Speta Legea 10/2001. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 181/A/2009
Ședința publică din 4 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta - -, împotriva deciziei civile nr. 97/F din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat MUNICIPIUL B prin PRIMAR, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că nu se prezintă nimeni și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei apelante și reprezentantei pârâtului intimat posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Instanța constată că, prin întâmpinarea depusă la fila 11 din dosar, în conformitate cu disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. pârâtul intimat solicitat judecarea cauzei și în lipsă. De asemenea, constată că la data de 3 iunie 2009, reclamanta apelantă, prin reprezentanta sa, avocat, din Baroul Bistrița -N, a trimis prin fax "Note de ședință", prin care arată că terenul în litigiu este liber în sensul Legii nr. 10/2001 și solicită restituirea în natură a terenului în litigiu. Totodată, constată că la notele de ședință a fost anexată împuternicire avocațială pentru avocat.
Instanța consideră notele de ședință depuse de reprezentanta reclamantei apelante ca fiind concluzii scrise, iar în baza actelor de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 97/F/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul municipiul B prin Primar și, în consecință: s-a anulat în parte dispoziția nr. 82/20.01.2006 emisă de Primarul municipiului B; s-a stabilit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire pentru imobilul teren în suprafață de 376 mp. înscris în CF nr. 174 B nr. top 574/1, 575; pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru acest teren; a fost menținut restul dispoziției; pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei 702 cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin dispoziția nr. 82/20.01.2006, emisă de Primarul municipiului B s-a stabilit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire pentru terenul în suprafață de 87 mp. înscris în CF nr. 174 B nr. top 574/1, 575, acordându-i-se acesteia măsuri reparatorii în echivalent ca urmare a constatării imposibilității restituirii în natură pe motiv că terenul este ocupat de o alee pietonală aferentă blocului nr. 22 de pe str. - (31 mp.) și de un punct trafo (56 mp.), bunuri ce fac parte din domeniul public al municipiului
În fapt, s-a reținut că reclamant a devenit proprietară a întregului imobil de sub A +2 din CF nr. 174 B, aferent nr. top 574/1 și 575, în suprafață totală de 734 mp. în anul 1974, în baza certificatului de moștenitor nr. 21/1974, construcția amplasată pe teren fiind partajată în anul 1993 prin actul autentic nr. 2546/1993.
Prin Decretul de expropriere nr. 442/1982 s-a expropriat de la reclamantă suprafața de 480 mp. din care 180,30 mp. construcții, cu suprafața utilă de 170,30 mp. și 13 mp. împrejmuiri, aceasta figurând la poziția 161 din Anexa la decretul de expropriere, pentru imobilul expropriat, acesta nefiind despăgubită, conform declarației autentificată sub nr. 6471/2005.
Exproprierea nu a fost operată în evidențele de publicitate imobiliară, însă, scopul exproprierii s-a înfăptuit prin amenajarea pe acest teren din CF nr. 174 Bau nei căi de acces pentru blocurile cu apartamente și a unui post trafo.
În cauză, a fost depusă o expertiză extrajudiciară întocmită de expert, contestată de către pârât, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare de către expert, lucrare însușită de toate părțile din litigiu.
Concluziile acestei lucrări de expertiză confirmă temeinicia pretenției reclamantei, de a fi îndrituită la o reparație superioară celei din dispoziția atacată, eroarea provenind din identificarea greșită făcută de numitul, prin schița aflată la fila 49 din dosar, respectiv, contrar opiniei acestuia, casa de locuit nu se localizează pe nr. top 574/1 și 575, ci pe nr. top 581 din CF nr. 2801 B, de unde reclamanta ocupă 302 mp. teren pe care autorii ei l-au obținut prin decizia nr. 1653/1948, acest din urmă teren nefăcând obiectul prezentei cauze.
