Speta Legea 10/2001. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 186
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul A, cu domiciliul în C,-, - 33,. 10, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 379 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în C,-, - 33,. 10, jud. D, cu domiciliul în Rm. V, str. T,., -. C,. 13, jud. V, și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant A și consilier juridic, reprezentând intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, lipsind intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că nu a fost depusă nici pentru acest termen decizia civilă nr. 10229/07.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a arătat că nu se află încă în posesia deciziei solicitate. A depus extras de pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluția pronunțată în dosarul nr-.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant Aas usținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, nu a administrat probe, respectiv expertiză tehnică și cercetare la fața locului. A mai susținut că dosarul din 2005 nu are legătură cu prezenta cauză, iar terenul solicitat este liber, putând fi retrocedat. A pus concluzii de admitere a apelului, anularea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.09.2006, reclamanții A, și au contestat Dispoziția nr. 12640/11.08.2006 emisă de Primarul Mun. C, solicitând anularea acesteia și obligarea primarului să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilului - teren în suprafață de 290,5 mp. situat în C,-, jud.
În motivare, reclamanții au susținut că prin notificarea nr. 213/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 au solicitat retrocedarea în natură a suprafeței de teren menționată, iar prin Dispoziția nr. 8971/3.12.2002 s-a respins cererea, pe considerentul că terenul solicitat este ocupat de lucrări de investiții realizate - blocuri de locuințe și parcare betonată - și s-a înaintat dosarul în vederea acordării despăgubirilor bănești.
În temeiul Legii nr. 247/2005 reclamanții au formulat din nou cerere de restituire în natură a terenului, iar prin Dispoziția nr. 12640/11.08.2006 s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005.
Această dispoziție este apreciată ca fiind nelegală, deoarece nu respectă dispozițiile art.10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 în sensul că imobilul în suprafață de 290,5 mp nu este afectat de nici o construcție publică, fapt ce poate fi dovedit printr-o expertiză tehnică.
Ca motiv de nelegalitate a dispoziției s-a invocat și faptul că nu a fost respectată procedura prealabilă a emiterii dispoziției, adică nu s-a încheiat un proces - verbal de situație la fața locului privind starea imobilului - teren în suprafață de 290,5 mp.
Prin sentința civilă nr.379 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de reclamanții A, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUN. C, PRIMARUL MUN.
S-a reținut că prin dispoziția nr.8971/3.11.2002 emisă de Primarul Municipiului C în rezolvarea notificării nr.1011/N/2001, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 300 mp. situat în C,-, cu motivarea că suprafața solicitată este ocupată integral de investiții realizate, respectiv bloc de locuințe și parcare betonată.
Contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției a fost respinsă prin decizia nr.10229/7.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre pe baza căreia s-a emis dispoziția nr.12640/2006 prin care, modificându-se art.2 din dispoziția anterioară, s-a propus acordarea de despăgubiri conform prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Instanța a constatat că această dispoziție a fost legal emisă în raport de situația actuală a imobilului, reținută prin procesul verbal încheiat la 19.11.2002 și confirmată prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr.827/civ/2002, finalizat prin decizia nr.10229/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a concluzionat că, față de starea actuală a bunului, cererea de restituire în natură nu este fondată, imposibilitatea de retrocedare a imobilului fiind constatată, cu putere de lucru judecat, prin hotărârea instanței supreme, pronunțată în litigiul anterior.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul A, invocând necercetarea fondului cauzei și greșita reținere a excepției puterii lucrului judecat.
Nelegalitatea dispoziției contestate, rezultă din nerespectarea legilor în vigoare la data emiterii ei, dat fiind că dispozițiile din Legea nr.247/2005, prin care se modifică Legea nr.10/2001, consacră principiul restituirii în natură a bunurilor ce fac obiectul legii, dispunând acordarea măsurilor reparatorii în echivalent numai pentru suprafețele ocupate de construcții noi și cele afectate servituților legale.
Procesul verbal privind starea de fapt a imobilului din 19.11.2002, invocat în motivarea sentinței, a fost încheiat cu nerespectarea procedurii legale de citare a părților, fiind lovit de nulitate absolută.
Proba cu expertiză topo a fost solicitată de reclamanți tocmai pentru dovedirea susținerilor din cererea introductivă, fiind respinsă nejustificat de instanță, ca de altfel și probele testimoniale și cercetarea la fața locului.
