Speta Legea 10/2001. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 188
Ședința publică de la 20 - 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în Tg. J,-, jud. G împotriva sentinței civile nr.18 din 9 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr.3229/2003, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA TG.J și PREFECTURA G ambii având sediul în Tg. J, jud. G având ca obiect legea 10/2001, trimis spre rejudecare în urma casării deciziei civile nr.1925 din 22 iunie 2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr.2781/2004 prin decizia civilă nr.101 din 6 ianuarie 2006, pronunțată de ÎCCJ în dosar nr.19672/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant personal, lipsind apelanta reclamantă și intimatele pârâte PRIMĂRIA TG.J și PREFECTURA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelantul reclamant a arătat că față de raportul de expertiză judiciară depus la 07 aprilie 2008 nu are obiecțiuni de formulat. A mai arătat că a observat și răspunsul la obiecțiunile formulate față de raportul de expertiză întocmit de.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant, solicitat admiterea apelului așa cum este formulat și restituirea în natură a terenului de 700. p sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform raportului de expertiză întocmit de expert, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Tg.jiu, anularea parțială a dispoziției nr.1701 din 7 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tg.J, în sensul restituirii în natură a unei suprafețe de 700 mp. teren din suprafața de 1815 mp. situat în Municipiul Tg.J str.9 -, pentru diferența de 1115 mp. urmând să primească despăgubiri.
Reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului, căruia i-a fost expropriată prin Decretul nr.151/1971 suprafața de 1815 mp, teren situat în Tg.J-, suprafață pentru care a primit cu titlu de despăgubiri suma de 3411 lei.
Au susținut că prin notificarea înregistrată sub nr.3914 din 14 august 2001 au solicitat, în baza Legii nr.10/2001 ca o parte din terenul menționat să le fie restituit în natură, iar pentru partea ocupată de blocuri de locuințe să fie despăgubiți prin echivalent sau bani.
Prin dispoziția atacată s-a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 43,20 mp, deși suprafața liberă și care putea fi restituită în natură este de 700 mp, pentru diferența de teren acordându-li-se măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentința civilă nr.18 din 9 februarie 2004 Tribunalului Gorja fost admisă în parte contestația și s-a modificat dispoziția nr.1701/7 iulie 2003 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Tg.J numai în ceea ce privește măsurile reparatorii prin echivalent, a căror valoare a fost stabilită la suma de 1.038.139.640 lei.
Prima instanță a reținut în esență că din suprafața expropriată, doar o suprafață de 43,23 mp. poate fi restituită în natură, restul terenului expropriat fiind ocupat de blocuri de locuințe și utilitățile aferente acestuia.
Apelul reclamanților fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1925/22 iunie 2004 Curții de APEL CRAIOVA, reținându-se că în speță sunt incidente prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel încât hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
S-a mai reținut că, deși expertul a arătat că pe acest teren pot fi amplasate diverse amenajări de utilitate publică, nu se impune completarea expertizei tehnice efectuate la prima instanță, fiind evident că pentru asigurarea funcționării oricărui ansamblu de locuințe este necesară existența unor utilități aferente (parcări, spații verzi, teren de joacă).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr.101 din 6 ianuarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr.1925 din 22 iunie 2004 Curții de APEL CRAIOVA, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut că expertiza tehnică efectuată în cauză, în scopul identificării terenului liber și care poate fi restituit în natură, a concluzionat că suprafața de 656 mp. solicitată în plus de reclamanți, față de cei atribuiți prin decizie, reprezintă spațiu și poate fi și ea afectată de utilități publice (canalizări, conducte de apă, cabluri telefonice și electrice).
Având în vedere particularitatea acestei probe, s-a constatat că opinia expertului exprimată sub forma unor supoziții nu poate avea valoarea de constatare tehnico-științifică și nu este de natură să lămurească instanța asupra împrejurărilor de fapt ce au format obiectul cercetării.
Instanțele ar fi trebuit ca, în acord cu prevederile art.202 Cod pr.civilă, să dispună întregirea expertizei pentru stabilirea cu certitudine a împrejurărilor de fapt ce au format obiectul cercetării.
Numai în acest fel se putea stabili și reține dacă terenul solicitat este ocupat sau liber, în sensul Legii nr.10/2001, situație în care se putea aprecia asupra incidenței uneia dintre ipotezele reglementate de prevederile art.11 din lege.
Se are în vedere că textul menționat, în acord cu întreaga economie a dispozițiilor Legii nr.10/2001, instituie prevalența restituirii în natură, dacă terenul este liber și numai în cazul în care acesta este ocupat de construcții, lucrări care ocupă funcțional terenul, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Textul legal indicat instituie regula subsidiarității măsurilor reparatorii prin echivalent în raport de principiulrestitutio in integrum, ce caracterizează spiritul și finalitatea legii de reparațiune.
Din această perspectivă și pentru aceste considerente, lămurirea pe deplin a împrejurărilor privind situația nemișcătorului în litigiu, este necesară și utilă întrucât numai în acest fel se asigură aplicarea corectă a legii și a dispozițiilor legale aplicabile speței.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL CRAIOVA sub nr-.
Potrivit art. 315, cod pr. civ. Curtea a pus în discuția părților obligativitatea administrării unei noi probe cu expertiză tehnică specialitatea topometrie, cu obiectivele stabilite prin încheierile de ședință din 31 mai 2007 și 16 octombrie 2007.
Lucrările au fost întocmite de exp. tehnic și,și au fost depuse la dosarul cauzei la filele 34-36, 80, și 92-94.
Examinând criticile formulate, se apreciază că sunt doar parțial fondate, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 11, alin.3, din Legea 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, dispozițiile art. 10, alin.3, 4, 5, și 6, urmând a se aplica în mod corespunzător.
Mențiunea de " bună utilizare a construcțiilor" trebuie interpretată în sensul asigurării unei posibilități normale, efective, de utilizare a construcțiilor.
De altfel, Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin nr.HG 498/2003, prevăd că în toate cazurile, unitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația să identifice exact terenul și vecinătățile, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat, pentru a nu afecta căile de acces, existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, sau existența unor amenajări subterane ( conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru,adăposturi militare, etc. ).
Prin urmare, măsura restituirii în natură nu poate fi dispusă în cazul în care terenul solicitat este afectat de căi de acces și alte amenajări de utilitate publică.
În speță, terenul solicitat a se restitui în natură, în suprafață de 1771,80. este ocupat de blocuri, parcări pietonale, străzi și spații verzi, iar în subteran este traversat de conducte de apă, canal, cabluri electrice și telefon, fiind afectat deci de amenajări de utilitate publică, așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic și cum rezultă din schița topo ( filele 35 și 36 ).
Este de reținut că potrivit art. 7 din OUG nr. 114/2007, schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi este interzisă.
Prin urmare, scopul exproprierii a fost atins în ceea ce privește suprafața de 1771,80. nefiind posibilă restituirea în natură a vreunei părți din acesta, aflată în proximitatea blocurilor de locuințe, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat că este legală dispoziția Primăriei în ceea ce privește forma măsurilor reparatorii adoptată, aceea a măsurilor reparatorii prin echivalent, critica apelanților, sub acest aspect, fiind nefondată.
Cât privește valoarea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că dispoziția contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, precum și decizia în interesul legii nr. 52/2007, Curtea apreciază, în raport și de concluziile exp. tehnic. necontestate de părți, că măsurile reparatorii prin echivalent urmează a se acorda corespunzător valorii calculată, de 229.981,44 lei.
Văzând dispozițiile art. 296, Cod pr. civ. se va admite apelul, se va schimba în parte, în sensul că măsurile reparatorii se vor acorda corespunzător valorii de 229.981,44 lei, urmând a se menține restul dispozițiilor.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274, alin.1, cod pr. civ. și se va constata că apelanții reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de expert, onorariu de avocat și cheltuieli de transport, efectuate în dosarele nr. 2781/2004 și nr-, conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.
La plata acestora urmează a fi obligată doar pârâta Primăria C, nu și Prefectura G, întrucât aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă în litigiile grefate pe dispozițiile legii 10/2001, nefiind unitate deținătoare a bunului sau entitate investită cu soluționarea notificării, în sensul legii. Cum însă, la prima instanță, acțiunea a fost admisă în parte și în contradictoriu cu această parte, care însă nu a declarat apel, soluția Tribunalului nu poate fi modificată sub acest aspect, căci devoluțiunea este limitată doar la ceea ce s-a criticat, însă se apreciază că în pretenții față de apelantul reclamant a căzut doar intimata pârâtă Primăria S, și astfel doar în sarcina acesteia se va impune obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în Tg. J,-, jud. G împotriva sentinței civile nr.18 din 9 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr.3229/2003, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA TG.J și PREFECTURA G ambii având sediul în Tg. J, jud. G.
Schimbă în parte sentința civilă, în sensul că măsurile reparatorii în echivalent se vor acorda corespunzător valorii de 229.981,44 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg.J către apelanții reclamanți și la 1404,95 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 - 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/6 ex./22.05.2008
Tehn.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Nela Drăguț
