Speta Legea 10/2001. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/
Ședința publică din data de 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții reclamanți, cu domiciliul procesual ales în oraș, Sat, str. 9, nr. 18, județ C (la familia ) și, domiciliat în C,-, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1537/C din 4.09.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții, domiciliată în, Sat, str. 10, județ C, PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL, reprezentat prin Primar și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în oraș,-, județ C, având ca obiect - contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 în referire la art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01 iulie 2009, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții și cu solicitat în contradictoriu cu pârâții și Primarul Orașului anularea dispoziției de restituire în natură nr. 1507/15.06.2007 emisă de Primarul Orașului și obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziție pentru o suprafață de teren de 2000 mp, pe numele reclamanților și al pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea situației de fapt au arătat reclamanții că, bunicul lor a fost proprietarul suprafeței de teren de 2.000 mp, situat în V satului, conform procesului-verbal nr. 262/18.02.1927. singurul moștenitor al bunicului patern a fost tatăl părților, decedat la data de 09.04.1991, moștenitorii lui sunt reclamanții și pârâta, în calitate de descendenți direcți.
Cu notificarea înregistrată sub nr. 183/2002 la., mai arată reclamanții s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren de 2.000 mp, situat în sat, teren ce a trecut, în mod abuziv în proprietatea statului.
Deși notificarea a fost făcută de toți cei trei descendenți ai lui, prin dispoziția nr. 1507/15.06.2007, Primarul orașului a restituit în natură numai suprafața de 1.000 mp și numai pârâtei.
Pentru motivele arătate au solicitat reclamanții și restituirea în natură a suprafeței de teren de 2.000 mp.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri și anume: dispoziția nr. 1507/16.06.2007, notificarea nr. 188/06.02.2002, proces-verbal nr. 261/18.02.1927, certificatul de deces al lui și certificatul de moștenitor.
Prin întâmpinare (fila 23) pârâtul Primarul orașului a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâtul că, prin notificarea nr. 188/06.02.2002, numiții, și au solicitat restituirea în natură, în natură a suprafeței de teren de 2.000 mp amplasat în sat deținut de defuncții și. Prin dispoziția nr. 1429/28.05.2007 s-a respins notificarea celor trei petenți aceștia nefăcând dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 2.000 mp.
Prin notificarea nr. 63/22.01.2002 numiții și au solicitat restituirea în natură, pe vechiul amplasament a suprafeței de teren de 2.000 mp situat în sat, ce a aparținut defuncților și.
Cu declarația notarială nr. 2932/28.11.2005, pârâta a învederat împrejurarea că o suprafață de 1.000 mp din totalul suprafeței de 2.000 mp a fost înstrăinată.
Prin întâmpinare (fila 34) pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare a arătat pârâta că și au avut două proprietăți în intravilanul localității sat și anume un teren în suprafață de 2.000 mp, în baza actului nr. 261/1927 șu un teren în suprafață de 1.000 mp, obținut în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 1313/1951.
Din suprafața de 2.000 mp reclamanții au vândut în anul 1970, cu chitanță sub semnătură privată, suprafața de 1.000 mp, către numitul, care a obținut ulterior dreptul de proprietate asupra terenului printr-o acțiune în constatare.
În susținerea apărărilor s-au depus înscrisuri.
În suplimentarea probatoriilor s-a efectuat expertiza tehnică imobiliară având ca obiectiv identificarea suprafeței de teren ce face obiectul litigiului.
Prin sentința civilă nr. 1537/4.12.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația reclamanților și.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că singurul moștenitor al defunctului, fostul proprietar al imobilului -teren în suprafață de 2000 mp situat în V satului - care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 a fost pârâta. Întrucât în anul 1970, din totalul de 2000 mp a fost înstrăinată o suprafață de 1000 mp numitului căruia după apariția Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, unitatea deținătoare a dispus restituirea către pârâta numai pentru suprafața de 1000 mp, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește pe reclamanți, s-a reținut că aceștia au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, cu notificarea nr. 188/6.02.2002 o suprafață de teren de 2000 mp, legitimându-se ca moștenitori ai defunctului - tatăl lor, iar prin dispoziția nr. 1429/23.05.2007 Primarul Orașului a respins notificarea acestora întrucât nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului notificat. Dispoziția nr. 1429/23.05.2007 nu a fost contestată de niciunul dintre notificatori.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel și care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- În mod greșit prima instanță a reținut că numai pârâta
a formulat notificarea cu nr. 63/22.01.2002 și este singura îndreptățită la restituirea terenului ce a aparținut autorilor comuni - bunicul și tatăl.
- În realitate, după apariția Legii nr. 10/2001 frații cu convenit ca pârâta
să îndeplinească toate formalitățile și să formuleze notificări pentru recuperarea terenului de 2000 mp moștenit de la autorii lor. Aceasta a acționat prin urmare și în numele reclamanților, în baza unui mandat tacit, legăturile de rudenie făcând imposibilă reconstituirea unui înscris.
- În mod greșit s-a restituit numai o suprafață de 1000 mp pârâții, în realitate atât reclamanții, cât și pârâta erau îndreptățiți să li se restituie o suprafață de teren de 2000 mp dobândiți de bunicul lor prin procesul-verbal nr. 261/18.02.1997.
Acest teren nu se identifică cu proprietatea lui în suprafață de 1000 mp ce a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 în beneficiul reclamanților tatăl acestora dobândind terenul în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 1313/21.05.1951.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că frații săi au beneficiat conform Legii nr. 18/1991 de dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1000 mp moșteniți de la tatăl lor, drept de la care pârâta a fost exclusă, iar în anii 1970 aceștia au înstrăinat numitului o suprafață de teren de 1000 mp din totalul de 2000 mp ce a făcut obiectul prezentei cauze, situație în care în mod corect s-a reținut că numai pârâta a formulat notificare pentru terenul nerestituit în suprafață de 1000 mp.
În apel conform dispozițiilor art. 295.pr.civ. s-a completat proba cu înscrisuri: sentința civilă nr. 20400/1999 pronunțată de Judecătoria Constanța, Decretul Consiliului de Stat nr. 62/24.02.1988 privind aprobarea planului de măsuri pentru realizarea strămutărilor construcțiilor din zona afectată de lucrările canalului navigabil Poarta Albă-Midia, exproprierea unor terenuri și construcții, demolarea unor construcții, precum și scoaterea din funcțiune a unor fonduri fixe situate în județul C, titlul de proprietate nr. 23186/692/27.06.2000 emis de Consiliul Județean C de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru numitul, declarațiile autentificate sub nr. 2746/22.09.2008 și sub nr. 1158/26 mai 2009 de BNP.
Analizând hotărârea apelată în raport de criticile reclamanților se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În referire la întinderea dreptului de proprietate asupra terenului situat în V satului Sat, ce a făcut obiectul notificării nr. 63/22.01.2002 se reține că în mod judicios s-a stabilit că notificatoarea era îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 numai pentru o suprafață de 1000 mp din totalul de 2000 mp dobândiți în anul 1927 de bunicul.
Conform disp. art. 3 lit. (c) și art. 23 din Legea nr. 10/2001 în cadrul procedurii administrative și/sau judiciare, sarcina probei deținerii proprietății la momentul deposedării abuzive incumbă persoanei care pretinde dreptul, conform principiului actori incumbit probațio.
Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că "În absența unor probe contrare existenta, și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive."
În speță se reține că tatăl reclamanților a fost proprietarul unui teren în suprafață de 1000 mp, situat în V satului dobândit conform actului de vânzare-cumpărare nr. 1313/21.05.1951.
Acest teren a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanților și, conform Legii nr. 18/1991, fiindu-le atribuit prin ordinul nr. 24/6 mai 1999 al Prefectului Județului C (filele 36-40 dosar fond).
Terenul astfel reconstituit nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
La rândul său bunicul reclamanților și al pârâtei - numitul - a dobândit în baza procesului-verbal nr. 261/18.02.1927, în V satului o suprafață de teren de 2000 mp (fila 54 - dosar fond).
La momentul aplicării Decretului de expropriere nr. 62/1988, în vederea realizării lucrărilor canalului navigabil Poarta Albă-Midia, moștenitorii lui și anume: Gh., (în prezent ) și - au fost menționate la poziția nr. 37, în anexa la decret, cu o suprafață de numai 1000 mp (fila 55 dosar nr- al Curții de Apel Constanța ).
Prin urmare la momentul aplicării Decretului nr. 62/1988 reclamanții și pârâta au fost deposedați numai de o suprafață de 1000 mp teren, din totalul de 2000 mp, în speță fiind pe deplin aplicabile disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001 mai sus citate.
Referitor la diferența de 1000 mp, ce nu a fost menționată în actul de expropriere se reține că la momentul aplicării acestei măsuri, terenul fusese înstrăinat numitului, un localnic, care ulterior apariției Legii nr. 18/1991 a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul dobândit de la reclamanți în anul 1968.
Prin declarația autentificată sub nr. 1158/26.05.2009 confirmă faptul că în anul 1968 cumpărat în baza unei chitanțe de mână de la numita (nora lui și mama reclamanților) o suprafață de teren de 1000 mp situat în V satului -Sat din lotul de 2000 mp dobândit în anul 1927 de. Ulterior i s-a constituit dreptul de proprietate pentru acest teren, care se află în prezent în proprietatea sa.
În susținerea acestei declarații s-au depus la dosar: sentința civilă nr. 20400/20.12.1999 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate de către asupra terenului în suprafață de 1013,17 mp și asupra casei construite de el după cumpărare, pe acest teren.
În baza acestei hotărârii judecătorești s-a emis ulterior titlul de proprietate nr- conform Legii nr. 18/1991 (filele 36,37 dosar apel).
Situația de fapt este confirmată și de numita care în cadrul declarației autentificate sub nr. 2746/22.09.2008 a arătat că a înstrăinat împreună cu copii săi și în anul 1970, pe bază de "chitanță de mână" o suprafață de 1000 mp teren numitului, care după 1990 l-a revendicat de la stat și a obținut titlul de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
Restul suprafeței de 1000 mp a fost stăpânit de, până în anul 1988, când a fost expropriat (fila 36 dosar apel).
În cadrul acțiunii în constatarea dreptului de proprietate al numitului asupra terenului în suprafață de 1000 mp, teren dobândit de la moștenitorii lui - dosar nr. 11888/1999 Primăria Orașului a depus întâmpinare în care a menționat că reclamantul a stăpânit din anul 1968 o suprafață de teren de aproximativ 1300 mp pe care și-a construit o casă în V satului. În anul 1986 construcțiile existente la acea dată pe teren au fost demolate pentru organizarea de șantier Canal Poarta Albă-Midia. Ulterior anului 1991 acesta a edificat o altă casă, fără autorizație de construcție pe o suprafață de 1013,17 mp, suprafață de teren ce i-a fost restituită în compensarea terenului preluat la momentul construirii, conform Legii nr. 18/1991 (filele 37-39 dosar apel).
Prin urmare, la momentul aplicării măsurii exproprierii, moștenitorii lui mai dețineau numai o suprafață de 1000 mp, teren menționat în anexa la Decretul de expropriere, diferența de 1000 mp din fosta proprietate fiind înstrăinată de moștenitorii săi anterior anului 1988.
Împrejurarea că terenul atribuit conform Legii nr. 18/1991în anul 2000 numitului nu este învecinat cu suprafața de 1000 mp restituită pârâtei conform Legii nr. 10/2001 nu are relevanță în cauză, în condițiile în care se știe că reconstituirea dreptului de proprietate în zona de câmpie s-a realizat pe sole, și nu pe vechiul amplasament, iar înstrăinarea terenului de către moștenitorii lui către este de necontestat. În acest sens reținem și declarația autentificată a pârâtei, nr. 2932/28.11.2005(fila 55 dosar fond).
Se reține a fi nefondată și critica ce vizează greșita restituire a terenului de 1000 mp exclusiv pârâtei.
Prima instanță a reținut în mod judicios că în speță sunt aplicabile disp. art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care constituie o aplicație a dreptului de acrescământ reglementat de art. 697 Cod civil.
Prin urmare, în cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanelor fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări, vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cererea de restituire.
În speță se reține că la data de 22.01.2002, pârâta și soțul său au solicitat în baza notificării nr. 63/22.01.2002 restituirea unui teren în suprafață de 2000 mp ce a aparținut defuncților și, potrivit procesului-verbal nr. 261/18.02.1927.
Ulterior acestei date, în baza convenției tuturor părților - reclamanții, și pârâta, a fost formulată o nouă notificare înregistrată sub nr. 188/6.02.2002, prin care s-a solicitat aceeași suprafață de teren, de 2000 mp, cu mențiunea că terenul a fost proprietatea defuncților și - părinții notificatorilor, și că ar fi fost preluat la momentul realizării lucrărilor Dunăre-Marea Neagră în anii 1950-1952.
Notificarea nr. 188/6.02.2002 a fost soluționată de unitatea deținătoare prin dispoziția nr. 1429/28.05.2007 emisă de Primarul Orașului, în sensul respingerii ei, motivat de faptul că notificatorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat.
Deși comunicată reclamanților la data de 1.06.2007 această dispoziție nu a fost niciodată contestată.
Ulterior emiterrii dispoziției nr. 1429/2007, a fost soluționată și notificarea nr. 63/22.01.2002 formulată de soții și. Prin dispoziția nr. 1507/15.06.2007 Primarul Orașului dispunând restituirea suprafeței de 1000 mp către, după autorul său.
Susținerea apelanților reclamanți în sensul că pârâta a primit un mandat tacit din partea lor și la momentul formulării primei notificării - notificarea nr. 63/22.01.2002, nu poate fi primită ca fondată, cât timp, imediat după această notificare, în termenul prevăzut de lege, toți moștenitorii au formulat notificarea nr. 188/6.02.2002, cu privire la aceeași suprafață de teren, notificare ce a fost respinsă prin dispoziția nr. 1429/28.05.2007, necontestată de reclamanți.
Nu se poate imputa pârâtei lipsa de diligență a reclamanților, care după ce au primit dispoziția de respingere nr. 1429/28.05.2007nu au înțeles să o conteste; dreptul lor fiind pierdut ca urmare a neexercitării unei căi de atac împotriva acestei dispoziții conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar nu datorită neîndeplinirii de către pârâtă a vreunui contract de mandat, acordat de reclamanți.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296.pr.civ. se va respinge apelul reclamanților ca nefondat.
Constatându-se că intimata pârâtă nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel, Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți, cu domiciliul procesual ales în oraș, Sat, str. 9, nr. 18, județ C (la familia ) și, domiciliat în C,-, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1537/C din 4.09.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții, domiciliată în, Sat, str. 10, județ C, PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL, reprezentat prin Primar, și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în oraș,-, județ C, ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea formulată de intimata privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iulie 2009.
Ptr. Președinte, Judecător,
- - - -
aflată în, conf. disp.
art. 261(2), semnează
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond -.
Red.dec.jud./15.07.2009
Tehnored.gref./8 ex./20.07.2009
Emis 6 com./20.07.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