Expertul arată că reclamanta folosește în prezent 358 mp. din nr. top 574/1 și 575, concluzia fiind în sensul că diferența de 376 mp. a fost afectată de expropriere, reclamanta trebuind să beneficieze de măsuri reparatorii pentru 376 mp.
S-a apreciat de către prima instanță că nu este posibilă restituirea în natură întrucât, pe acest teren se asigură accesul la blocurile de locuit nr. 22 de pe str. - și nr. 29 de pe str. -, această porțiune de teren putând fi apreciată ca un teren amenajat pentru uzul și utilitatea localității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul restituirii în natură a terenului de 376 mp. înscris în CF nr. 174 B nr. top 574/1, 575, arătând în motivarea apelului că acest teren este liber în înțelesul Legii nr. 10/2001 și există posibilitatea restituirii acestuia, chiar dacă 27 mp. sunt ocupați de punctul trafo și pentru aceștia s-ar justifica acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
S-a mai arătat de către apelantă că blocul nr. 22 beneficiază în prezent de trei căi de acces auto și pietonale, plus o alee de acces numai pentru pietoni, aspect menționat în raportul de expertiză, fila 76 dosar fond, precum și în considerentele sentinței civile nr. 533/2002 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr. 211/2001, în timp ce blocul de la nr. 29 este unul nou construit, ulterior notificării formulate de către reclamantă, construcția acestui bloc începând în anul 2006, astfel încât nu poate constitui un impediment pentru restituirea în natură a terenului, știut fiind că, orice grevare a terenului, ulterioară notificării, este lovită de nulitate absolută.
S-au mai invocat în motivarea apelului dispozițiile art. 10.3 din HG nr. 250/2007, ale Legii nr. 213/1998 și ale CEDO, respectiv, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, concluzionându-se în sensul că, Legea nr. 10/2001, ca lege specială reparatorie, instituie, prin art. 1 alin. 1, art. 2 art. 7 alin. 1 și 2, art. 9 din Legea nr. 10/2001, principiul restituirii în natură a imobilelor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât asigură accesul la blocul nr. 22 de pe str. - și la blocul nr. 29 de pe str. -, imposibilitatea restituirii în natură a acestui teren fiind amintită și în sentința civilă nr. 2438/2003, dosar nr. 7633/2002 al Judecătoriei Bistrița ( 11).
Apelul este fondat în parte.
Starea de fapt a fost exhaustiv expusă în considerentele hotărârii primei instanțe, motiv pentru care instanța de apel nu va reveni asupra acestora.
Raportat strict la obiectul apelului, Curtea este chemată să analizeze, în temeiul art. 295 raportat la art. 129. proc. civ. dacă este sau nu posibilă restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, în favoarea reclamantei, a terenului în suprafață de 376 mp. aferent nr. top 574/1 și 575 din CF nr. 174
Din expertiza tehnică judiciară întocmită în fața primei instanțe de către expert tehnic judiciar rezultă faptul că din terenul în suprafața totală de 376 mp. o suprafață de 349 mp. cu forma, dimensiunile și vecinătățile descrise în planul de situație - planșa nr. 2 anexă la expertiză, colorată în galben, este folosită în prezent ca acces la blocul nr. 29 de pe str. - (garaje la subsol), respectiv la blocul nr. 22 de pe str. -, fără trasee vizibile de utilități, pe schița de utilități anexată fiind trasată doar o conductă de apă, care însă este posibil să fi fost pozată pe un alt amplasament ( 189-192 dosar fond).
Din raportul de expertiză rezultă faptul că blocul de la nr. 22 de pe str. - are acces și prin altă parte decât pe terenul pretins de reclamantă ( 191 dosar fond), expertiza extrajudiciară întocmită de expert evidențiind faptul că blocul nr. 22 are trei accese auto și un acces pietonal ( 76 dosar fond).
Din proces verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 12.12.2001 în dosar nr. 211/2001 ( 81 dosar acvirat) rezultă faptul că blocul de la nr. 22 are mai multe căi de acces, una dinspre str. - cel M, ce trece prin fața blocului, o cale de acces în spatele blocului, pe o alee ce pornește din str. - spre spatele blocului, la aproximativ 500. de în litigiu, existând practic un circuit ce înconjoară proprietățile private situate între cele două alei, str. - și din spatele blocului, o pietonală ce vine din fața blocului și o cale de acces în spatele blocului dinspre str. - cel
S-a mai reținut cu aceea ocazie că, în eventualitatea restituirii terenului în favoarea reclamantei, accesul la punctul trafo nu ar fi blocat, ușa acestuia urmând să rămână liberă, iar accesul în spatele blocului s-ar efectua atât pe auto și pietonală ce vine din fața blocului, cât și pe auto și pietonală ce vine din str. -, iar pietonilor le-ar rămâne și calea de acces situată între casa intimatei și blocul nr. 22.
Nu poate fi primită susținerea pârâtului în sensul că imposibilitatea restituirii în natură a acestui teren a fost constatată prin sentința 2438/04.06.2003, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 7633/2002, acvirat la prezenta cauză, având în vedere că în respectivul dosar, s-a judecat o plângere la Legea nr. 1/2000, admisibilitatea restituirii în natură a acestui teren în favoarea reclamantei fiind apreciată prin prisma prevederilor Legii nr. 1/2000, iar nu a Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește blocul de la nr. 29 de pe str. - se constată că, pe terenul pretins de reclamantă, se asigură accesul la garajele aflate la subsolul acestui bloc însă, se constată că, în favoarea locuitorilor din acest bloc, nu s-a stabilit în mod legal o servitute de trecere peste terenul în litigiu, care să-i îndreptățească să tranziteze pe acest teren. Pe de altă parte, conform susținerilor apelantei, necontestată de pârâtul intimat, blocul de la nr. 29 este un bloc construit după data notificării imobilului de către reclamantă, situație în care în cauză devin incidente prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere și subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, instituie regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența acestei legi, restituirea sub forma măsurilor reparatorii în echivalent constituind excepția, art. 10.3 din HG nr. 250/2007 prevăzând că nu vor putea fi restituite în natură acele terenuri care sunt afectate de amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, respectiv care sunt supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de comunicație, străzi, trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele, însă, art. 2.5 din același act normativ prevede că trimiterea la art. 6 din Legea nr. 213/1998 este de strictă interpretare, iar art. 6.1 alin. 2 din HG nr. 250/2007 prevede că, în cazul procedurii administrative de soluționare a notificărilor nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanță juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare sau alte acte normative subsidiare acesteia, astfel încât pentru aceste considerente, deținătorul imobilului care, la data soluționării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică, are competența de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare.
Constatându-se, prin prisma celor mai sus invocate, că terenul în litigiu nu este afectat de o amenajare de utilitate publică în sensul pretins de art. 10.3 din HG nr. 250/2007 și că pe acest teren nu există instituite servituți legale, Curtea apreciază că este posibilă restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului de 349 mp. întrucât diferența de 27 mp. este ocupată de punctul trafo, nefiind susceptibilă de a fi restituită în natură, acesta fiind și considerentul pentru care apelul reclamantei a fost apreciat ca fiind întemeiat doar în parte.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295-296. proc. civ. Curtea urmează să admită în parte apelul reclamantei conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 97/F din 12.02.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, după cum urmează:
Dispune restituirea în natură, în favoarea reclamantei -, a terenului în suprafață de 349 mp. aferent nr. top. 574/1 din CF nr. 174 B, identificat prin schița anexă la expertiză efectuată de expert, planșa nr. 2 ( 192 dosar fond), care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Stabilește în favoarea reclamantei dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferența de 27 mp. aferent nr. top. 574/1, 575 din CF nr. 174 B, ocupată de postul trafo.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red./dact.MM
5ex./05.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici
