Speta Legea 10/2001. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți, și, toți domiciliați în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 512/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, toți cu sediile în-, județul C, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimații pârâți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 13494 din 9.07.2008, depusă la dosar, lipsind apelanții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, consideră că apelul declarat în cauză este întemeiat și arată că înțelege să lase la aprecierea instanței, cu cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă avocat, pentru apelanții reclamanți, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 17241/17.09.2008 și solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 29.06.2007, reclamanții, și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C, ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâtul să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul C,-, care a făcut obiectul notificării nr. 52 din 15.05.2001 înregistrată la..
În motivare s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului, care a dobândit terenul pe care se află imobilul revendicat împreună cu fratele său, numitul, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1703/1913.
Cei doi frați au ridicat pe teren mai multe construcții, în stare de indiviziune, iar ca urmare a partajului realizat în anul 1920, autorul reclamanților a devenit proprietar exclusiv asupra construcției alcătuite din casa cu etaj și subsol cu patru camere, situată pe-; pe același teren, tatăl reclamanților a ridicat ulterior un imobil nou, în baza autorizației de construcție nr. 8809/07.04.1937, compus din patru apartamente (câte unul pentru fiecare dintre copiii săi).
Au mai susținut reclamanții că imobilul a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950 și că preluarea a avut caracter abuziv deoarece autorul acestora era de meserie zidar, deci făcea parte din categoria persoanelor ale căror imobile erau exceptate de la naționalizare, conform art. 2 din Decretul nr. 92/1950.
Totodată, au arătat că s-au adresat către C pentru aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995, dar cererea nu numai că nu a fost soluționată dar, mai mult, unul dintre apartamente - format din 2 camere și beci, a fost înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 27536/11.11.1996.
La prima zi de înfățișare din 22.10.2007, reclamanții și-au modificat obiectul acțiunii și cadrul procesual pasiv în sensul că au chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C și au solicitat să fie obligați să le restituie în natură și să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C,-, care formează obiectul notificării nr. 52/15.05.2001, înregistrată la., și să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului C să emită oferta de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, prin acordare în compensare de alte bunuri și servicii ori de acordare de despăgubiri pentru spațiile din imobil care au fost înstrăinate de
Prin sentința civilă nr. 512/24.04.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să restituie reclamanților, în natură, imobilul situat în C,-, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de dl. expert, compus din 2 corpuri de clădire, respectiv corpul A, în suprafață construită de 48,15. format din construcție "", alcătuită din două apartamente identice, și corpul B, cu o suprafață construită la sol de 70,40. format din construcție de tip "", alcătuit din 2 apartamente identice și teren în suprafață de 155,70. (din acte), respectiv 159,43. (din măsurători), cu excepția spațiului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 27536/11.11.1996 încheiat de cu; totodată, a obligat Primarul municipiului C să emită ofertă de stabilire a despăgubirilor echivalente pentru spațiul locativ situat în C,-, înstrăinat prin contractul menționat.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamanții au făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul în litigiu, respectiv dovada calității de moștenitori ai defunctului - prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 227/24.12.2002 emis de către - și a dreptului de proprietate al acestuia - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1713/13.07.1912 la Tribunalul Constanța, prin care frații și, de profesiune zidari, au dobândit dreptul de proprietate asupra unui loc de casă în suprafață totală 155,70. situat în C, careul nr. 74, litera D în str. - -; prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3137/16.11.1920 la Tribunalul Constanța, potrivit căruia lui i-au revenit imobilul situat în C,- și imobilul situat C,-, compus dintr-o casă cu etaj și subsol având patru camere, care se "învecinește la cu str. - -, la cu proprietatea lui G și la cu strada - și la cu un loc viran"; autorizația nr. 8809/07.04.1937 eliberată de Primăria Municipiului C, care a încuviințat cererea prin care a solicitat să construiască un nou imobil pe terenul proprietatea sa situat în C, str. -, cu str. - -, format din parter și etaj "având la subsol beci, baie și bucătărie, la parter antreu salon, dormitor, sufragerie, baie, bucătărie și closet, iar la etaj aceleași încăperi" și certificatul nr. 3261/12.01.1934 emis de Administrația Fiscală C, care confirmă înscrierea imobilului litigios în evidențele fiscale, pe numele autorului.
A mai reținut instanța că imobilul a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 20.04.1950 întocmit de reprezentantul Comitetului Provizoriu al orașului C, că autorul reclamanților făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, fiind de profesiune zidar și că în prezent bunul aparține domeniului privat al Municipiului C, aflându-se în administrarea C, cu excepția apartamentului înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 27536/11.11.1996, către numiții și, în condițiile Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și și au invocat greșita aplicare a prevederilor art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001.
În motivare s-a arătat că prin dispozitivul hotărârii atacate tribunalul nu a dispus și asupra necesității ca, în măsura în care nu există posibilitatea compensării cu alte bunuri sau servicii a părții de imobil ce nu poate fi restituită în natură, pârâtul să acorde reclamanților despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Au mai susținut apelanții că, pe cale de consecință, în măsura în care Primarul municipiului C nu va emite oferta de compensare, dreptul lor la acordarea măsurilor reparatorii va fi afectat pentru că instanța de fond nu a constatat și calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. "c" din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005 - în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate - măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
, art. 20 alin. 2 din lege, dispune că în situația în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 "pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului", cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcție, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, iar alin. 3 al textului prevede că, în cazurile prevăzute la alin. 2 măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, entitatea notificată este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
În speță, parte din imobilul în litigiu, care a aparținut în proprietate autorului reclamanților și a fost preluat abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. -/11.11.1996 încheiat de C cu numiții și, astfel că restituirea lui în natură nu mai este posibilă, iar tribunalul în mod corect a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Eroarea instanței de fond vizează aplicarea prevederilor alin. 3 al art. 20 din Legea nr. 10/2001, sub aspectul naturii și ordinii în care se acordă măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de text. Astfel, din interpretarea normei legale menționate rezultă în mod evident că prioritară față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 este măsura compensării cu alte bunuri sau servicii, dar și că, în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este refuzată de persoana îndreptățită, se face propunere de acordare de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, în soluționarea cererii reclamanților, în modalitatea pentru care aceștia au optat, era necesar ca instanța de fond să oblige pârâtul să acorde persoanelor îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, iar în măsura în care aceasta nu era posibilă sau acceptată de reclamanți, să facă propunere de acordare de despăgubiri; dispunând emiterea despăgubirilor echivalente pentru spațiul locativ înstrăinat, fără a arăta expres natura și ordinea acordării măsurilor reparatorii, tribunalul a aplicat greșit prevederile art. 20 alin. 3 din lege, iar această aplicare greșită a legii are drept consecință admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate pentru că dispozițiile ei sunt lipsite de finalitatea prevăzută de legea de reparație.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă apelul va fi admis și se va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul aplicării prevederilor art. 20 alin. 3 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și al obligării Primarului municipiului C să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamanților în compensare bunuri sau servicii pentru partea de imobil care nu a fost restituită în natură sau, în măsura în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanții reclamanți, și, toți domiciliați în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 512/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, toți cu sediile în-, județul
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că pentru partea de imobil vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27536/11.11.1996 obligă pârâtul Primarul municipiului C să emită dispoziție motivată prin care să acorde reclamanților în compensare alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în condițiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud. / 2.10.2008
9 ex./ 3.10.2008.
Emis 7 comunicări
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
