Speta Legea 10/2001. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
1. pârâțiiPRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, ambii cu sediul în Sud,-, județ C și
2. reclamanta, prin mandatar, cu domiciliul în B, Calea nr. 20-28, bloc 11,. B,. III,. 52, sector 1,
împotriva sentinței civile nr. 221 din 20 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, cauza având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru apelanții pârâți Primăria Orașului și Primarul Orașului d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 81433 din 16 iulie 2009, depuse la dosar, iar pentru apelanta reclamantă se prezintă d-na avocat, în baza delegației de substituire nr. 67 din 24 noiembrie 2009, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelurile sunt declarate în termenul legal, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere schița la raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, depusă la fila 121, în referire la de acces către faleză unde este identificată o poartă, pune în vedere părților să precizeze dacă această poartă este accesul spre Hotel.
Apărătorul apelantei reclamante învederează că nu cunoaște zona și nu poate formula precizări în sensul celor solicitate de instanță iar în situația în care instanța apreciază necesare unele lămuriri, doar expertul poate da un răspuns sub acest aspect.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat și, socotindu-se lămurită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apărătorul apelanților pârâți, având cuvântul, critică hotărârea apelată, apreciind că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea în totalitate a dispoziției contestate în condițiile în care reclamanta a formulat notificare atât pentru construcție cât și pentru teren. În ce privește construcția, aceasta nu mai există în prezent, astfel că restituirea în natură nu este posibilă, punct de vedere la care a achiesat și reclamanta prin cererea de aderare la apelul formulat de pârâți.
În ce privește soluția de restituire în natură a suprafeței de teren care face obiectul litigiului de față, apreciază că în mod nelegal instanța de fond a dispus restituirea în natură a acestuia în condițiile în care din raportul de expertiză efectuat în cauză și din răspunsul în legătură cu situația juridică a terenului rezultă că el face parte din domeniul privat al Orașului, o parte fiind afectat de o alee de acces între Hotelul Capitol și, iar restul terenului fiind ocupat de spații verzi. Împrejurarea că terenul face parte din domeniul privat al Orașului este atestată și prin nr.HG 904/2002, anexa 7. Terenul fiind afectat de căi de acces și spațiu, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pentru suprafața de amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Mai arată că în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se prevede obligativitatea pentru entitatea investită cu soluționarea notificării de a verifica destinația actuală a terenului și a subfeței acestuia iar potrivit art. 10.3 din aceste norme, afectarea de căi de acces reprezintă un impediment la restituirea în natură. De asemenea, ne aflăm și în situația în care terenul nu poate fi restituit în natură întrucât este ocupat și de spații verzi, iar art. 71 din nr.OUG 195/2005 modificată și completată prin nr.OUG 114/2007 protejează spațiul, în sensul că schimbarea destinației terenurilor amenajate cu spații verzi este interzisă.
Solicită admiterea apelului formulat de pârâți, menținerea dispoziției prin care a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei conform Legii nr. 10/2001 și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul a cărui restituire se solicită, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea în parte a apelului cu consecința modificării în parte a hotărârii apelate. Arată că reclamanta a formulat cerere de aderare la motivul 2 de apel întrucât din eroare instanța de fond a anulat în totalitate dispoziția contestată. În cauză se impune dezlegarea problemei restituirii în natură a suprafeței de 300. teren pe care a fost edificată o construcție care în prezent nu mai există. Sub acest aspect, apreciază că hotărârea instanței de fond este corectă având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuate la instanța de fond. Învederează că de acces este o alee secundară, fără a afecta dreptul vecinilor de a avea acces la principală iar terenul nu este afectat de utilități, astfel cum s-a susținut de către partea adversă. Astfel, apreciază că terenul poate fi restituit în natură, motiv pentru care solicită admiterea apelului cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul menținerii hotărârii în ceea ce privește restituirea în natură a terenului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii în
dispoziția atacată a obligației de acordare a despăgubirilor prin echivalent pentru construcția care nu poate fi restituită în natură. Totodată, solicită obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a solicitat anularea în parte a dispoziției nr. 136 din 11 aprilie 2006 emise de Primarul Orașului referitor la imobilul teren de 300. - lotul 347 din parcelarea - și restituirea în natură a imobilului teren și construcție, sau în caz că această restituire nu este posibilă, restituirea prin echivalent a altui teren cu aceeași suprafață din intravilanul orașului, cerere formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Primăria Orașului.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul pentru care reclamanta deține acte de proprietate a aparținut rudei, care l-a cumpărat în 1926, iar prin testament olograf l-a lăsat soției sale, odată cu bunurile imobile, persoană care la rândul ei a lăsat bunul prin testament olograf tatălui reclamantei -.
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul a fost naționalizat de la odată cu locuința deținută de acesta. În același an a decedat iar soția sa - - a rămas fără mijloace de trai timp de 8 ani.
Prin sentința civilă nr. 4232/1961, bunul trece în proprietatea statului ca bun fără stăpân conform Decretului nr. 111/1951.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta notifică prin, Primăria iar prin Dispoziția nr. 136/2006 notificarea este respinsă motivat pe faptul că terenul este ocupat parțial de spații verzi și alei de acces.
verzi ocupă 80 % din teren și aleile 20 % însă aceste proporții nu sunt cuprinse în dispoziție iar ca locație terenul se află în apropierea hotelului, situat pe faleză.
Anexat acțiunii s-au depus înscrisuri ca: titlu de proprietate, testamentele defuncților C și, extras de la arhivele statului cu sentința civilă nr. 4232/1961, notificarea nr. 3189/2001 și dispoziția contestată nr. 136 din 11 aprilie 2006, certificate de naștere al reclamantei și de căsătorie și anexa cu situarea imobilului în perimetrul localității.
Prin sentința civilă nr. 221 din 20 februarie 2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a anulat dispoziția nr. 136/2006 emisă de pârâtul Primarul Orașului.
Au fost obligați pârâții Primăria Orașului și Primarul Orașului să restituie reclamantei în natură imobilul - teren în suprafață de 300. - lotul nr. 347 din -, situat în Sud.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta s-a legitimat ca succesor al fostului proprietar al imobilului -, iar preluarea imobilului casă și teren în suprafață de 300. reprezentând lotul nr. 347 din - a fost abuzivă, imobilul notificat intrând în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut că art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră principiul prevalenței restituirii în natură a bunului, iar în condițiile în care terenul este în prezent liber de construcții și se află în domeniul privat al orașului, poate fi restituit în natură reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Primăria Orașului și Primarul Orașului, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- În mod greșit instanța de fond a apreciat că terenul în suprafață de 300. poate fi restituit în natură reclamantei în condițiile în care din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că terenul este ocupat de spații verzi și de o alee de acces între hotelurile "Capitol" și "". Acest teren face parte din domeniul privat al Orașului, conform nr.HG 904/2002, anexa 7.
- Soluția Tribunalului Constanța este greșită și prin prisma faptului că s-a dispus anularea în totalitate a dispoziției contestate, în condițiile în care prin dispoziția nr. 136 din 11 aprilie 2006 unitatea deținătoare a recunoscut reclamantei dreptul de a beneficia de despăgubiri și pentru construcția demolată și care nu mai poate fi restituită în natură.
La data de 25 noiembrie 2009 intimata reclamantă, prin mandatar, a formulat o cerere de aderare la apelul pârâților, înțelegând să critice hotărârea Tribunalului Constanța sub aspectul anulării în totalitate a Dispoziției nr. 136 din 11 aprilie 2006 emise de Primarul Orașului. Reclamanta a susținut că prin anularea dispoziției și cu privire la drepturile recunoscute reclamantei pentru construcția demolată, i s-a creat o situație mai grea, instanța de fond negând dreptul recunoscut deja reclamantei de către unitatea deținătoare.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apelului pârâților, motivat de faptul că terenul în litigiu este liber de construcții, iar o cotă de 17% din teren este afectată de o alee de acces secundară dintre două hoteluri, desființarea acestei alei neprejudiciind accesul turiștilor la plajă sau în hoteluri, acest acces putând fi realizat pe căile principale marcate în schița anexă la expertiză.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile apelanților pârâți, Curtea reține următoarele:
- Critica ce vizează greșita restituire în natură a terenului în suprafață de 300. ce a făcut obiectul notificării nr. 3189 din 9 noiembrie 2001 depusă la. și înregistrată la Primăria sub nr. 17457 din 14 noiembrie 2001 se reține a fi vădit nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001 reglementează măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite și consacră principiul restituirii în natură.
Ca urmare, numai în situațiile în care ea interzice restituirea în natură prin dispoziții exprese sau prevede că măsurile reparatorii se pot acorda numai în echivalent nu va avea loc o restituire în natură a imobilului.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 "În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile se stabilesc prin echivalent.
În speță se reține că terenul în suprafață de 300. preluat de la autorul reclamantei în baza Decretului nr. 111/1954 a fost identificat prin expertiza efectuată de ing. ca fiind situat în partea de nord-est a localității Sud între hotelurile "Capitol" și "" și este afectat în proporție de 83% (249.) de spații verzi (iarbă, gard și arbuști) iar o suprafață de 51. (17% din suprafața lotului) este afectată de o alee secundară de acces între cele două hoteluri.
Din expertiză și schița anexă rezultă că accesul la Hotelul "Capitol" și respectiv la Hotelul "" se face în mod separat, pe o alee independentă, ce deservește fiecare hotel în parte. De pe aceste alei principale se face accesul de la hoteluri pe faleză, respectiv pe str. - și de aici, coborând pe trepte, se ajunge în zona de plajă. Expertul menționează în mod expres că ce traversează terenul revendicat nu blochează accesul la Hotelul "Capitol", aspect ce rezultă și din schița anexă la expertiză (filele 118 și 121 dosar fond).
De asemenea, în cazul restituirii aleii secundare de acces între două hoteluri, legătura dintre acestea nu devine imposibilă ci se poate realiza pe aceea -, situată în zona de Vest a celor două hoteluri.
În răspunsul la obiecțiunile la expertiză formulate de pârâți, s-a precizat în mod expres că terenul în suprafață de 300. notificat de reclamantă nu este afectat de conducte de apă și canalizare, aflate în exploatarea -, aspect confirmat de SC - cu adresa nr. 370 din 22 februarie 2008 și schița anexă (filele 148-150 dosar fond).
În raport de concluziile raportului de expertiză și de înscrisurile depuse la dosar se reține că terenul este liber de construcții și de dotări tehnico-edilitare subterane.
În ceea ce privește terenul afectat de de acces între cele două hoteluri, se reține că poate fi supusă restituirii și suprafața de teren de 50. afectată de această alee avându-se în vedere caracterul secundar al acesteia, cât și faptul că în cazul dezafectării ei, accesul între hoteluri nu este împiedicat, existând posibilitatea comunicării prin -.
În ceea ce privește accesul turiștilor spre bazinele de înot situate în zona hotelului "", bazine care în prezent nu sunt funcționale, se reține că se poate realiza prin aleile de acces pietonal pe faleză, nefiind împiedicat prin desființarea unei părți din pietonală secundară și care ocupă terenul revendicat de reclamantă pe o suprafață de 50.
În ceea ce privește diferența de teren de 249. se reține că aceasta este restituibilă în natură în condițiile în care nu este ocupată de un parc principal amenajat de autoritățile locale ci este afectat de arbuști și gard, între hoteluri.
Constatând că prima instanță a reținut în mod judicios că terenul în suprafață de 300. ce a făcut obiectul notificării reclamantei este liber în sensul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, Curtea va respinge criticile pârâților ce vizează restituirea în natură a acestui teren către reclamantă.
- Se reține a fi fondată critica pârâților ce vizează greșita anulare a Dispoziției nr. 136 din 11 aprilie 2006 emise de Primarul Orașului și în referire la mențiunile cu privire la recunoașterea dreptului reclamantei la despăgubiri, conform legii speciale, pentru construcția demolată după preluarea de la autorul său și care în prezent nu mai poate fi restituită în natură.
Întrucât aceasta este și critica formulată de reclamantă în cererea de aderare la apelul pârâților, vom analiza împreună aceste motive de apel, urmând a fi soluționate printr-un considerent comun.
Conform dispozițiilor art. 129 ultimul alineat Cod procedură civilă, instanței de judecată îi revine obligația de a se pronunța în limitele investirii, cu privire la părțile și obiectul dedus judecății, analiza cererii reclamantei urmând a fi făcută în limitele contestației și în raport cu recunoașterile pe care unitatea deținătoare le-a făcut prin decizia contestată.
Se reține că reclamanta a supus controlului judiciar Dispoziția nr. 136 din 11 aprilie 2006 emisă de Primarul orașului, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 300. formând lotul nr. 347 din parcelarea "-" și s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri conform legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 300. și construcția demolată.
Pârâții nu au contestat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea imobilului notificat prin echivalent, situație în care în mod greșit prima instanță a anulat dispoziția în totalitate și sub aspectul recunoașterii dreptului reclamantei la despăgubiri pentru construcția demolată și care nu mai poate fi restituită în natură.
Cum prima instanță s-a pronunțat și asupra a ceea ce nu s-a cerut, înrăutățind practic situația reclamantei în propria cale de atac, prin negarea dreptului acestuia de a primi despăgubiri pentru construcția demolată, Curtea va admite ambele apeluri și va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că dispoziția nr. 136 din 11 aprilie 2006 emisă de Primarul orașului va fi anulată în parte, menținându-se sub aspectul plății de despăgubiri pentru construcția demolată conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Conform art. 276 Cod procedură civilă, se vor compensa cheltuielile de judecată - onorariile de avocat - efectuate de părți în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile formulate de:
1. pârâțiiPRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, ambii cu sediul în Sud,-, județ C și
2. reclamanta, prin mandatar, cu domiciliul în B, Calea nr. 20-28, bloc 11,. B,. III,. 52, sector 1,
împotriva sentinței civile nr. 221 din 20 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că anulează în parte dispoziția nr. 136 din 11 aprilie 2006 emisă de Primarul Orașului menținând dispoziția sub aspectul plății de despăgubiri pentru construcția demolată conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red. dec. apel jud. -/11.02.2010
gref. -
5 ex./11.02.2010
Emis 3 comunicări __________________
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Mihaela Ganea
