Speta Legea 10/2001. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 06 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Casa de Avocatură -I,str.- nr.2.2 și cu adresă de comunicare a actelor de procedură în I, 11. 2413 la av., împotriva sentinței civile nr. 1269 din 27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași; cauza având ca obiect modificarea dispoziției nr.75/26.01.2007 emisă de Primarul Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru apelanții, și; lipsă fiind intimatul Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al șaselea termen de judecată. Prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
Av. depune la dosar chitanța -/1 din 06.02.2008 emisă de CEC-SA I, cu care face dovada achitării diferenței onorariu expertiză în sumă de 185 lei.
Menționează faptul că, a luat cunoștință de înscrisurile înaintate la dosar de către intimat, dar susține că aceste înscrisuri au mai fost depuse de cel puțin de două ori la dosar; atât în dosarul instanței de fond, cât și în dosarul instanței de apel. Prin urmare, expertul, așa după cum a răspuns și la obiecțiuni, le-a avut în vedere la efectuarea expertizei, încât înscrisurile depuse la dosar de către intimat nu sunt acte noi.
În ce privește înscrisurile depuse la dosar de către intimat se constată că acestea au mai fost depuse, se află la dosar, nefiind înscrisuri noi.
Av. nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul apelanților în susținerea cererii de apel.
Av. solicită admiterea cererii de apel așa cum a fost formulată, cu singurele diferențe rezultând din raportul de expertiză efectuat în cauză și care demonstrează că se pot restitui în natură 6500. aproximativ, iar pentru diferența până la 8939. se pot acorda despăgubiri. Motivele de apel formulate fiind detaliate prin cererea scrisă, insistă doar asupra unui aspect, și anume referitor la faptul că terenul a fost expropriat prin patru decrete succesive. a se observa că acest decret nu a fost publicat în Monitorul Oficial. De altfel, s-a făcut și o mențiune pe toate decretele că nu sunt publicate în Monitorul Oficial și, după cum bine se știe, sancțiunea pentru nepublicarea în Monitorul Oficial este inexistența actului. Ar putea exista o discuție, respectiv dacă decretul este normativ sau este individual. Apelanții consideră că decretul îndeplinește condițiile unui act normativ având în vedere scopul pentru care a fost emis de către autoritatea competentă. Apoi, deși s-a stabilit că se vor acorda despăgubiri pentru terenul expropriat, aceste despăgubiri nu au fost acordate. S-a menționat că despăgubirile vor fi acordate ulterior, însă nu au fost acordate, și, prin urmare, drepturile persoanelor expropriate au fost încălcate. Cu privire la planurile de sistematizare, nu se poate face susținerea potrivit căreia, o simplă betonare a unei suprafețe de teren care să slujească intereselor primăriei de a desfășura activități comerciale, ar fi de utilitate publică. Utilitatea publică, astfel cum a arătat și în motivarea apelului, poate consta în înființarea unei școli, construirea unui parc de joacă pentru copii, dar în nici un caz o piață care în condițiile actuale nu mai poate fi de utilitate publică, atâta vreme cât chiar autoritatea a înțeles să înstrăineze către câteva societăți comerciale atât construcții cât și teren. Când a fost vorba de înstrăinare terenul nu a fost de utilitate publică, dar când este vorba de restituire, terenul este de utilitate publică. Nu în ultimul rând, cere a se observa faptul că, dintr-o adresă existentă la dosar, rezultă că mai toate piețele au fost retrocedate. Referitor la destinația de piață, este de notorietate litigiul prin care terenul ocupat de a fost retrocedat. Avându-se în vedere motivele detaliate din cererea de apel formulată în scris și potrivit susținerilor orale, cere să se admită apelul așa cum a fost formulat, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.5/06.02.2008, reprezentând onorariu avocat.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Reclamanții, și au solicitat modificarea Dispoziției nr.75/26.01.2007 a Primarului Municipiului I, în sensul retrocedării în natură a imobilului situat în I,- (fost nr.92), în suprafață de 4273.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.1269 din 27.06.2007 a respins acțiunea promovată de reclamanți reținând că prin Dispoziția nr.75/26.01.2007, a fost soluționată Notificarea nr.891N din data de 13.08.2001, depusă la Biroul Executorului Judecătoresc, cu sediul în I, înregistrată la Primăria Municipiului I cu nr.49485 din data de 14.08.2001, prin care și au solicitat restituirea în natură a terenului liber și acordarea de despăgubiri pentru terenul ocupat de construcții din I,-, fost nr.92.
Tribunalul a reținut că, în mod legal și temeinic, prin dispoziția contestată, s-a constatat că aceștia au calitatea de persoane îndreptățite conform dispozițiilor art.3 alin.1 lit. a, art.4 alin.2 coroborate cu cele ale art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 republicată, pentru suprafața de 4804,00. făcând dovada dreptului de proprietate cu de vânzare autentificat Tribunalul Iași, secția a III-a, cu nr.1456/08.05.1912, iar a calității de moștenitor cu Certificat de moștenitor nr.564/16.02.1962 și Certificatul de calitate de moștenitor nr.87/21.08.2001.
Tribunalul a constatat că preluarea abuzivă a imobilului notificat s-a făcut prin Decretul de expropriere nr.607 din 08.10.1964 și cu Decretul de expropriere nr.728 din 10.09.1966.
De asemenea, în mod corect, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001 s-a constatat că restituirea în natură nu este posibilă, motiv pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat - Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pentru terenul în suprafață de 4804,00. din I,-, fost nr.92, imposibil de restituit în natură, beneficiarii acestei propuneri fiind reclamanta în calitate de notificantă și, respectiv reclamanții și, în calitate de moștenitori ai notificantului, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.130 din 16.08.2006.
Tribunalul a constatat că imobilul notificat nu este liber pentru a fi restituit în natură în accepțiunea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Din interpretarea reglementărilor cuprinse în textul art.11 din Legea nr.10/2001 și a punctului 11.2 din nr.HG250/2007 rezultă că imobilele expropriate care sunt libere se pot restitui integral persoanei îndreptățite.
Sintagma "sunt libere" are, în accepțiunea normelor legale anterior menționate, înțelesul că imobilul expropriat nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau nu a fost înstrăinat legal.
Ori, în speța dedusă judecății s-a reținut că parte din suprafața în litigiu este ocupată de amenajări de utilitate publică destinate a deservi nevoile comunității, respectiv blocuri de locuințe, parcare și piață ( ) iar o parte din terenul notificat aparține "" și B expres, fiind emise în baza Legii 15/1990 și a HG834/1991 certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr.0193/19.06.1996 (pentru 295,58.) și nr.0264/16.10.2000 (pentru 369,54.), (filele 61 și 62 dosar).
Deși în raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expert ing., depus de reclamanți se apreciază că suprafața notificată poate fi parțial restituită în natură, din planul de situație (anexa 2 la raport) se constată că imobilul notificat este ocupat de str. - -, de blocuri de locuințe, parcare și de agroalimentară fiind supus amenajărilor de utilitate publică.
În considerarea celor expuse, având în vedere dispozițiile art.11 alin.4, art.18 lit. c și art.26 din Legea 10/2001, și art.10 pct.3 din HG250/2007, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Reclamanții, și au declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se susține că considerentele sentinței sunt lapidare și acoperă numai o parte infimă din motivele invocate de reclamanți în susținerea acțiunii.
apelanții că motivația instanței nu are fundament în probele existente la dosar și nici în textele legale, deoarece ei nu au solicitat nici spațiile comerciale construite și aflate în proprietate privată, nici blocurile de locuințe, nici parcarea, ci numai terenul liber de construcții, respectiv platforma pieței.
Apelanții afirmă că tribunalul nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate și care vizează următoarele aspecte:
- trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără titlu;
- nu poate fi justificată nerestituirea în natură pe motiv că terenul ar fi afectat de planuri de sistematizare de utilitate publică;
- nerestituirea în natură ar constitui o încălcare gravă a dreptului de proprietate și a principiului egalității.
Cu privire la trecerea terenului în proprietatea statului, apelanții susțin că Decretele nr.607/8.10.1964, nr.728/10.09.1966, nr.286/11.06.1970 și nr.232/7.07.1971 nu pot constitui titlu valabil în înțelesul art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, deoarece acestea nu au fost publicate în Buletinul Oficial al României, așa cum prevedea art.69 din Constituția României din 1965.
Sancțiunea pentru nepublicare este inexistența actului.
Învederează apelanții că scopurile pentru care au fost expropriate terenurile sunt: construirea unui cămin de nefamiliști și a unui cămin internat (Decretul 286/1970), construirea a două cămine de nefamiliști (Decretul nr.232/1991), executarea străzii rocadă (Decretul 607/1964), construirea unor spații comerciale pentru.
Aceste scopuri au fost atinse doar parțial, astfel că terenul trebuie restituit în natură prin prisma prevederilor art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Cu privire la faptul că nerestituirea în natură nu poate fi justificată prin împrejurarea că terenul ar fi afectat de planuri de sistematizare de utilitate publică, apelanții susțin că tribunalul nu a menționat suprafețele de teren corespunzătoare obiectivelor de utilitate publică enumerate, iar faptul că terenul este afectat de o piață agroalimentară nu presupune considerarea acestuia ca fiind afectat de sistematizare.
În plus, nerestituirea acestei suprafețe contravine principiului de bază al tuturor legilor de retrocedare, "restitutio in integrum", precum și articolelor 9-11 din Legea nr.10/2001.
Apelanții mai susțin că, prin refuzul restituirii în natură a terenurilor, s-ar încălca și principiul egalității în drepturi, reglementat de art.16 alin.1 din Constituția României.
În acest sens, apelanții pretind că, pe de o parte, privatizarea societăților comerciale, cu atestarea dreptului de proprietate pentru terenul expropriat în favoarea unor persoane de drept privat, creează o situație de inferioritate celor îndreptățiți la restituire, iar, pe de altă parte, în adresa nr.90176 din 29.10.2004, Primăria Municipiului I menționează că au fost atribuite persoanelor îndreptățite următoarele piețe: "", "-Sud - ", "", "Talcioc", " de vite", iar acestea aveau platforme betonate, fiind sistematizate.
Legal citat, Primarul Municipiului I nu a formulat întâmpinare în cauză.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a procedat la efectuarea unei expertize topometrice de identificare a terenului din litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate de apelanți, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
Prin actul de vânzare nr.1456 din 8.05.1912 vânzătorul a vândut cumpărătorului casele sale situate în I, nr.92, cu tot locul, după îngrăditura și stăpânirea din momentul perfectării convenției.
Prin actul de veșnică vânzare din 13.05.1922, a vândut soților și suprafața de 310. teren, situat în nr.82.
În matricola de clădiri și terenuri, la numărul curent 160 este înscrisă cu o locuință și suprafața de 5.500. în I,-.
La data de 11.09.1957, în nume propriu și în calitate de mandatar a copiilor ei:, G, a vândut soților G și suprafața de 698. teren, situat în I,-.
Ulterior acestei înstrăinări, figurează în registrul agricol din perioada 1959-1961 cu suprafața de 0,45 ha. teren arabil și 0,02 ha. curți-construcții, suprafața totală fiind de 0,47 ha. Certificatul de moștenitor nr.564/16.02.1962 atestă că în urma defunctei a rămas o masă succesorală cota de din casa de locuit și suprafața de 4.804. teren clădit și neclădit din-.
Prin Decretul nr.607/1964 s-a dispus, în scopul construirii străzii "", exproprierea de la, G, și suprafața de 360. teren și construcția, în suprafață de 150,50. de la s-a expropriat suprafața de 200. teren, toate imobilele expropriate fiind situate în I,-, iar de la, G și s-au expropriat 966,5. teren în-.
Prin Decretul nr.728 din 10.09.1966, s-a dispus exproprierea de la, G, și - descendenții defuncților și - a suprafețelor de 3.837,5. teren neconstruit și 158,24. teren construit, situate în I,-, în vederea construirii în agroalimentară din cartierul Socola- a unor spații comerciale.
Prin Decretul nr.286 din 11.06.1970, s-a dispus exproprierea de la, și a suprafețelor de 123,22. teren neconstruit și 68,79. teren construit din I,-.
Prin Decretul nr.232/7.07.1971 se expropriază de la G, suprafața de 47,79. teren, situat în-, în scopul construirii a două cămine de nefamiliști.
Expertiza tehnică efectuată în apel a concluzionat că, în anul 1934, suprafața proprietății autorilor apelanților, în momentul cumpărării sale și a întregirii cu terenul de avansare spre strada 13 era de 13.730,83.
S-a mai reținut în raportul de expertiză că, până în anul 1955, proprietatea a suferit o serie de modificări a amplasamentului, iar suprafața calculată a proprietății era de 8.939,01. teren.
Între anii 1964-1971, proprietatea a suferit o serie de exproprieri totalizând suprafața de 5.500. prin Decretele nr.607/1964, nr.728/1966, nr.286/1970 și nr.232/1971.
În consecință, expertul tehnic a concluzionat că diferența de 3.439,01. până la suprafața totală de 8.939,01. a fost preluată de stat fără documente legale.
Curtea reține că această expertiză tehnică judiciară este contrazisă de ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei, astfel că nu va fi avută în vedere de către instanța de apel.
În acest sens, Curtea reține că expertul tehnic a făcut confuzie între terenurile expropriate din- și cele expropriate din-.
Astfel, terenul expropriat din- și care face obiectul prezentei cauze a fost în suprafață totală de 4.804. teren, din care 966,5 au fost expropriați prin Decretul nr.607/1964, iar 3.837,5. au fost expropriați prin Decretul nr.728/1966.
Diferența de teren expropriată prin Decretele nr.607/1964, nr.286/1970 și nr.232/1971 s-a aflat în-.
Potrivit dispoziției înscrise în art.24 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Aceste prevederi legale sunt deplin incidente în cauză, deoarece cele două decrete de expropriere, care determină întinderea suprafeței de teren din- ca fiind de 4.504. sunt confirmate de restul probelor existente la dosar.
Astfel, cum s-a mai menționat deja, suprafața cu care figura în matricola de clădiri și terenuri pe anii 1952-1954 era de 5.500.
După înstrăinarea suprafeței de 698. teren către soții G și, în anul 1957, a rămas proprietara suprafeței de 4.802. teren, aspect confirmat de registrul agricol din perioada 1959-1961, unde figura cu 4.700. teren, precum și de certificatul de moștenitor nr.564/1962.
De altfel, însuși expertul tehnic a mai efectuat și o expertiză extrajudiciară în care a reținut că proprietatea din- ar fi avut suprafața de 693. același expert identificând și proprietatea din--13 ce a avut aceiași proprietari, dar care nu face obiectul prezentului litigiu.
Având în vedere că, instanța de apel a stabilit, în baza probelor menționate, întinderea proprietății din- ca fiind de 4.800. se va reține că suprafața de 169,29. este afectată de construcția blocului Z4 și terenul aferent, suprafața de 134,34. este ocupată de o parcare auto, iar diferența de 4.497. este ocupată de, unde își desfășoară activitatea un număr de aproximativ 30 societăți comerciale, conform planului de situație nr.2 la raportul de expertiză extrajudiciară.
Susținerea apelanților că tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra împrejurării referitoare la trecerea în proprietatea statului, fără titlu, a imobilului din- nu este întemeiată.
Astfel, atât prin dispoziția emisă de Primarul Municipiului I, cât și prin hotărârea apelată s-a reținut preluarea abuzivă a terenului din litigiu în baza Decretelor nr.607/1964 și nr.728/1966, fără a se face precizarea dacă aceste acte normative de preluare au reprezentat titluri valabile sau nu.
Această precizare este lipsită de relevanță juridică pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 alin.1 lit. f din Legea nr.10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege "imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I sau în Buletinul Oficial.
Însă, art.11 din lege reglementează modalitatea de restituire (în natură sau prin echivalent) a imobilelor expropriate.
Articolul 11.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007 prevede că "Prin utilizarea sintagmei generice imobile expropriate, legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidența legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referință, indiferent de calificarea titlului în temeiul căruia au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidenței acestor norme speciale este dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere".
Atât timp cât s-a dovedit că imobilul din litigiu a fost expropriat prin Decretele nr.607/1964 și nr.728/1966 este clar că art.11 din Legea nr.10/2001 este incident în prezenta cauză.
Din procesul-verbal încheiat la 28.11.1966 prin care s-a preluat imobilul din- (3.837,5. teren) în baza Decretului nr.728/1966 rezultă că exproprierea s-a efectuat în scopul construirii unor spații comerciale pentru din cartierul Socola -, iar demolarea construcției s-a făcut anterior apariției deciziei și decretului, pe baza declarației proprietarilor, care au consimțit la demolare având în vedere scopul construcției acestei piețe.
Procesul-verbal din 13.12.1966 atestă că terenul în suprafață de 966,5. a fost expropriat în scopul construirii străzii - ce afectează sistematizarea zonei orașului, cuprinzând străzile: Socola, 13, etc.
Raportat la scopurile exproprierii celor două suprafețe de teren (3.837,5. și respectiv, 966,5.), Curtea reține că aceste scopuri au fost realizate integral, așa cum rezultă din expertiza extrajudiciară și din planurile de situație anexă la aceasta.
Reclamanții-apelanți au susținut prin motivele de apel că ei nu au solicitat nici spațiile comerciale, nici strada -, ci numai terenul liber de construcții, respectiv platforma pieței.
Ori, această platformă a pieței reprezintă, care constituie o amenajare de utilitate publică a municipiului I, în sensul punctului 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, neputând fi restituit în natură, conform art.11 alin.4 din lege.
Față de cele expuse, nu pot fi primite criticile apelanților privind nejustificarea refuzului restituirii în natură a terenului prin afectarea sa unei utilități publice, deoarece s-ar încălca grav dreptul de proprietate și principiul egalității.
Susținerea apelanților privind încălcarea principiului egalității prin nerestituirea în natură a terenului pe care se află, în timp ce alte piețe au fost restituite în natură, urmează a nu fi primită de către C, deoarece modul de preluare de către stat și situația juridică a acelor piețe nu sunt cunoscute în prezenta cauză, după cum nu se cunoaște dacă respectivele piețe au fost restituite în baza Legii nr.10/2001, pe calea dreptului comun (acțiune în revendicare) sau în temeiul unei alte legi speciale.
Motivarea instanței de fond este clară, precisă, se întemeiază pe materialul probator existent la dosarul cauzei și este în deplină concordanță cu prevederile art.11 din Legea nr.10/2001.
Față de cele ce preced, în baza art.296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat de, și și se va păstra sentința apelată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatorii, și împotriva sentinței civile nr.1296 din 27.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
28.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Georgeta Pavelescu
