalizării în condițiile în care trebuia să se raporteze la valoarea de la data notificării. În consecință, pentru acest teren dosarul urmează a fi trimis Comisiei Centrale conform art. 16 din Titlul VII al Lg.247/2005.
În fine, cererea de intervenție a fost respinsă, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 55 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat apeluri reclamantele și pârâtul care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantele au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot contestației precizate.
În motivare au invocat neconformarea primei instanțe cu cele dispuse prin decizia de desființare dată în apel d e Curtea de Apel Timișoara și, respectiv, prin decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- prin care s-a statuat asupra restituirii în natură a terenului.
Au mai invocat că terenul de 452 mp ce reprezintă grădină avea inițial un nr.top distinct (10073), astfel că poate fi restituit în natură.
Au mai criticat greșita reținere a împrejurării dobândirii de către cumpărătorii apartamentelor 1 și 3 din imobil unui drept de proprietate asupra terenului aferent imobilului, raportându-se atât la conținutul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Lg.112/1995 și la disp.art. 26 al 3 din Lg.112/1995, respectiv la dispozițiile art. 33 din HG 20/1996.
Au învederat că și-au însușit valoarea terenului astfel cum a fost stabilită de expert ing. și au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită.
Pârâtul Primarul Municipiului Tas olicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii solicitării de despăgubiri bănești pentru apartamentele 1 și 3 în sumă de 243.087 lei.
În motivare a invocat că, deși în considerente instanța a reținut că despăgubirile se acordă de către Comisia Centrală, dispozitivul sentinței obligă pe pârât la plata acestora, obligație stabilită în mod nelegal, cu încălcarea art. 16 din Lg.247/2005 și a dispozițiilor OUG 81/2007.
Pe calea întâmpinărilor formulate în cauză, părțile au solicitat respingerea apelurilor declarate de părțile adverse.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză topografică de către același expert, domnul; la raportul de expertiză efectuat părțile au formulat obiecțiuni la care expertul a răspuns, astfel că ultima propunere de dezmembrare și restituire în natură (cu două variante)(77-79 dosar) nu a mai fost contestată.
Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 al.1 Cod procedură civilă, față de probele administrate inclusiv în fața instanței de apel, văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În primul rând este de observat că nu s-a contestat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul art. 4 al 2 din Lg.10/2001 ci natura și întinderea acestor măsuri.
Pornind de la principiul prevalenței restituirii în natură imobilelor ce fac obiect al Lg.10/2001, astfel cum rezultă din conținutul art.1 al 1, art.7 și art.9, din lege și cum este el consacrat expres în Capitolul 1 pct.1 lit.a din HG 498/2003 (în prezent abrogată, dar în vigoare atât la data emiterii dispoziției contestate, cât și la cea a sesizării instanței), instanța apreciază că măsurile reparatorii prin echivalent se vor acorda doar în situația în care restituirea în natură este imposibil de realizat ca urmare limitelor materiale sau juridice în care se găsește imobilul solicitat a fi restituit.
Or, în cauza de față, astfel cum rezultă din suplimentul la expertiză întocmit în cauză și necontestat, restituirea în natură a suprafeței de 452 mp cu destinația de grădină este pe deplin posibilă în condițiile în care ea excede terenului aferent apartamentelor înstrăinate în baza Lg.112/1995 (respectiv 1 și 3), iar operațiunea de dezmembrare nu aduce atingere dreptului de proprietate dobândit de cumpărătorii acestor apartamente.
În continuare, instanța reține că reclamantele vizează partea de teren corespunzătoare cotelor apartamentelor 1 și 3 din imobil, respectiv cota de 57,42%(43,14% aferentă apartamentului 1 plus 13,46% aferentă apartamentului 2) din suprafața totală de 1477 mp, adică o suprafață de 848 mp teren ( diferența de 625 mp teren revenind apartamentelor 2 și 4 și nefiind solicitată).
Cum în natură poate fi restituită suprafața de 452 mp, pentru restul de 396 mp reclamantelor li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Valoarea terenului a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert ing. care a evaluat metrul pătrat de teren la 423,74 lei(73 dosar -). Valoarea nu a fost contestată decât de reclamantele(78 dosar) care,ulterior, și-au însușit valoarea stabilită de expert(120 dosar).
În consecință, valoarea terenului ce nu se poate restitui în natură și pentru care reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri este de -,04 lei(423,74 lei X 396 mp).
În ceea ce privește apelul pârâtului, Curtea reține că nu sunt întemeiate criticile vizând stabilirea de către prima instanță a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantelor, legea neinterzicând instanței de judecată să stabilească un atare cuantum.
Astfel, câtă vreme dispozițiile art.16 al 1 din Titlul VII al Lg.247/2005 fac referire la decizii/dispoziții în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubire și prevăd că aceste decizii/dispoziții se înaintează Comisiei Centrale, cu atât mai mult printr- hotărâre dată de o instanță judecătorească poate fi stabilit cuantumul acestor despăgubiri.
Sunt întemeiate, însă, criticile vizând dispozitivul sentinței prin care instanța dispune acordarea de despăgubiri bănești către reclamante fără a face vreo referire la procedura reglementată de Lg.247/2005.
Chiar dacă în cuprinsul considerentelor tribunalul face trimitere la obligația Comisiei Centrale de acordare acestor despăgubiri(65 verso din dosarul de apel, primul alineat), instanța de control judiciar apreciază că referirea la modalitatea de despăgubire(și, implicit, la instituția obligată la plata despăgubirilor) trebuie cuprinsă în dispozitiv,pentru a se preveni declanșarea pe viitor a unor noi litigii între părți.
În concluzie, reclamantele sunt îndreptățite la restituirea în natură a suprafeței de 452 mp, în baza dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1, art.9 din Legea nr. 10/2001.
Această suprafață de teren urmează a fi dezmembrată din suprafața totală de 1447 mp evidențiată în CF 41851 T nr.top. 10073-10074 și preluată de la antecesorul reclamantelor, dispozițiile art.42, 43 din Lg.7/1996 fiind incidente.
În apel au fost formulate propuneri de dezmembrare de către expert ing., propuneri ce au avut în vedere inclusiv obiectivele formulate de părțile în proces.
Ca variante de dezmembrare, expertul a propus una în care șopronul edificat pe teren fără autorizație de construire este evidențiat pe plan, iar suprafața astfel construită este inclusă în propunerea de dezmembrare și restituire (68 dosar) și alte, care exclude suprafața construită(69 dosar).
Aceleași variante au fost propuse și după ce expertul a corectat eroarea materială din planuri, eroare ce a constat în înscrierea cotelor cu teren aferente cuvenite apartamentelor 3 și 4(77, 78,79 dosar).
Instanța își va însuși varianta I din planul de situație după dezmembrare(variantă în care expertul include și suprafața construită), câtă vreme reclamantele nu au invocat caracterul neautorizat al acestei construcții.
Cum apartamentele 1 și 3 au fost înstrăinate față de dispozițiile art.1 al 2,3 din Lg.10/2001, reclamantelor li se cuvin despăgubiri în cuantumul stabilit de prima instanță, însă acordarea acestora se va face în condițiile reglementate de dispozițiile Titlului VII din Lg. 247/2005.
Pentru aceleași considerente și având în vedere cuantumul stabilit de același expert, reclamantelor li se cuvin despăgubiri în cuantum de -,04 lei pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură, în cotele de drept corespunzătoare, acordarea acestor despăgubiri făcându-se, de asemenea, în condițiile reglementate de dispozițiile Titlului VII din Lg.247/2005.
În consecință, în mod corect anulat în parte prima instanță Dispoziția nr.418/8.02.2006 emisă de pârâtul primarul Municipiului T, anularea vizând însă și aspectele mai sus reținute de instanța de apel.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenienții - și - în interesul reclamantelor, instanța va menține soluția de respingere a acestei cereri, câtă vreme sentința nu a fost criticată sub acest aspect, dispozițiile art. 295 al 1 Cod procedură civilă fiind incidente.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă instanța va admite apelurile declarate de reclamantele și și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 731/PI/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, va schimba în parte sentința apelată și, în consecință:
Va admite cererea de restituire în natură a suprafeței de teren de 452 mp înscrisă în CF col 41851 T în cotă de 1/3 reclamantei și în cotă de 2/3 reclamantei, teren identificat în suplimentul de expertiză efectuat în apel d e ing. exp., în varianta Iap lanului de situație realizat după corectarea erorii materiale, supliment de expertiză și, respectiv, variantă ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Va dispune dezmembrarea imobilului înscris în CF col 41851 T și efectuarea cuvenitelor mențiuni de carte funciară conform variantei I din planul de dezmembrare mai sus- menționat.
Va constata dreptul reclamantelor la despăgubiri în cuantum total de - lei pentru apartamentele 1 și 3 din imobil și terenul nerestituit în cotă de 1/3 pentru reclamanta și 1/3 pentru reclamanta, acordarea despăgubirilor urmând a se face în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Va menține sentința sub aspectul anulării în parte a dispoziției atacate și, respectiv, sub cel al respingerii cererii de intervenție accesorie formulată de intervenienții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamantele și și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 731/PI/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința apelată și, în consecință:
Admite cererea de restituire în natură a suprafeței de teren de 452 mp înscrisă în CF col 41851 T în cotă de 1/3 reclamantei și în cotă de 2/3 reclamantei, teren identificat în suplimentul de expertiză efectuat în apel d e ing. exp., în varianta Iap lanului de situație realizat după corectarea erorii materiale, supliment de expertiză și, respectiv, variantă ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispune dezmembrarea imobilului înscris în CF col 41851 T și efectuarea cuvenitelor mențiuni de carte funciară conform variantei I din planul de dezmembrare mai sus- menționat.
Constată dreptul reclamantelor la despăgubiri în cuantum total de - lei pentru apartamentele 1 și 3 din imobil și terenul nerestituit în cotă de 1/3 pentru reclamanta și 1/3 pentru reclamanta, acordarea despăgubirilor urmând a se face în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține sentința sub aspectul anulării în parte a dispoziției atacate și, respectiv, sub cel al respingerii cererii de intervenție accesorie formulată de intervenienții și.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
G - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantei apelante - T, P, nr. 1,. A,. 12, jud.
- reclamantei apelante - T,-,. 4, jud.
- pârâtului apelant Primarul Municipiului T- T, Bd. -, nr. 1, jud.
- intervenientei intimate în interesul altei persoane -
- T,-,. 4, jud.
- intervenientului intimat în interesul altei persoane -
- T,-,. 4, jud.
Emis 5 com.
Red. - 03.02.2010
Tehnored. - 01.03.2010; 7 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu
