Speta Legea 10/2001. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator date 3918
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.181/
Ședința publică din 21 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de contestatorul, domiciliat în D,-, jud.V, împotriva sentinței civile nr.575/15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, venit spre rejudecare, intimați fiind: OLTENIA, cu sediul în-, jud.D, și intervenienții, domiciliată în D,-, domiciliat în D, str.-, nr.417 și, domiciliată în D,-, jud.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 10 2009, în care sunt consemnate susținerile părților și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr.120/10 martie 2003, Tribunalul Vâlceaa respins contestația formulată de împotriva deciziei nr.36/8 iulie 2002 Oltenia, precum și cererea de intervenție formulată de, și, reținând în fapt că moștenitorii autorului, între care contestatorul și intervenientele și au solicitat și obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,75ha. teren situat în punctul "" pentru care s-a și efectuat punerea în posesie însă numai pentru moștenitorul, pentru acest motiv titlul fiind anulat prin V pentru aplicarea Legii fondului funciar nr.6708/5 septembrie 2002.
În condițiile Legii nr.10/2001 a formulat notificare în vederea restituirii în natură sau prin măsuri reparatorii a două terenuri de 7.500 și respectiv 4.500mp. situate în D, str.- -, contestatorul, deținute de intimata Oltenia
În atari condiții s-a apreciat că terenul ce s-a solicitat a fi restituit în condițiile Legii nr.10/2001 a făcut, deja, obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr.18/1991, și deci, în temeiul art.8 din Legea nr.10/2001, corect s-a respins cea de-a doua solicitare.
Apelul declarat de către contestator și intervenienții în interes propriu împotriva acestei sentințe, a fost respins, prin decizia nr.92/A/9 iunie 2003 Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a constatat că, într-adevăr, dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 de sub incidența acestui act normativ terenurile ce au făcut deja obiect al aplicării legislației speciale de restituire a bunurilor funciare, în prezent, între moștenitorii fostului proprietar intervenind în fapt neînțelegeri care însă au a fi rezolvate pe calea dreptului comun.
Recursul declarat de către contestatorul împotriva acestei decizii a fost admis de prin decizia nr.8670/2 nov.2005, prin care s-a reținut că nu există certitudinea aplicării dispozițiilor Legii nr.18/1991 asupra exact a terenului deținut de către autorul reclamantului în intravilanul Municipiului D, câtă vreme, sub incidența Legii nr.10/2001, cad și bunurile aparținând fondului funciar care, până la intrarea în vigoare a acestei legi, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. Or, nefiind stabilită situația juridică a fostei proprietăți, nu poate fi verificată incidența noilor dispoziții intervenite în anul 2001. Ca atare, atât decizia, cât și sentința au fost casate și cauza trimisă, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Acesta, astfel reinvestit, a dispus efectuarea unei expertize tehnice de transpunere în teren a înscrisurilor doveditoare a dreptului de proprietate, din întregul probatoriu reținându-se că autorul a dobândit, în anul 1940, 4.620mp. în orașul D, identificat de expertiză ca având 4.888,24mp. și situându-se în str.-.-, actualmente în posesia intimatei.
În anul 1957, terenul a făcut obiectul unui schimb în urma căruia autorul a dobândit un alt teren, pe aceeași stradă, schimbul nefiind vreodată desființat.
Ca atare, terenul aflat în prezent în posesia și proprietatea intimatei nu a ieșit fără titlu din patrimoniul autorului, ci pe calea acestui schimb, în urma căruia patrimoniul nu a suferit vreo vătămare, primind un alt bun de valoare echivalentă.
Așadar, nefiind vorba despre o preluare abuzivă, prin decizia civilă nr.575/15 iunie 2007, nefondată s-a constatat a fi contestația împotriva deciziei intimatei la notificarea formulată exclusiv de către contestator.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, s-a reținut că ea nu poate fi analizată sub aspectul temeiniciei, câtă vreme intervenienții nu au formulat notificare pentru a avea calitatea de a ataca decizia emisă în cauză.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat apel contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța a apreciat că, în urma schimbului, autorul său a primit un teren în proprietate, în realitate acesta primind numai un lot în folosință, care a fost tot timpul proprietatea fostei Ba, mai mult, în anul 1980, terenul i-a fost luat acestuia și predat fostei D, pentru extinderea spațiilor de depozitare. Ulterior anului 1989, asupra acelui teren, s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor autorului, respectiv către Gh.Mira și, așa încât, intimata trebuie obligată să facă ofertă de restituire prin echivalent.
În dovedire, s-au depus înscrisuri și s-a dispus completarea expertizei în sensul identificării terenului ce a făcut obiectul schimbului și actuala lui situație juridică.
Prin decizia civilă nr.50/A/27 februarie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa respins ca nefondat apelul, reținând că, în mod indiscutabil, proprietatea cumpărată de către autorul apelantului a intrat în patrimoniul statului printr-un schimb în urma căruia acesta a dobândit un alt teren, pe aceeași stradă.
Acest din urmă teren este cel care a ieșit, fără titlu, din patrimoniul autorului, dar nu este deținut de către intimata notificată, ci a făcut obiectul restituirii către alte persoane.
De aceea, terenul nefiind preluat abuziv de la intimată, aceasta nu poate fi obligată la restituire.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, s-a constatat că aceasta a fost, în primă instanță, respinsă ca inadmisibilă, soluția nefiind atacată de către intervenienți.
Recursul declarat împotriva acestei decizii de către contestatorul a fost admis de către prin decizia civilă nr.7631/28 noiembrie 2008, care a constatat că instanțele de fond nu au procedat la identificarea terenului ce face obiectul notificării și la stabilirea situației sale juridice actuale, câtă vreme intimata s-a apărat în sensul că el este aferent construcțiilor proprietatea sa și își dovedește calitatea prin certificatul seria nr.2517/7iun.2000.
Instanța, în loc de a respecta decizia obligatorie de casare, a procedat la identificarea unui alt teren, situat la o altă adresă, pe care autorul reclamantului l-a primit în schimbul celui pentru care a formulat notificarea și care a revenit moștenitorilor proprietarului anterior.
Se mai reține că, potrivit unei schițe a dosarului, este fără dubiu faptul că terenul ce face obiectul notificării este deținut de către pârâtă și este distinct de cel care a făcut obiectul schimbului.
Astfel reinvestită, prezenta Cad ispus refacerea expertizei, în sensul de a se identifica terenul dobândit prin vânzare-cumpărare de către autor, precum și cel primit de acesta în urma actului de schimb, dispunându-se, totodată suplimentarea probatoriului în ceea ce privește obiectul restituirii ce a avut loc în procedura reglementată de legislația funciară, din anul 1991.
În urma examinării probelor, laolaltă cu cele administrate în fazele anterioare de judecată, se constată că apelul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta.
Cu contractul depus la Judecătoria Drăgășani, la 1 septembrie 1938, autorul contestatorului, dobândește de la, un teren cu lungimea de 220m. și lățimea de 12m. în str.G -, învecinat la sud cu restul proprietății cumpărătorului (fila 79 dosar nr- al Tribunalului Vâlcea ).
Expertiza identifică amplasamentul ca aflându-se actual între str.-.- și str.- (fostă - -), în posesia intimatei Oltenia cu o întindere de 844 mp. pe care se află o construcție notată cu2, cu întinderea de 21,40 mp.
Cu contractul depus la aceeași instanță, la data de 19 octombrie 1940, aceeași vânzătoare și fiii săi și, vând aceluiași o altă suprafață, lată de 21m. și lungă de 220m. însumând 4.620mp. aflat între str.- la răsărit, la apus "Drumul tarlalelor", la miază-noapte Banca Viticolă a României și, la miază-zi, cumpărătorul (fila 38 dosar nr.3881/Civ./2002 al Tribunalului Vâlcea ).
Expertiza identifică amplasamentul ca aflându-se alăturat pe latura de nord celui cumpărat în anul 1938, în totalitate în posesia intimatei, ocupat de două construcții cu întinderea de 1.576 și, respectiv, 3,8mp.
Se mai identifică terenul primit prin schimbul de proprietăți de către autorul apelantului, în aceeași str.-.-, peste drum de fosta sa proprietate, până în str.- -, bun care, în anul 1985, fără a exista la dosar acte privind o eventuală expropriere sau altă formă de ieșire din patrimoniul autorului, acesta a trecut în cel al
Potrivit relațiilor înaintate de către Primăria Municipiului D (filele 18-26), contestatorul a beneficiat, alături de și, de reconstituirea dreptului de proprietate, pe raza municipiului pentru un total de 0,77 ha. teren, ca urmare a validării propunerii făcută de comisia locală prin hotărârea nr.1260/1996 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii fondului funciar
Punerea în posesie a fost făcută pe un alt amplasament decât cel ce a aparținut autorului, fiind emis titlul de proprietate nr.3072/7 noiembrie 2003, titlu care însă, prin hotărâre judecătorească, a fost anulat.
În prezent, hotărârea de validare a reconstituirii dreptului de proprietate este în continuare valabilă, nefiind însă pusă în executare.
La reconstituirea dreptului se arată că a fost avut în vedere registrul agricol, moștenitorii nedepunând la dosar actele de proprietate anterioare anului 1945 însă, în acest registru, sunt trecute suprafețele având adresa în str.- - - 25 ari teren arabil, str.-.- - 50 ari arabil și C - 4 ari, adresa gospodăriei aflându-se în- (20).
La cererea instanței, a fost depusă la dosar și hotărârea judecătorească de anulare a titlului de proprietate întocmit în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 cu completările și modificările ulterioare, din conținutul acesteia rezultând că motivul de nulitate avut în vedere de instanță a fost acela că titlul a fost emis pentru un total de 8.342 mp. în loc de 7.500 mp. cât au solicitat și le-a fost reconstituit.
Pentru a se ajunge la această greșeală, organele administrative însărcinate cu aplicarea Legii fondului funciar au procedat la includerea în titlul eliberat moștenitorilor autorului pentru terenurile cumpărate cu contractele depuse în instanță și la care aceasta face trimitere ca aflându-se la filele 31 și 32 ale dosarului nr- al Judecătoriei Drăgășani, și a terenului pe care moștenitoarea l-a dobândit, în timpul căsătoriei sale cu G, prin cumpărare de la, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.462/1977.
Cu același prilej, s-a luat act de renunțarea reclamanților, și la judecata capătului de cerere prin care solicitaseră obligarea Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar D de a-i pune în posesie pe suprafața de 0,75ha. situată în intravilan în str.- (filele 65-66).
Din starea de fapt reținută, concluzia care se trage este aceea că, încă din anul 1991, moștenitorii autorului, au avut în vedere lipsa îndreptățirii lor asupra terenului pe care autorul l-a primit în urma schimbului cu cel situat între str.-.- și -.
De aceea, este lipsit de interes a mai cerceta apărarea lor potrivit căreia nu ar fi existat un schimb de proprietăți, ci atribuirea s-ar fi făcut numai cu titlu de lot în folosință.
Pentru proprietatea inițială însă, așa cum a fost ea înscrisă în rolul agricol și, mai apoi, dovedită în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, în care s-au folosit inclusiv actele de vânzare-cumpărare pentru stabilirea amplasamentului, toți moștenitorii împreună au beneficiat de recunoașterea îndreptățirii la restituirea integrală a proprietății.
Anularea titlului de proprietate emis în acea procedură nu s-a făcut în considerarea faptului că terenul, prin situarea și destinația actuală, nu ar face obiectul Legii nr.18/1991, caz în care, însăși hotărârea prin care s-a dispus restituirea întinderii ideale de 0,75ha. ar fi putut fi considerată ca ineficace, ea nefiind în mod expres desființată în căile prevăzute de lege, ci în considerarea greșitei emiteri a titlului către moștenitori prin includerea și a bunului propriu dobândit de unul dintre aceștia, cum mai sus s-a arătat.
Concluzia este aceea că, în continuare, hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate este în vigoare, instituțiile însărcinate de lege cu aplicarea ei, fiind obligate sau, în caz de refuz, putând fi obligate, la a lua măsuri de punerea ei în executare, fie prin emiterea unui nou titlu care să aibă în vedere amplasamentul propus și asupra căruia până la prezenta judecată nu s-a făcut dovada că ar fi existat obiecțiuni, fie prin propunerea altuia, or, în măsura în care atribuirea în natură nu este posibilă, prin echivalent în condițiile stabilite de legiuitor, mergând până la dispozițiile speciale ale Legii nr.247/2005.
Or, cât timp există deja o recunoaștere a îndreptățirii de a se primi fosta proprietate funciară, îndreptățire ce nu a fost desființată pe căile legale, este evident faptul că terenul a făcut obiectul restituirii în condițiile stabilite de Legea nr.18/1991, numai înscrisul ce finalizează această procedură, respectiv titlul de proprietate nr.3072/7 noiembrie 2003, fiind anulat pentru un motiv de greșită întocmire, iar nu pentru eventuale neregularități legate de îndrituirea la reconstituire sau punerea în posesie.
Ca atare, în mod corect prima instanță de fond a stabilit, din punct de vedere legal, față de situația de fapt, că singur contestatorul ar mai putea beneficia încă odată de restituirea aceluiași drept, după ce acesta a intrat, cel puțin la modul ideal în patrimoniul său în cotă indiviză, alături de celelalte moștenitoare.
În caz contrar, s-ar ajunge la o situație contradictorie în care drepturile acestora din urmă, valorificate și realizate în procedura prevăzută de legislația anterioară, să rămână ineficiente, ele urmând a se regăsi exclusiv în patrimoniul contestatorului, singurul care a uzat și de notificarea ce constituie act de procedură inițiator al sistemului de restituire prevăzut de Legea nr.10/2001 sau, eventual, s-ar ajunge la situația în care, în temeiul aceluiași drept de proprietate s-ar obține o reconstituire în condițiile Legii nr.18/1991 și o alta în condițiile Legii nr.10/2001, cu destinatari diferiți.
În măsura în care concluzia în procedura instituită de oricare dintre cele două legi ar fi aceea că terenul nu poate fi restituit în natură, fie întrucât nu mai există terenuri aflate la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar, fie întrucât intrarea în patrimoniul intimatei Oltenia de la stat, a acestuia, s-ar fi făcut cu titlu, precum și cu o justă și prealabilă despăgubire prin atribuirea unui alt teren în schimb autorului apelantului, soluția finală adoptată de legiuitor este aceea a acordării de despăgubiri, modul de stabilire și de plată a acestora fiind unic în ambele legi, așa cum prevăd dispozițiile Titlului VII Cap.I,art.1 alin.(3) din Legea nr.247/2005.
În aceste condiții, în limitele deciziei de casare, urmează ca apelul contestatorului, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul, domiciliat în D,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.575 din data de 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, venit spre rejudecare, intimați fiind: OLTENIA, cu sediul în C,-, județul D, și intervenienții, domiciliată în D,-, domiciliat în D, str.-, nr.417 și, domiciliată în D,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- --- - - -
Grefier,
-
Red./19.01.2010
GM/7 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
