Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 237/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliul în C, strada - 1 Mai nr. 18, - 7,. C,. 1,. 45, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă intimatul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/19.06.2008, depusă la dosar, lipsind apelantul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că singurul motiv de apel invocat de apelantul pârât este edificarea abuzivă de către intimatul reclamant a imobilului în litigiu, însă caracterul abuziv al preluării este accentuat de instanța de fond și prin faptul că apelantul pârât, deși notificat la 22.06.2001, a perfectat ulterior actele de vânzare-cumpărare cu deținătorii imobilului, fără a ține seama de notificare. Mai arată că, în ceea ce privește calitatea de proprietar a intimatului reclamant, aceasta este susținută de întreg materialul probator administrat la fond. Totodată, arată că soluția instanței de fond este întărită și de practica judecătorească, sens în care depune la dosar extras jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului C anularea dispoziției nr. 4011/30.11.2005 emisă de pârât în procedura Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a imobilului situat în C,-. În subsidiar, în ipoteza în care restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că a fost proprietarul unei construcții edificată în C,-, pe un teren proprietate de stat. În urma aprobării plecării sale definitive din țară, prin Decizia nr. 520/4.12.1982 a Consiliului Popular al Județului C - Biroul Permanent al Comitetului Executiv, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, s-a dispus preluarea fără plată a imobilului în proprietatea statului.
Ulterior, casa a fost înstrăinată conform Legii nr. 112/1995 familiei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 28072/1997.
Prin Dispoziția nr. 4011/30.11.2005 Primarul municipiului Car espins notificarea formulată de reclamant cu privire la construcția situată în C,-, reținând că cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 237/5.03.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 4011/30.11.2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului C și a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Municipiul C,-, județul
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul s-a legitimat ca proprietar al imobilului notificat, iar preluarea bunului în baza Decretului nr. 223/1974 reprezintă o măsură abuzivă de deposedare a reclamantului de proprietatea sa, situație în care acesta este îndreptățit la restituirea bunului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul Primarul municipiului C, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamantul se legitimează ca proprietar al imobilului notificat. Acesta a construit o casă de locuit în mod abuziv pe terenul statului, iar preluarea bunului de către stat s-a făcut legal, conform Decretului nr. 223/1974.
2. Imobilul nu este restituibil în natură, întrucât a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 chiriașilor - familia, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 28072/1997, act ce nu a fost anulat.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că pârâtul nu i-a contestat calitatea de constructor al locuinței, iar pe de altă parte, preluarea acestuia, fără plată, în proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974, este o măsură abuzivă, ce îl îndreptățește pe reclamant să beneficieze de măsuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâtului, se constată că acestea sunt fondate în parte, pentru următoarele considerente:
1. Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
În speță, reclamantul s-a legitimat ca fiind constructorul unei case de locuit edificată în C,-, pe un teren proprietate de stat, situație necontestată de pârât și dovedită cu înscrisurile administrate în cauză.
Din adresa nr. 13805/19.09.2002 emisă de Consiliul Local C - Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Local rezultă că în registrul fiscal 2 - 17 - 16, din anul 1966, la matricola N 1822 figurează înregistrat domnul cu imobil compus din 300. teren (clădit și curte), contribuabilul fiind scutit de impozit 5 ani, conform nr. 3986/1953, începând cu 01.01.1969. Se mai menționează că obligațiile fiscale pentru imobilul din C,- au fost achitate la zi până în momentul trecerii terenului în proprietatea statului conform Deciziei nr. 520/4.12.1982 (fila 53 dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Deși, în principiu, edificarea unei construcții pe terenul altuia, dă naștere numai unui drept de creanță în beneficiul, conform art. 494 Cod civil, iar nu unui drept de proprietate asupra construcției, în speță, se constată că statul a recunoscut calitatea reclamantului de proprietar al construcției, cu ocazia preluării acestuia în baza Decretului nr. 223/1974, fără plată.
Se reține că prin Decizia nr. 520/1982 emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974 de Consiliul Popular al Județului C - Biroul Permanent al Comitetului Executiv s-a dispus trecerea în proprietatea statului, fără plată, a locuinței reclamantului, urmare a aprobării plecării definitive a reclamantului în Ulterior acestei date, statul nu a achitat nicio despăgubire reclamantului pentru construcție, ci a dispus închirierea bunului și ulterior vânzarea acestuia familiei, în baza Legii nr. 112/1995.
Așa cum rezultă din cuprinsul Legii nr. 10/2001 și cum au stabilit în mod constant jurisprudența și doctrina, calificarea preluării unui imobil ca fiind "abuzivă", în sensul existenței sau nu a unui "titlu valabil", este atributul exclusiv al instanțelor de judecată investite să soluționeze acțiuni intentate în baza Legii nr. 10/2001.
Deși legea specială nu definește noțiunea de "preluare abuzivă", în art. 2 alin. (1) se enumeră situațiile juridice care constituie preluări cu acest caracter, astfel că instanța de fond, fiind investită cu soluționarea cererii reclamantului, prin care se invocă tocmai inexistența unui titlu valabil de preluare a locuinței reclamantului, trebuia să aprecieze dacă situația acestuia se încadrează într-unul din cazurile prevăzute de text.
Ca urmare, în mod corect a apreciat tribunalul asupra conformității Decretului nr. 223/1974 cu regimul constituțional din acea vreme și tratatele internaționale la care România era parte, ca și asupra nevalabilității acestui pretins titlu al statului, deoarece actul normativ menționat contravenea Constituției din 1965 și Codului civil - care prevedea că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Caracterul abuziv al Decretului nr. 223/1974 este subliniat și în HG nr. 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 1 lit. "B" din nr.HG 250/2007, măsura preluării imobilelor în baza Decretului nr. 223/1974 a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cu titlu de sancțiune pentru cei care au plecat fraudulos din țară sau care, fiind plecat în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului pentru înapoierea în țară, cât și în cazul în care, persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința către stat.
În speță, se reține că reclamantul a plecat legal din țară, iar construcția edificată de acesta pe terenul statului fost preluată, fără plată în proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974, act normativ care îi sancționa exclusiv pe proprietarii de locuințe care plecau fraudulos din țară sau obțineau aprobarea de a părăsi definitiv țara. Se reține că la data preluării locuinței, statul a optat pentru aplicarea acestui act normativ reclamantului, iar nu pentru reglementarea raporturilor cu reclamantul în temeiul art. 494 Cod civil, situația unei locuințe pe terenul altuia, reclamantul neprimind nicio despăgubire.
În contextul celor mai sus menționate, se reține că prima instanță a reținut în mod judicios că preluarea locuinței reclamantului, fără nicio despăgubire, în temeiul Decretului nr. 223/1974, a fost o măsură abuzivă, iar situația se încadrează în ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1) lit. "i" din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit în condițiile Legii nr. 10/2001 la repararea prejudiciului suferit prin aplicarea acestei măsuri abuzive.
Prin urmare, critica pârâtului ce vizează inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 este nefondată.
2. Se reține a fi însă fondată critica apelantului pârât ce vizează modalitatea de despăgubire a reclamantului, prin restituirea în natură a construcției deja înstrăinată foștilor chiriași, în baza Legii nr. 112/1995.
Procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001 pentru repararea prejudiciilor suferite de foștii proprietari urmare a măsurilor abuzive dispuse de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor ce au făcut obiectul notificărilor. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
În speță se reține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 18 lit. "c" din Legea nr. 10/2001.
Conform acestor dispoziții legale măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în ipoteza în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauză se constată că locuința în litigiu a fost înstrăinată de stat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 28072/1997 chiriașilor și, act juridic care nu a fost anulat conform art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Cum imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, restituirea acestuia în natură nu mai este posibilă, reclamantul fiind îndreptățit exclusiv la măsuri reparatorii, prin echivalent, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul pârâtului și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtului Primarul municipiului C să emită în beneficiul reclamantului, pentru construcția situată în C,-, preluată de stat în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 520/4.12.1982 emisă de Consiliul Popular al Județului C, dispoziție motivată, cu propunere de acordare în compensare a altor bunuri sau servicii, iar în ipoteza în care pârâtul nu dispune de astfel de bunuri sau oferta nu este acceptată de reclamant, să propună acordarea de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, obligă intimatul reclamant către apelantul pârât la 357 lei cheltuieli de judecată (onorarii avocat), proporțional cu pretențiile admise în cele două faze procesuale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 237/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliul în C, strada - 1 Mai nr. 18, - 7,. C,. 1,. 45, județul
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă Primarul municipiului C să emită în beneficiul reclamantului, pentru construcția situată în C,-, preluată conform Deciziei nr. 520/4.12.1982 emisă de Consiliul Popular al Județului C, în temeiul Decretului nr. 223/1974, dispoziție motivată cu propunere de acordare în compensare a altor bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, în măsura în care compensarea în natură nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamant.
Obligă intimatul către apelant la 357 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 26.09.2008.
Emis 2 comunicări
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
