Speta Legea 10/2001. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 182
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de intimații, domiciliată în B,--40,. 2,.11, sector 6 și Primarul mun. P, cu sediul în P,--4, județul P împotriva sentinței civile nr. 204 pronunțată la data de 6 februarie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în P,str.-, nr.37, jud., cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.4776 din 8 aprilie 2009
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus, dându-se următoarea decizie:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimații Primarul Mun.P și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună modificarea în parte a Dispoziției nr.3741/07.07.2007 emisă de Primarul Mun.P prin care i s-a respins Notificarea autorului său, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor a acestuia, a fostei proprietare a imobilului construcție și teren - ( ) situat în P- (fostă - - nr.18).
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în mod nejustificat s-a respins notificarea autorului său întrucât acesta a fost fratele lui ( ), fapt ce rezultă din actul de donație autentificat sub nr.2168/17.05.1990 de fostul notariat de Stat Câmpina.
Mai arată contestatorul că a avut o fiică, pe - decedată în anul 1985, care este mama intimatei (), astfel încât moștenitorii lui (bunicul său) sunt tatăl acestuia - și intimata (), Primarul Mun.P comunicându-i prin adresa nr.9583/24.20.2003 că în conformitate cu procesul-verbal nr.47, Comisia a adoptat soluția acordării de măsuri reparatorii pentru și respingerea cererii notificate formulată de.
Precizează de asemenea contestatorul, că deși a fost convins că se va emite o dispoziție favorabilă pentru autorul său, prin dispoziția emisă i s-a respins notificarea în mod nejustificat.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar acte de stare civilă, înscrisuri, copia dispoziției atacate și a solicitat proba cu interogatoriul intimatei și audierea martorilor și.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și, arătând că în calitate de moștenitoare a bunicii sale, conform certificatului de moștenitor nr.2167/1992, este singura îndreptățită la despăgubiri, așa cum în mod corect s-a reținut prin decizia contestată.
După administrarea probelor s-a pronunțat sentința civilă nr.-204 din 6.02.2007, prin care s-a admis contestația și a fost modificată în parte dispoziția nr.3741/07.l0.2006 emisă de Primarul municipiului P, fiind recunoscut dreptul contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de Legea 10/2001 pentru 4 apartamente și suprafața de 411, 30. treren situat în P,- ( fostă - -, nr.18).
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că autorii comuni ai celor două părți, respectiv bunicii acestora, și G, au dobândit prin cumpărare în anul 1935 un teren de 267,30. pe care se afla o prăvălie și o construcție cu 10 camere, imobil situat în P,-, actualmente-. Ulterior, sus numiții au mai dobândit o de teren de 244.
Prin Decretul nr.92/1950 imobilul a fost naționalizat în întregime pentru ca mai apoi prin contractul de vânzare cumpărare nr.212/1974 autoarea intimatei, respectiv să redobândească unul din apartamente expropriat apoi prin Decretul nr.417/1986 act normativ ce a condus la demolarea întregului imobil în scopul construirii unui bloc de locuințe.
Reține instanța de fond că, în aceste condiții, celelalte 4 apartamente au aparținut bunicilor defuncți ai ambelor părți ceea ce a format convingerea instanței în sensul recunoașterii dreptului contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru 4 din cele 5 apartamente.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat apel atât intimata cât și intimata Primarul municipiului P, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
In motivarea apelului său, Primarul municipiului Pas usținut faptul că sentința este nelegală și netemeinică întrucât contestatorul nu a făcut dovada calității de moștenitor al fostei proprietare a imobilului, respectiv (), din certificatul de moștenitor nr.2167/1992 rezultând că (fostă ) este singura îndreptățită la despăgubiri pentru întregul imobil preluat de la autoarea acesteia, aceasta figurând în decretul de expropriere nr.92/10950.
La rândul său, în motivarea apelului, apelanta intimată a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate prin aceea că nu s-a făcut de către contestator dovada calității de moștenitor a proprietarei imobilului care a fost naționalizat doar de la bunica sa ce nu este și bunica contestatorului în realitate fiind acestuia și sora tatălui său.
A mai arătat apelanta că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că numai un singur apartament din cele 5 ar fi aparținut sus-numitei autoarei defuncte, în realitate întreg imobilul aparținând în trecut acesteia.
Prin decizia civilă nr. 400 din 5 octombrie 2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate apelurile, reținând că:
Contestatorul intimat și apelanta intimată provin din aceeași familie, autorii comuni ai acestora fiind și G, în calitate de bunici și respectiv străbunici ai acestora.
Astfel, cei doi defuncți au avut 2 copii respectiv, tatăl contestatorului și, cunoscută și sub numele de, aceasta din urmă fiind bunica intimatei apelante.
Așa cum rezultă din actul de vânzare depus la fila 5 dosar fond, cei doi autori comuni în prezent decedați ai părților au dobândit în anul 1935 la data de 16 martie, prin cumpărare de la și un imobil situat în P,- ( actualmente- ). Imobilul era compus dintr-o suprafață de teren de 267,30. și o construcție formată din 10 camere și câteva anexe. Ulterior, aceeași doi autori defuncți au cumpărat încă o de teren în suprafață de 144. pentru a-și lărgi proprietatea, lucru dedus în mod corect de către prima instanță din procesul verbal depus la dosarul de fond.
Așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.362 din 30.03.1990, succesorii celor doi au fost, tatăl contestatorului și bunica apelantei intimatei.
Acest lucru face incontestabil dreptul intimatului contestator la a beneficia de reparația reglementată de Legea 10/2001 pentru imobilele preluate abuziv la stat și ulterior expropriate ce au aparținut bunicilor săi, în egală măsură cu intimata apelantă.
Așa cum a reținut în mod corect prima instanță se poate vorbi despre acest drept al contestatorului numai pentru 4 din cele 5 apartamente și pentru suprafața de 411,30. teren întrucât în anul 1974 în baza contractului de vânzare cumpărare nr.212/1974 al cincilea apartament a fost cumpărat de la stat de către bunica apelantei intimate, ( ), devenind proprietatea exclusivă a acesteia; ca atare cu privire la acest apartament dreptul la măsuri reparatorii revine numai apelantei intimate atâta vreme cât este unica moștenitoare a acestei din urmă fostă proprietară.
Având în vedere cele expuse, atât susținerile apelantei cât și ale apelantului Primarul municipiului P sunt nefondate atâta vreme cât nu s-a făcut nici un moment dovada faptului că toate cele 5 apartamente și terenul ce formează imobilul în litigiu ar fi aparținut în exclusivitate autoarei defuncte a apelantei, aspect ce ar fi exclus dreptul contestatorului de a cere măsuri reparatorii.
Chiar dacă în decretul de preluare nr.92/1950 la poziția 131 în anexe figurează ca persoană de la care au fost preluate imobilele numita, nu s-a dovedit în nici un fel faptul că aceasta ar fi dobândit întregul imobil în proprietate de la părinții săi defuncți. De cele mai multe ori având în vedere condițiile în care a operat preluarea prin actul normativ mai sus menționat, în anexele acestuia erau înscrise persoanele care locuiau efectiv în imobilul preluat și care nu erau întotdeauna și adevărații proprietari sau proprietari exclusivi ai imobilului respectiv.
In consecință, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, atâta vreme cât autoarea apelantei a deținut în proprietate exclusivă numai unul din cele 5 apartamente naționalizate, restul fiind, anterior decretului nr.92/1950 proprietatea bunicilor comuni ai celor două părți, în baza dispozițiilor art. 1,2 și 11din legea 10/2001 contestatorul are dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru 4 apartamente și suprafața de 411,30., teren situat în P,- ( fostă - -, nr.18).
Impotriva deciziei nr. 400 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI au declarat recurs intimata și Primarul municipiului P, arătând că ambele instanțe au greșit atunci când au reținut faptul că, are un drept de propeietate asupra întregului imobil prin moștenire de la tatăl său, în condițiile în care acesta are un drept de proprietate de din imobil, așa cum reține și instanța de apel.
De asemenea, instanțele nu au luat în considerare faptul că mama sa, care era fiica ăal ui, tatăl contestatorului (mama recurentei și contestatorul au fost frați consangvini cu drept de moștenire după acesta) a fost adoptată cu efecte restrânse de ( bunica recurentei), astfel încât aceasta din urmă și-a păstrat dreptul de moștenire și după tatăl său cât și după mama sa adoptivă,.
A mai arătat recurenta, că și în condițiile în care instanța ar reține faptul că imobilul a fost în proprietatea celor doi soți, părinții bunicii sale și a bunicului, atunci dreptul de moștenire care i-a fost transmis, ca urmare a adopției cu efecte restrânse îi dă un drept de proprietate de după bunica sa și un drept de după bunicul său.
Primarul municipiului Pac riticat decizia atacată ca fiind nelegală, întrucât instanța de apel, în mod greșit a considerat că nu s-a dovedit în nici un fel faptul că a dobândit întregul imobil în proprietate de la defuncții săi părinți cât și faptul că intimatul-contestator are dreptul de a beneficia de reparația integrală pentru imobilul expropriat.
A mai arătat recurentul că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de notorietate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura iar persoana individualizată în act este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
In consecință, câtă vreme în decretul nr. 92/1950, poziția 131 figurează, se prezumă că aceasta deținea imobilul compus din 5 apartamente în calitate de proprietar.
Prin decizia nr. 4776 din 8 aprilie 2009 Inalta C de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursurile declarate de intimații și Primarul municipiului P, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se că de pe urma defuncților și au rămas ca moștenitori legali, în cote egale de câte fiecare, fiul și fiica defuncților, respectiv și.
Masa succesorală a acestora va fi culeasă de moștenitorii lor legali, și în mod diferențiat, în funcție de regimul juridic aplicabil adopției privind pe numita, sora intimatului contestator ( după tatăl comun ), care a fost adoptată cu efecte restrânse de în anul 1953.
Conform certificatului de moștenitor nr. 2167/1992 unica moștenitoare a defunctului este contestatoarea.
In cazul adopției cu efecte restrânse, adoptatorul și descendenții lui devin rudă numai cu adoptatorul, nu și cu rudele acestuia, dar păstrează și legăturile de rudenie cu părinții firești și cu rudele acestora.
In acest caz, instanța avea obligația să stabilească vocația succesorală a recurentei și intimatului - contestator în raport de regimul juridic aplicabil adopției cu efecte restrânse și dreptul la măsuri reparatorii asupra bunurilor în litigiu.
Curtea, examinând apelul formulat în raport de actele și lucrările dosarului și îndrumările date prin decizia de casare, reține următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 5 dosar fond, imobilul în litigiu a fost dobândit în 1935 de autorii comuni ai părților și, care au calitatea de bunici și respectiv străbunic ai acestora.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar și având în vedere principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii, de pe urma celor doi defuncți au rămas ca moștenitori legali, cu o cotă de fiecare, fiul și fiica defuncților, respectiv () și.
La rândul său, a avut doi copii, pe contestatorul și pe, care însă a fost adoptată cu efecte restrânse de acesteia ().
In cazul adopției cu efecte restrânse adoptatul și descendenții lui devin rudă numai cu adoptatorul nu și cu rudele acestuia, însă păstrează legăturile de rudenie cu părinții firești și rudele acestora.
Prin urmare, cota de din imobil moștenită de se împarte la cei doi copii ai săi, contestatorul, care moștenește o cotă de din imobil și, care primește și ea o cotă de, ca urmare a păstrării legăturii de rudenie cu părinții săi i.
Aceasta din urmă, culege însă și cota de din imobilul de pe urma mătușii sale () care a adoptat-o având astfel în total o cotă de din imobil, cotă de revine fiicei sale, intimata din prezenta cauză.
In concluzie, cotele ce se cuvin părților din prezenta cauză pentru imobilul naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, situat în P,str.-, nr. 17, sunt de pentru contestatorul și de pentru, cote în funcție de care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de Legea 10/2001 pentru patru apartamente și suprafața de 411, 30. teren.
Față de aceste considerente și având în vedere decizia de îndrumare a prin care s-a dispus a se stabili drepturile părților în funcție de vocația succesorală, Curtea urmează ca în baza art. 296 Cod pr.civilă să admită apelurile și să schimbe în parte sentința în sensul de constata dreptul contestatorului în cotă de 1/4 de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru apartamente și suprafața de 411,30. teren situat în P,- (fostă - -,nr.18) restul cotei de 3/4 revenind intimatei,
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind admiterea contestației și modificarea în parte a dispoziției nr.3741/7.07.2006 emisă de Primăria mun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de intimații, domiciliată în B,--40,. 2,.11, sector 6 și Primarul mun. P, cu sediul în P,--4, județul P împotriva sentinței civile nr. 204 pronunțată la data de 6 februarie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în P,str.-, nr.37, jud., cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.4776 din 8 aprilie 2009 J și în consecință:
Schimbă în parte sentința în sensul că se constată dreptul contestatorului în cotă de 1/4 de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru apartamente și suprafața de 411,30. teren situat în P,- (fostă - -,nr.18) restul cotei de 3/4 revenind intimatei.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind admiterea contestației și modificarea în parte a dispoziției nr.3741/7.07.2006 emisă de Primăria mun.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored. VS/CO
5 ex./04.12.2009
f- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Veronica Grozescu