Excepția autorității de lucru judecat, nu operează în cauză, întrucât litigiul soluționat anterior în mod irevocabil a avut ca obiect anularea dispoziției nr.8971/2002 a Primarului Municipiului C, ori în speță s-a contestat dispoziția nr.12640/2006.
Examinând criticile invocate, se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Notificarea nr.213/2001, formulată de reclamanți pentru imobilul în litigiu, a fost soluționată prin dispoziția nr.8971/3.12.2002 emisă de Primarul Municipiului C, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a bunului, cu motivarea că terenul solicitat este ocupat de lucrări de investiții realizate, și s-a înaintat dosarul în vederea acordării despăgubirilor bănești.
Contestația reclamanților împotriva acestei dispoziții a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.10229/7.12.2005, reținându-se că dispoziția a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.10/2001.
Dispoziția nr.12640/11.08.2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, conform prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, contestată în cauză, a fost emisă în baza deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, făcându-se mențiune despre aceasta în preambulul actului contestat (depus în copie la fila 94 din dosarul de fond).
Prevederile Legii nr.10/2001, în forma în vigoare la data emiterii dispoziției, consacră prin normele din art.1 alin.1, art.7 alin.1, și art.9 alin.1, principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, fără însă a-l absolutiza.
În situația în care restituirea în natură a bunurilor nu este posibilă, legea prevede, în art.1 alin.2 și art.7 alin.4, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, reglementând modalitatea de stabilire a acestora prin dispozițiile art.10 și art.11; cu privire la imobilul ce face obiectul cauzei se aplică prevederile art.11, față de faptul că preluarea bunului s-a făcut în baza unui decret de expropriere, condiții în care este incidentă norma specială, prioritară față de cea generală cuprinsă în art.10, care se referă generic la imobilele preluate abuziv, în timp ce art.11 este aplicabil exclusiv preluărilor abuzive în forma exproprierii.
În considerarea acestor prevederi legale, dispoziția contestată, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, ținându-se seama de situația juridică actuală terenului, care este esențială în rezolvarea litigiului, atâta vreme cât însăși legea specială reparatorie stabilește situații și cazuri precis determinate în care este posibilă restituirea în natură.
Prin expertiza efectuată în dosarul nr.827/civ/2003 al Tribunalului Dolj, planul zonal și procesul verbal de constatare la fața locului, probe administrate în același dosar, și avute în vedere la pronunțarea deciziei nr.10229/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că terenul de 290,5 mp. este afectat de utilități publice, fiind ocupat de o parcare betonată, destinată folosinței locatarilor blocurilor din zonă, situație în care este exceptat de la restituirea în natură.
Situația terenului a fost stabilită cu putere de lucru judecat în litigiul având ca obiect contestația formulată de reclamanți împotriva primei decizii emisă în baza notificării formulate în termen legal, și față de faptul că nu au intervenit elemente care să ateste o eventuală modificare a destinației bunului, și să justifice reexaminarea regimului juridic al acestuia, nu era necesară efectuarea unei noi expertize topo, sau administrarea probelor testimoniale și cercetarea la fața locului.
Prin urmare, criticile formulate la pct.1 din motivele de apel sunt nefondate.
Constatându-se că, prin sentința apelată,Tribunalul a soluționat litigiul pe fond, se apreciază neîntemeiate și criticile expuse la pct.2 din apel.
Autoritatea de lucru judecat, reglementată de dispozițiile art.1201 Cod civil, îndeplinește din punct de vedere procesual, două funcții: una de excepție și una de prezumție.
Excepția impune identitatea de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, interzicând judecarea repetată a aceleiași pricini, în timp ce prezumția autorității de lucru judecat are la bază regula că o constatare, nu neapărat în sens de soluție privind raporturile litigioase dintre părți, făcută printr-o hotărâre irevocabilă, nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Spre deosebire de excepție, prezumția reclamă diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni, neimpunând condiția identității de obiect, cauză și părți.
În speță, Tribunalul a invocat corect prezumția autorității de lucru judecat, în examinarea fondului cauzei, statuând cu privire la regimul juridic al terenului, astfel că apelul se apreciază ca nefiind fondat și urmează să fie respins, conform art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul A, cu domiciliul în C,-, - 33,. 10, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 379 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul în C,-, - 33,. 10, jud. D, cu domiciliul în Rm. V, str. T,., -. C,. 13, jud. V, și pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.7 ex.
06.07.2009
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț
