Speta Legea 10/2001. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 194/A/2009

Ședința publică de la 03 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție

JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâta Primăria Municipiului Sibiu prin Primar împotriva sentinței civile nr. 602/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul reclamantei intimate Gerda - avocat, lipsă fiind pârâta apelantă Primăria Municipiului Sibiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile pentru acest termen de judecată.

Mandatarul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și înscrisuri în probațiune, respectiv: liste cu nume diferite ale unor cetățeni pentru a face dovada greșirii acestora de către autorități, acte de stare civilă ale reclamantei intimate, pentru a face dovada datei nașterii acesteia.

Nefiind alte cereri formulate, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatarul intimatei reclamante - Gerda arată că se aștepta a fi la dosar decizia ICCJ, ca probă, însă nu a fost depusă deși în apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sibiu, se face referire la aceasta. Arată de asemenea că, apelanta, în dispoziția emisă nu a motivat că există identitate de părți, iar în apelul declarat este adusă această critică.

Pentru acest motiv, solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.

În ce privește cel de al doilea motiv de apel invocat de apelantă arată că nici acesta nu este fondat, deoarece apelanta nu critică soluția pronunțată de instanță, ci menține poziția anterioară a instituției, exprimată prin dispoziția emisă. Menționează că procedura era în așa fel la vremea respectivă, încât pentru a putea pleca din țară și pentru a li se elibera pașaport, cetățenii sași erau obligați de către autorități, la predarea proprietății.

În ce privește ultimul motiv de apel invocat de pârâtă respectiv anularea donației, arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și din acest punct de vedere, putând fi considerată drept practică judiciară.

Pentru toate considerentele de mai sus, solicită respingerea apelului declarat de Primăria Municipiului Sibiu, fără cheltuieli de judecată.

Instanța, deliberând față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului civil de față,

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu, contestatoarea Gerda a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Sibiu, -anularea dispoziției nr. 1070/2009 emisă de acesta și în consecință,

-să se constate că, în calitate de unică moștenitoare a antecesorilor G și, este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul înscris în CF 1124 Sibiu, sub, nr. top. 4008/2/17/2 - loc de casă în suprafață de 299 mp și nr. top. 4008/1/18/1 - loc de casă cu casă de locuit, parter de 273 mp, precum și sub, nr. top. 4008/2/17/2/1; 4008/2/18/1/1 - casă de locuit în întregime cu toate dependințele, imobil situat în Sibiu,-, jud. Sibiu;

-să fie obligat intimatul să dispună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente pentru imobilul preluat în mod abuziv;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, se arată în esență că antecesorii contestatoarei au fost proprietari tabulari ai imobilului și pentru a putea pleca în Germania au fost obligați să dea declarații de renunțare la proprietate. Această obligație era de notorietate publică înainte de apariția Decretului nr. 223/1974, iar imobilele erau preluate la stat fără nici o despăgubire. Imobilul a fost înstrăinat din anul 1974, astfel că restituirea în natură nu este posibilă. S-a depus notificare și documente doveditoare în acest sens, dar cu aplicarea eronată a prevederilor Legii nr. 10/2001, a fost emisă Dispoziția nr. 1070/26.03.2009 de respingere a cererii, pentru o singură constatare arbitrală, respectiv a renunțării la proprietate. Consideră că și în această situație preluarea a fost abuzivă, donația fiind lovită de nulitate absolută, lipsind declarația autentică a donatarului de acceptare a donației. Deci trecerea la stat s-a făcut fără titlu valabil.

Este invocată decizia civilă nr. 2197/07.03.2007 a ICCJ, prin care se reține că renunțarea făcută în condițiile art. 60 din DL. 115/1938 este un act juridic, unilateral, și nu se încadrează în categoria celor prev. de art. 2 alin. 1 lit. "c" din Legea 10/2001, aprecierea caracterului abuziv al preluării nefiind condiționată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să fi fost admisă acțiunea în anulare sau în constatare a nulității donației.

Dispoziția emisă contravine art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, întrucât s-a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor.

În drept se invocă Legea 10/2001, HG 250/2007, art. 15, 16, 20, 21, 44, 53, 124 din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 602/02.07.2002, Tribunalul Sibiu - Secția civilă, a admis contestația formulată și precizată de contestatoarea și în consecință, a anulat Dispoziția nr. 1070/2009 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri la valoarea de circulație stabilită potrivit standardelor internaționale pentru imobilul situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, înscris în CF 1124 Sibiu, nr. top. 4008/2/17/2 - loc de casă în suprafață de 299 mp, nr. top. 4008/2/18/1 - loc de casă cu casă de locuit, parter, în suprafață de 273 mp și nr. top. 4008/2/17/2/1, 4008/2/18/1/1 - casă de locuit cu dependințe, potrivit legii speciale de acordare a măsurilor reparatorii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 1070/26.03.2009 emisă de Primarul Municipiului Sibiu, s-a respins notificarea în ce privește cota de părți din imobilul construcții și teren situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, înscris în CF 1124 Sibiu, nr. top. 4008/2/17/2 și nr. top. 4008/2/18/1 formulată de contestatoarea Gerda pe motiv că, pentru cota de după defuncta aceasta nu este succesoare, astfel că se consideră ca fiind obiectul notificării doar cota de părți din imobilul menționat după defunctul G. În speță fiind vorba de ipoteza unei renunțări la proprietate, încheiată în formă autentică, este asimilată donației astfel că notificatoarea trebuia să facă dovada unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care să se fi anulat actul de renunțare, potrivit art. 2 alin. 1 lit. "c" din Legea 10/2001.

Din actele dosarului, Tribunalul a reținut că proprietar tabular al imobilului în litigiu, anterior preluării de către stat au fost ( ) - mama soțului contestatoarei și - soțul contestatoarei. Mama soțului a decedat în anul 1978 având ca unic moștenitor pe fiul său, potrivit certificatului depus, iar după decesul acestuia la 25.09.1991, a rămas unică moștenitoare contestatoarea, conform certificatului de la fila 26. Din actele de stare civilă, instanța a concluzionat că este aceiași persoană cu și deci contestatoarea era în drept să pretindă măsuri reparatorii pentru întregul imobil și nu doar pentru cât s-a reținut în dispoziția atacată.

Actele de renunțare la proprietate autentice nu pot fi asimilate cu donația, care este un contract bilateral și consensual, pentru valabilitatea căreia era necesară îndeplinirea mai multor cerințe, care nu se regăsesc în speță. Fiind impusă de factorii de decizie ai regimului comunist, renunțarea la proprietate a fost considerată preluare abuzivă în sensul art. 2 din Legea 10/2001, preluarea cu sau fără titlu valabil fiind lipsită de relevanță, în contextul art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998. Acordarea de măsuri reparatorii nu poate fi condiționată de existența unei hotărâri judecătorești de anulare a actului, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile unei donații legal încheiate. Doar în acest din urmă caz erau necesare, potrivit art. 2 alin. 1 lit. "c" din Legea 10/2001, o hotărâre judecătorească irevocabilă de anulare. În acest context a fost considerată dispoziția contestată emisă cu aplicarea eronată a legii și față de faptul că imobilul a fost înstrăinat încă din 1974, contestatoarei i se cuvin doar măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 18 lit. "c" din Legea 10/2001 republicată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Municipiului Sibiu, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea contestației ca fiind temeinică și legală.

În motivarea apelului, pârâtul susține că în mod eronat instanța de fond a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a contestatoarei intimate, după fosta coproprietară tabulară. Din cele două înscrisuri depuse la dosar, rezultă că nu există identitate de nume între moștenitorii defunctei și persoana pe care intimata o moștenește. Astfel, din certificatul de moștenitor /14.12.2001 eliberat de Judecătoria rezultă că după defuncta, unicul moștenitor al acesteia este ( 27). Din certificatul de moștenitor nr. 66 VI 6730/30.08.2001, eliberat de Judecătoria, rezultă că după defunctul, unică moștenitoare este contestatoarea Gerda (fila 26).

Un al doilea motiv de apel se referă la renunțarea la proprietate. Apelantul susține că potrivit încheierii de întabulare a dreptului de proprietate a Statului Român, nr. 2833/30.09.1970 precum și din declarația autentificată la notariatul de Stat Județean Sibiu a fostei coproprietare, în speță, este vorba de o renunțare la proprietate în favoarea statului, încheiată în formă autentică, modalitate de transfer a dreptului de proprietate asimilată donației. În această situație notificatoarea trebuia să facă dovada unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se fi constatat nulitatea actului de renunțare la proprietate. Instanța supremă, printr-o decizie de speță similară prezentei spețe, respectiv decizia civilă nr. 5970/2009 pronunțată în dosar nr-, v/s Primarul Municipiului Sibiu, a statuat că din perspectiva art. 2 alin. 1 lit. "c" din Legea 10/2001, soluția instanțelor de obligare la emiterea unei dispoziții de restituire sau prin care să se propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc, apare ca fiind în neconcordanță cu legea, întrucât o asemenea hotărâre judecătorească nu există și trecerea imobilului în proprietatea Statului Român nu poate fi calificată ca fiind abuzivă. Actul prin care foștii proprietari au gratificat statul cu imobilul gratificat, a fost încheiat în formă autentică și în consecință, pretinsa constrângere nu putea fi prezumată ci constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind aplicabilă a doua teză a art. 2 alin. 1 lit. "c" din Legea 10/2001, care reglementează generic situația donațiilor încheiate în formă autentică, prevăzute de art. 813 cod civil. Această hotărâre judecătorească trebuie să fie anterioară cererii vizând restituirea imobilului în baza Legii 10/2001.

În probațiune, apelanta susține că depune decizia civilă nr. 5970/2009 a ICCJ.

Apelanta susține că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului la dorința expresă a foștilor proprietari, care s-au desistat de proprietatea lor prin act autentic, acțiune ocrotită de lege și în anul 1970, în baza art. 60 din DL. 115/1938.

În drept se invocă art. 282 și 296 cod procedură civilă, Legea 10/2001, HG 250/2007 și DL. 115/1938.

Intimata nu a depus întâmpinare, însă a depus înscrisuri, respectiv copia unui act netradus, în limba germană, care corespunde ca și notații cu certificatul de naștere Seria N nr. - emis de Sfatul Popular al Orașului Sibiu pentru G, născut la 20.08.1911 din părinții de 33 ani și de 18 ani; un tabel care cuprinde diferitele versiuni de scriere a numelor din familia, de diferite autorități.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea constată următoarele:

Primul motiv de apel invocat, referitor la lipsa de identitate între contestatoare și persoana îndreptățită la restituirea imobilului, este formal față de actele de stare civilă și certificatele depuse.

Potrivit extrasului CF, respectiv copia foii funciare nr. 1124 Sibiu nr. top 4008/2/17/2, 4008/2/18/1 și nr. top 4008/2/17/2/1 și top 4008/2/18/1/1 rezultă că proprietar asupra imobilului a fost, întabulat în 3.03.1937 cu titlu cumpărare. De la acesta, imobilul s-a transmis, cu încheierea nr. 518/14.03.1956 cu titlu "coachiziție și moștenire" în favoarea lui, și, în cote egale. Cu titlu renunțare la proprietate s-a întabulat Statul Român asupra cotei de din imobil la data de 30.09.1970, și asupra restului de părți din imobil, cu același titlu la data de 23.12.1971.

Cu privire la proprietari, din certificatul de moștenitor eliberat de Judecătoria la data de 14.12.2001 reiese că născută la data de 24.12.1892, a decedat la data de 21.05.1978, având ultimul domiciliul în 1, 83253 a avut ca unic moștenitor pe născut la 20.08.1911, decedat la data de 25.09.1991.

Din certificatul de moștenitor eliberat de Judecătoria la 08.08.2001 reiese că defunctul, născut la data de 20.08.1911, decedat la data de 25.09.1991 este moștenit de contestatoarea Gerda, născută la data de 04.01.1926.

S-a mai depus la dosarul instanței de fond, copie a extrasului din registrul de stare civilă pentru căsătorii din anul 1950, potrivit căruia la data de 25.nov. 1950 G născut la 20.08.1911 s-a căsătorit cu Gerda, născută la 4.01.1926(fila 41).

Din toate aceste acte rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta este moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului înscris în CF 1124 Sibiu, ca urmare a unor succesiuni succesive. Chiar dacă în certificatul de moștenitor emis după def. născută sunt menționate doar două din numele fiului său, respectiv, din actele depuse și indicate anterior rezultă că este una și aceeași persoană cu G, având aceleași date de naștere și deces, aceiași părinți.

Al doilea motiv de apel este, de asemenea nefondat și va fi respins. Astfel, la data de 23.12.1971, a declarat că renunță de bună voie la dreptul de proprietate în cotă de părți asupra mobilului înscris în CF 1124 Sibiu, înscrisul fiind autentificat la Notariatul de Stat județean Sibiu.

La data G de 30.09.1970, fiul lui și, 20.08.1911 a declarat de renunță la cota de părți din imobilul înscris în CF 1124 Sibiu în vederea plecării sale definitive în Republica Federală Germania, la fiul său. Înscrisul a fost autentificat la Notariatul de Stat județean Sibiu.

Așa cum corect a motivat tribunalul, nu se poate face confuzie între donație și renunțare la proprietate, ca modalități de preluare a proprietății de către Statul Român. Este de notorietate împrejurarea că persoanele care doreau să părăsească țara, anterior apariției Decretului 223/1974, trebuiau să renunțe, gratuit, la proprietățile pe care le dețineau și în aceste condiții, este evident că renunțarea nu putea fi un act liber consimțit, un contract bilateral asimilabil donației. Nu se poate presupune intenția celor două persoane de a gratifica Statul, scopul încheierii actului fiind acela de a obține acordul pentru a pleca definitiv în străinătate. De altfel, în declarația dată de este explicită intenția declarantului de a se stabili în Germania. În aceste condiții, a asimila renunțarea la proprietate cu donația este lipsită de suport real.

Prin prisma art. 2 din Legea 10/2001 este indiferent dacă preluarea a fost sau nu cu titlu valabil, câtă vreme a fost una abuzivă.

De altfel, deși a făcut referire la o decizie de speță pronunțată de ÎCCJ, apelanta nu a depus-o, și pe de altă parte, nu se poate generaliza ca practică a instanței supreme o decizie pronunțată într-o cauză, chiar dacă ar fi în sensul susținut de Primărie.

Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, va respinge apelul, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.

Pentru aceste motive:

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 602/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

.

Tehn.

4 ex/11.01.2010

Jud. fond -

Președinte:Anca Neamțiu
Judecători:Anca Neamțiu, Monica Maria Cismaru

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Alba Iulia