Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 183/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 183
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta Primăria Municipiului M - prin primar, cu sediul în M, str. -, nr.15, județul D, împotriva sentinței civile nr. 291 pronunțată la data de 5 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în S, str.-. -, nr.28, județul S, prin procurator, domiciliat în P,-, -.4, județul P și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D, cu sediul în M, str.- -, - 3,.C,.1, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus, dându-se următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanta Primăria municipiului M, cu sediul în M, str.-, nr.15, județul D, reprezentată prin primar a solicitat în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în S, str.-, nr.28, județul S, prin procurator, domiciliat în P,-, -.8,.4, județul P și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cu sediul în M, str.- -, -.3,. C,.1, județul D revocarea dispoziției Primarului nr.759/17.07.2007, modificată și completată prin Dispozițiile Primarului nr.282/25.01.2007 și nr. 1071/09.03.2007, iar pe cale de consecință, anularea numărului cadastral provizoriu pentru imobilul situat în M,-, proprietatea pârâtului și radierea înscrierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului menționat.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, în fapt, la data de 22.01.2002, prin notificarea nr.34 formulată în baza Legii nr.10/2001, numiții și, în prezent decedată, au solicitat măsuri reparatorii, prin echivalent, pentru imobilul clădire și teren, situate în M,-( actualmente-), că în urma analizării dosarului intern nr.80 aferent notificării sus menționate, la data de 17.07.2007 a fost emisă Dispoziția Primarului nr.759, privind restituirea în natură a imobilului clădire în suprafață de 126 mp și teren în suprafață de 126 mp. în cotă exclusivă și 122 mp în cota indiviză cu și propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul clădire în suprafață de 98 mp. și teren în suprafață de 84 mp, modificată și completată prin Dispozițiile Primarului nr.282 din 25.01.2007 și 1071/9.03.2007, iar ca urmare a emiterii dispoziției de restituire în natură pentru imobilul situat în M,-, la data de 15.05.2007 se încheie cu pârâtul, în baza Legii 10/2001, Protocolul de predare-primire nr.5756/15.05.2007, prin care beneficiarii restituirii au obligația de a respecta prevederile Legii 10/2001 republicată și ale Dispozițiilor de restituire sus menționate, în sensul de a respecta prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuințe.
Reclamanta a mai arătat că ulterior, la data de 27.09.2007, numiții și, în calitate de chiriași în imobilul restituit în natură, depun sesizarea nr.12116, prin care aduc la cunoștință Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 faptul că prin Ordinul de plată nr.128/ 12.08.1998 Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște a virat în contul nr.22337 deschis la CEC P de către d-na, suma de 150.000.000 lei conform sentinței civile nr.286/19.02.1998 dată de Judecătoria Moreni, reprezentând despăgubiri civile pentru imobilul situate în M,- și că față de sesizarea sus mentionată, Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Târgoviște, documentele care au stat la baza emiterii ordinului de plată nr.128/ 12.08.1998, fiind înaintate adresele nr.13953/ 6.11.2007 și nr.35685/ 3.12.2007, însoțite de documentele solicitate, din care rezultă faptul că pentru imobilul restituit în natură în anul 2007 au fost acordate despăgubiri bănești în anul 1998.
Reclamanta a mai menționat faptul că imobilul situat în M,-, a aparținut numitului, ai cărui moștenitori sunt numiții, și, aceștia din urmă depunând notificare în baza Legii nr.10/2001, fără a încunoștința comisia de plata despăgubirilor acordate în anul 1998, că în urma analizării documentelor comunicate de DGFP Târgoviște, Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001, a constatat faptul că pentru imobilul ce face obiectul notificării nr.34/ 22.01.2002 a fost depusă, în baza Legii nr.112/1995, cerere de retrocedare de către unul dintre moștenitorii fostului proprietar, în speță, cerere respinsă prin Hotărârea Comisiei Județene nr.12/ 13.12.1996, împotriva căreia petenta formulează contestație, iar prin sentința civilă nr.286/ 19.02.1998 dată de Judecătoria Moreni instanța obligă Comisia Județeană la plata sumei de 102.264.000 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru imobilul situat în M-, sumă virată în contul petentei cu nr.128/ 12.08.1998.
Reclamanta mai arată că având în vedere cele menționate mai sus și prevederile art. 12 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora " În situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin.1,2 și 4, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit", la data de 20.03.2008 a emis dispoziția Primarului nr.1422 prin care s-au revocat dispozițiile nr.282/25.01.2007 și nr.1071/9.03.2007.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a D, motivat de faptul că în conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.7/1996 republicată și prevederile art.13/ nr.HG1210/2004, oficiile de cadastru și publicitate imobiliară au atribuții numai cu privire la asigurarea înscrierii drepturilor reale în cartea funciară, precum și altor raporturi juridice, drepturi personale, interdicții, incapacități și litigii judiciare în legătură cu bunul imobil, dar nu pot interveni în niciun fel în aspectele juridice în legătură cu imobilul sau dreptul de proprietate asupra acestuia, că înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale sau a altor drepturi personale și raporturi juridice în legătură cu imobilul nu se realizează printr-un act de voință unilateral al biroului de carte funciară din cadrul oficiului de cadastru și publicitate imobiliară ci, prin actul de voință al titularului dreptului tabular sau persoanelor interesate, că prin cererea de rectificare a cărții funciare nu se urmărește realizarea unui drept potrivnic acestor oficii, ci numai constatarea faptului că în privința înscrierii cartea funciară, în cuprinsul ei nu mai corespunde cu situația juridică reală privind imobilul sau dreptul înscris, așa cum rezultă din prevederile art.33 și 34 din Legea nr.7/1996 republicată, iar rectificarea înscrierilor în cartea funciară se face, fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, așa cum se prevede în art.33 alin.1 din Legea nr.7/1996.
Intimata mai susține că nu este posibil ca Oficiul de cadastru, să aibă calitate de pârât într-un litigiu privind anularea ( rectificarea) unei cărți funciare, în condițiile în care nu i se poate reține nicio culpă în discutarea situației juridice a imobilului, invocând în același sens și Decizia nr.5728/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat faptul că " Acțiunea în rectificare nu poate fi niciodată îndreptată împotriva Biroului de Carte Funciară care nu are nici un drept potrivnic contra celui lezat de o înscriere nefavorabilă ori inexactă, ci numai în contradictoriu cu titularului dreptului contestat și a cărui modificare se solicită".
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul invocă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâtul arată că revocarea unui act administrativ poate fi făcută numai de către organul emitent sau de către organul său ierarhic superior, fiind de principiu că revocarea - retractarea actului administrativ este modalitatea prin care organele administrative pot reveni printr-un act cu aceeași putere juridică, într-un anumit interval de timp, pentru desființarea actului administrativ supus revocării, astfel că reclamanta nu poate solicita instanței judecătorești să dispună revocarea actelor administrative individuale deduse judecății, iar revocarea sau anularea Dispoziției emisă de Primar, în temeiul Legii nr.10/2001 republicată, cu modificările ulterioare, prin care s-a restituit în natură un imobil persoanei îndreptățite după ce acesta a intrat în circuitul civil, nu mai poate fi realizată pe cale administrativă printr-o dispoziție de revocare, așa cum de altfel a încercat reclamanta și nici pe calea prezentei acțiuni.
Același pârât arată că și sub aspectul capetelor de cerere subsecvente privind anularea numărului cadastral și radierea înscrierii în cartea funciară,cererea nu este admisibilă, Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996, art.89, republicată reglementând procedura de urmat în astfel de cereri, care se pot întemeia numai pe o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de desființare a titlului de proprietate întabulat.
În motivarea celei de a doua excepții invocate, a prescrierii dreptului la acțiune, pârâtul a precizat că potrivit art.11 alin.1 coroborat cu art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, cererile în instanță privind anularea actului administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data emiterii actului, termen de prescripție a dreptului la acțiune, potrivit acestor texte de lege și alin.5 a aceluiași articol, iar art.11 alin.2 prevede că termenul în care se poate cere anularea actului administrativ individual este de 1 an de la data emiterii acestuia, termenul fiind un termen de decădere potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.554/2004 republicată și raportat la data emiterii dispozițiilor a căror revocare se solicită ( 17.07.2006, 25.01.2007, 09.03.2007 ) dreptul reclamantei la promovarea cererii este prescris, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a mai formulat o astfel de acțiune.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca nefondată, motivarea acesteia nefiindu-i opozabilă, aceasta având la dispoziție 5 ani pentru a face toate verificările prevăzute de Legea nr.10/2001 și a emite dispozițiile deduse judecății, acte care constituie titlu de proprietate asupra imobilului și care au intrat în circuitul civil.
Primăria municipiului M, formulează răspuns la întâmpinarea pârâtului, susținând că, pe de o parte, se impune respingerea excepției inadmisibilității cererii, întrucât este organul emitent al actului pentru care solicită revocarea, iar potrivit art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004 " Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice", iar pe de altă parte, se impune și respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune, deoarece Dispoziția Primarului nr.282 a fost emisă la data de 25.01.2008, dar a fost modificată și completată prin Dispoziția Primarului nr.1071/9.03.2007, iar întreaga procedură de restituire în natură a imobilului a fost finalizată la data de 15.05.2007, prin încheierea Protocolului de predare primire nr.5756, iar ulterior la data de 27.09.2007, foștii chiriași au sesizat Primăria M cu privire la nelegalitatea acestei dispoziții, în urma analizării sesizării depuse sub toate aspectele, însoțită de documentele furnizate de către D, Comisia de aplicare a Legii nr. lo/2001 întocmind referatul nr.1305/31.01.2008 în urma căruia a fost emisă Dispoziția Primarului nr.1422/ 22.03.2008, astfel că perioada cuprinsă între 22.09.2007 și 20.03.2008 întrerupe termenul de 1 an de decădere din dreptul de a mai introduce acțiunea, impus de către legea contenciosului administrativ.
Prin încheierea din 23.10.2008, Tribunalul Dâmbovița, Secția Comercială și de contencios Administrativ, a transpus cauza spre soluționare Secției civile, având în vedere natura și obiectul cererii reclamantei raportat la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc în mod expres competența secției civile a tribunalului în soluționarea litigiilor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv sau plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea acestora.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, Secția Civilă sub nr. același nr-.
La termenul din data de 29.01.2009 reclamanta Primăria municipiului Mad epus precizări la acțiune, susținând că prin acțiunea formulată a solicitat revocarea Dispoziției Primarului nr.759/17.07.2007, modificată și completată prin Dispozițiile Primarului nr.282/ 25.01.2007 și 1071/ 9.03.2007, anularea numărului cadastral provizoriu pentru imobilul situat în M,-, proprietatea pârâtului și radierea înscrierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al sus numitului, că dispozițiile arătate au fost emise de Primarul municipiului M în urma notificării depusă de pârât în baza Legii nr.10/2001 pentru imobilul situat în M,-, proprietatea defunctului, al cărui moștenitor este, astfel, că s-a propus parțial acordarea de despăgubiri pentru imobilul clădire în suprafață de 98 mp și teren în suprafață de 84 mp. și restituirea în natură a imobilului clădire în suprafață de 126 mp. și teren în suprafață de 126 mp. în cota exclusivă și 122 mp. în cota indiviză cu, că ulterior emiterii dispozițiilor s-a constatat faptul că pentru imobilul în speță au fost încasate despăgubiri în sumă de 150.000.000 lei cu nr. 128/1998, în baza sentinței civile nr.286/1998 de către, în calitate de moștenitoare a defunctului, fiind expuse apoi dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta mai precizează că pentru a se restitui în natură acest imobil, având în vedere că s-au încasat despăgubiri de către unul dintre moștenitori, în baza unei sentințe civile anterioare intrării în vigoare a Legii nr.10/ 2001, notificatorii trebuiau să ramburseze despăgubirile primite, actualizate cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare și că întrucât la data emiterii dispoziției de restituire a imobilului nu se cunoștea acest fapt de către Comisia de aplicare a Legii 10/2001, fiind semnalat ulterior, consideră că se impune revocarea acestor dispoziții și reanalizarea dosarului aferent notificării.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată.
Prin sentința civilă nr. 291 pronunțată la data de 5 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D invocată de către aceasta; a respins excepțiile invocate de către pârâtul, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității introducerii acțiunii reclamantei și excepția prescrierii dreptului la acțiune; a respins cererea formulată de reclamanta Primăria municipiului M, în contradictoriu cu pârâta Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea formulată de reclamanta Primăria municipiului M în contradictoriu cu pârâtul, prin procurator, cu toate capetele de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, avându-se în vedere decizie nr. 72/2007, pronunțată de în interesul legii, în sensul că, în asemenea cauze litigiul trebuie să se poarte între părțile care își dispută drepturile reale cu privire la un imobil determinat.
Excepția tardivității cererii reclamantei, a fost de asemenea respinsă întrucât prevederea legală invocată reglementează doar termenul de 30 de zile în care persoana prejudiciată poate ataca dispoziția ori decizia la tribunal.
A fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că în materia Legii 10/2001 nici legea substanțială și nici cea procesuală nu prevăd vreun caz de inadmisibilitate.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este nefondată în condițiile în care dispozițiile emise de aceasta prin care s-au restituit în natură și respectiv s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobil în favoarea pârâtului, au fost înscrise în cartea funciară a Municipiului M, intrând în circuitul civil și producând astfel efecte juridice.
S-a avut în vedere și împrejurarea că, prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a anulat dispoziția nr. 1422 din 20.03.2008 emisă de Primăria mun.M și s-a menținut dispoziția nr. 282/2007 emisă de aceeași intimată.
Și în fine, s-a apreciat că, motivul pentru care se solicită de reclamantă admiterea cererii, îl constituie faptul că ulterior emiterii dispozițiilor respective s-a constatat faptul că pentru imobilul în speță au fost încasate despăgubiri de către o altă moștenitoare a aceluiași defunct.
In plus, s-a reținut că despăgubirile cuvenite persoanei îndreptățite au fost achitate nu din patrimoniul reclamantei în calitate de deținătoare a imobilului și în atare situație fiind plătite de la bugetul de stat, acesta prin instituțiile abilitate este îndreptățit la încasarea sumelor datorate, urmând a fi recuperate pe calea unei acțiuni separate.
Impotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
-în mod greșit s-a reținut că sentința civilă nr.1344/11.09.2008 produce efecte juridice fiind definitivă și irevocabilă, în condițiile în care aceasta a fost recurată în termenul legal. In plus, această hotărâre a anulat doar dispoziția nr.1422/20.03.2008 care la rându- revocase dispoziția nr.282/2007 de retrocedare.
-acțiunea cu care a fost investită prima instanță se conformează întocmai considerentelor sentinței nr.1347/2008, respectiv solicită instanței anularea dispoziției de retrocedare deoarece acest lucru nu mai este posibil pe cale administrativă, acestea intrând în circuitul civil.
- nu are nicio relevanță bugetul din care au fost achitate despăgubiri pentru același imobil persoanei îndreptățite, acțiunea de față încercând să repare dubla retrocedare a acestuia. In cauză este vorba despre o dublă retrocedare prin modalități diferite: despăgubiri și în natură, situație nelegală față de dispozițiile art. 20 al.1 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc că în cazul acordării de despăgubiri în baza legii nr. 12/1995 doar persoana care le-a primit poate cere restituirea în natură num ai în cazul în care imobilul nu a fost vândut și după returnarea sumei actualizată cu indicele de inflație.
Se solicită pentru motivele arătate admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimații au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în cauză, constată că apelul este nefundat și va fi respins ca atare în baza disp. art. 296 Cod pr.civilă motivarea de mai jos:
In esență, criticile invocate de apelantă vizează în principal reținerea greșită de către instanța fondului a faptului că sentința civilă nr. 1347/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, nu a devenit irevocabilă.
Acest aspect însă a fost analizat, astfel cum se constată din considerentele hotărârii atacate doar în considerarea situației de fapt deduse judecății.
Susținerea apelantei în sensul că a investit prima instanță cu anularea dispoziției de retrocedare, deci întocmai cu ceea ce a rezultat din considerentele hotărârii judecătorești invocate este irelevantă în contextul probator al cauzei.
Apelanta reclamantă emite la data de 17.07.2006 dispoziție nr.759 prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul clădire ce face obiectul notificării formulate de și dispune restituirea în natură a imobilului clădire și teren, situat în M,- către același beneficiar al Legii nr. 10/2001.
Ulterior, prin dispoziție nr.282 din 25.01.2007 se dispune restituirea în natură a imobilului clădire și teren în cotă exclusivă și respectiv indiviză către același beneficiar al legii, prin art. 9 stabilindu-se că începând cu data emiterii acestei dispoziții își încetează aplicabilitatea dispozițiile nr.759/2006 și 61/2007.
Această ultimă dispoziție este revocată de primăria mun.M prin dispoziția nr.1422/20.03.2008.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că ambele dispoziții prin care s-au restituit în natură imobilele au fost înscrise în cartea funciară a municipiului M, intrând în circuitul civil și astfel producând efecte juridice.
Instanța fondului a reținut corect că singurul motiv pentru care s-a solicitat revocarea dispozițiilor este faptul că ulterior emiterii și intrării lor în circuitul civil s-a constatat că se efectuase plata unor despăgubiri pentru acest imobil în favoarea unui alt moștenitor în condițiile Legii nr. 112/1995.
Este relevantă și reținerea faptului că achitarea despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite nu s-a făcut de reclamantă care este unitatea deținătoare a imobilului, astfel încât Statul român îndreptățit la încasarea sumelor datorate le poate recupera pe calea unei acțiuni reparate.
Si sub acest ultim aspect critica apelantei se dovedește nefondată, motiv pentru care apelul va fi respins, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Primăria Municipiului M - prin primar, cu sediul în M, str. -, nr.15, județul D, împotriva sentinței civile nr. 291 pronunțată la data de 5 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în S, str.-. -, nr.28, județul S, prin procurator, domiciliat în P,-, -.4, județul P și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, cu sediul în M, str.- -, - 3,.C,.1, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.CȘ/CO
6 ex./11.11.2009
f-
-
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan
