Speta Legea 10/2001. Decizia 193/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 193
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de contestatoarele, cu domiciliul în D, str. -, -. 4, județul H, cu domiciliul în D, -,. 30,. 29, județul H, )., cu domiciliul în P,-,. 18 H1,. 14, județul P, cu domiciliul în P,-, județul P, și de către pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței civile nr. 1788 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL ORAȘ B, cu sediul în B-, județul O, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta contestatoare, personal și în calitate de avocat al apelantelor contestatoare, (fostă ), -, lipsind apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI B și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL ORAȘ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Apelanta contestatoare, personal și în calitate de apărător al apelantelor contestatoare, (fostă ), -, a depus oferta ce le-a fost făcută contestatoare de Primăria orașului B și originalul chitanței reprezentând dovada achitării onorariului de expert. A arătat că nu s-a încheiat nicio tranzacție între părți și a solicitat lăsarea dosarului la a doua strigare, pentru a se prezenta și consilierul juridic al apelantului pârât.
La a doua strigare a răspuns a răspuns apelanta contestatoare, personal și în calitate de avocat al apelantelor contestatoare, (fostă ), -, lipsind apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI B și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL ORAȘ
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor, punând în discuție excepția de tardivitate a apelului declarat de pârâtul Primarul orașului
Apelanta contestatoare, personal și în calitate de apărător al apelantelor contestatoare, (fostă ), -, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, existența unei clădiri pe terenul revendicat neconstituind un impediment în restituirea acestuia, iar contestatoarele se pot subroga drepturilor Primăriei în contractul de concesionare. A mai arătat că nu există nicio dovadă a intrării terenului în domeniul public sau privat, iar în ceea ce privește edificarea construcțiilor amplasate pe terenul în litigiu, atât Primăria orașului B, cât și Banca Comercială Română au dat dovadă de rea-credință. Totodată, aceste construcții nu s-au edificat în baza unui plan de sistematizare și nu s-a făcut dovada că sunt de utilitate publică. A pus concluzii de admitere a apelului, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul Primarul orașului B, a solicitat, în principal, admiterea excepției de tardivitate, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefundat.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față.
Prin cererea înregistrată la 13.12.2007, reclamantele, (fostă, și, au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.6505 din 12.11.2007 emisă de Primarul orașului B, solicitând în contradictoriu cu Primarului orașului B și Consiliul Local al orașului B, obligarea Primarului de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului de 7.000 mp. situat în B, str.- -, fostă G D, nr. 156, acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru suprafața de teren de 3281 mp. situată în B la șoseaua națională, vis-a-vis de spitalul orășenesc.
S-a solicitat, de asemenea, menținerea dispoziției cu privire la acordarea despăgubirilor pentru bunurile enumerate la art. 2 din decizie, mai puțin terenul de 7.000 mp. care se solicită restituit în natură.
În motivarea contestației s-a arătat că a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 7.000 mp. contrar prevederilor Legii 10/2001 întrucât terenul nu este ocupat integral de construcții.
Pârâta, Primăria orașului Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că suprafața de 7000 mp. nu poate fi restituită în natură, întrucât au fost edificate construcții autorizate ori alte amenajări de utilitate publică ale localității respectiv, părculeț, sediul Bărcii Comerciale Române, fundația unei piețe.
Pentru suprafața de 3281 mp. pentru care se solicită despăgubiri nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate.
În dovedirea acțiunii s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice care să aibă ca obiective identificarea terenului în suprafață de 7.000 mp. delimitarea suprafețelor de teren deținute de BCR - Sucursala B, delimitarea suprafețelor libere de construcții, identificarea suprafeței de 3281 mp. pentru care se solicită despăgubiri, lucrarea fiind efectuată de expert.
Prin sentința civilă 1788 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olts -a admis în parte contestația, s-a anulat în parte dispoziția și s-a dispua restituirea în natură a suprafeței de 2420 mp. cu destinația, cu vecini la N-rest teren autor - (actual Banca Comercială Română - Sucursala B), la S- proprietate, la E- str.- -, la V-, a suprafeței de 1268 mp. cu destinația, cu vecini la N-str.- -, la S-rest teren autor - (actual sediu BCR - Sucursala B) la E- str.- -, la V-terenul de 1300 mp. restituit reclamantelor în temeiul Legii 18/1991.
S-a constatat că reclamantele au drept la despăgubiri pentru suprafața de 3281 mp.
A fost menținută Dispoziția nr. 6505/2007 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru bunurile menționate la art.2 raportat și la suprafața de teren restituită în natură, iar pârâții au fost obligați la 4.000 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că autorul reclamanților a deținut suprafața de 7000 mp. pe raza orașului B, str.- nr.156 (fostă stradă GGD ), terenul fiind preluat de stat prin naționalizare, conform procesului verbal nr.1 din 16 iunie 1948.
Din probele administrate în cauză s-a reținut că se poate restitui în natură suprafața de 2420 mp. cu destinație piață și suprafața de 1268 mp. teren cu destinație părculeț, întrucât investițiile edificate sunt ușoare și demontabile, fiind incidente dispoz. art. 10 alin.3 din Legea 10/2001
Pentru suprafața de 3281 mp.s-au acordat măsuri reparatorii, întrucât pe această suprafață de teren s-au edificat blocuri de locuințe, alei de acces.
Nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 3312 mp. întrucât această suprafață de teren a fost concesionată de către Primăria B, edificându-se sediul BCR - Sucursala B și nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea 10/2001. Instanța nu a motivat această concluzie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Apelul declarat de Primăria B, prin primar urmează a fi respins ca tardiv.
Apelul este o cale ordinară de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, termenul de apel reglementat art. 284 fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.
Art. 103 sancționează cu decăderea neexercitarea unei căi de atac în termenul legal, cu excepția cazului când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, situație în care actul de procedură se va exercita în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
În speță, se constată că sentința a fost comunicată pârâtei la data de 28. 11.2008, așa cum atestă dovada de comunicare de la fila 165 din dosarul tribunalului.
Pârâta avea posibilitatea să formuleze cererea de apel în termen de 15 zile de la această dată, termen calculat pe zile libere potrivit art. 101, astfel că declararea căii de atac la data de 16 decembrie 2008 este făcută tardiv, intervenind sancțiunea decăderii părții din dreptul de a promova calea de atac a apelului, ceea ce va duce la respingerea apelului ca tardiv.
În motivarea apelului declarat de reclamante s-a criticat modalitatea de aplicare a dispoz. art. 14 din legea 10/2001, solicitându-se restituirea în natură a suprafeței de 3312. teren concesionat de primărie către BCR-
Apelantele reclamante au susținut că restituirea în natură a imobilelor este un principiu consacrat de lege, că terenul ocupat de BCR se poate restitui, urmând ca reclamantele să se subroge în drepturile primăriei, mai cu seamă că terenul ocupat de clădirea băncii are suprafața de circa 700-800. restul fiind teren liber de construcții, ce poate fi folosit efectiv de reclamante.
În apel, s-a dispus suplimentarea probelor, potrivit art. 295 alin. 2, prin completarea raportului de expertiză de către expertul care a realizat lucrarea în primă instanță, întocmind schița anexă la raport prin individualizarea celor trei parcele de teren și identificarea parcelei ocupată de BCR, stabilind unde anume este poziționată clădirea băncii și care este suprafața necesară folosinței utile a clădirii.
Părțile nu au formulat obiecțiuni față de lucrare, așa cum a fost ea completată în apel.
La dosar a fost depusă oferta nr. 2342 din 12 martie 2009 formulată de primărie către reclamante, prin care s-a oferit spre restituire suprafața de 3312. teren aferent sucursalei BCR
Apelul declarat de reclamante este fondat, pentru următoarele considerente.
Legea 10/2001 instituie, prin art. 1 alin 1 și 2, art. 7 alin. 1 și 2 și prin art. 9, principiul restituirii în natură a bunurilor imobile, și numai în situația în care această măsură nu este posibilă se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Restituirea în natură se dispune atunci când bunul este liber, precum și în cazul imobilelor prevăzute de art. 16 din legea reparatorie. În sensul legii, constituie imobile libere acelea care nu au ieșit efectiv din patrimoniul unității deținătoare anterior intrării în vigoare a legii, respectiv acele imobile terenuri neocupate de construcții edificate ulterior preluării bunului ori cele pe care s-au edificat construcții neautorizate ori ușor demontabile. Situația juridică a acestor terenuri este reglementată prin art. 10, art.11, art. 19 și art. 20 alin. 1 din legea 10/2001.
Art. 14 din lege prevede că în cazul imobilelor restituite care fac obiectul unui contract de concesiune, noul proprietar se va subroga în drepturile persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea clauzelor contractelor încheiate potrivit dispozițiilor legale.
Coroborând dispozițiile art. 14 cu cele ale textelor arătate mai sus, se ajunge la concluzia că pot face obiectul restituirii în natură imobilele concesionate, închiriate, date în locație de gestiune, acestea constituind bunuri libere, deoarece prin efectul acestor contracte nu a operat o transmisiune a proprietății și bunurile nu au ieșit din patrimoniul unității deținătoare.
Prima instanță a făcut o interpretare greșită a dispoz. art. 14, reținând că acestea nu sunt aplicabile, interpretarea textelor legii 10/2001 ducând la concluzia că terenurile ce au fost concesionate se restituie foștilor proprietari, constituind imobile libere, aflate în patrimoniul unităților notificate, urmând ca noul proprietar să se subroge în drepturile concedentului.
Cum primăria a înaintat reclamantelor oferta nr. 2342 din 12 martie 2009, instanța apreciază că aceasta este și interpretarea pe care pârâta o dă în prezent dispozițiilor art. 14 din legea 10/2001.
Potrivit art. 296, se va adamite apelul reclamantelor, se va schimba în parte sentința în sensul că se va dispune restituirea către reclamante și a suprafeței de 3312. pe care se află sediul BCR, cu obligarea reclamantelor de a respecta contractul de concesiune încheiat în 1992, urmând ca acestea să se subroge în drepturile Primăriei B, în calitate de concedent.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Potrivit art. 296, pârâta va fi obligată către apelantele reclamante la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantele, cu domiciliul în D, str. -, -. 4, județul H, cu domiciliul în D, -,. 30,. 29, județul H, )., cu domiciliul în P,-,. 18 H1,. 14, județul P, cu domiciliul în P,-, județul P, și de către pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței civile nr. 1788 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL ORAȘ B, cu sediul în B-, județul O,
Schimbă în parte sentința, în sensul că dispune restituirea către reclamante a suprafeței de 3312. teren pe care se află sediul BCR, situat în intravilanul localității B, învecinat la - teren cu destinație "", la - teren cu destinație "Piață", la - str. -, la - teren reclamante, cu obligarea reclamantelor de a respecta contractul de concesiune încheiat în 1992, urmând ca acestea să se subroge în drepturile Primăriei
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Respinge ca tardiv apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței civile nr. 1788 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă, în dosarul nr-.
Obligă pârâtul apelant către reclamantele apelante la 2100 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
8 ex/22.06.2009
Jud. fond.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
