Speta Legea 10/2001. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 196
Ședința publică din data de: 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 194/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimații reclamanți, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.36/22.09.2009, lipsind apelanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează Curții că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că intimatul reclamant nu a fost citat cu copia motivelor de apel.
Reprezentantul intimaților reclamanți, învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul intimaților reclamanți, solicită respingerea apelului ca nefondat, a se avea în vedere că susținerile apelantei pârâte sunt nejustificate, iar notificarea formulată de reclamanți este depusă în termenul prevăzut de lege. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Curtea reține în pronunțare cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 194/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestui Tribunalului București secția a V-a civilă sub nr. 37168/3/07.10.2008, reclamanții și au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 267/05.09.2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului desființarea deciziei și pe cale de consecință, obligarea AV. la emiterea unei noi decizii de restituire prin echivalent a contravalorii tuturor acțiunilor deținute de antecesorii reclamanților în fosta societate de Metale - la momentul naționalizării acesteia, în cuantumul menționat în fișa a Societății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 12 februarie 2002, au adresat societății comerciale notificarea nr. 727/2002 prin care au solicitat restituirea în natură sau în echivalent a acțiunilor deținute de autorii lor la înainte de naționalizare.
În anul 1948, autorii reclamanților, respectiv (căsătorită ), (născută ) și, în calitate de acționari ai Societății au deținut un număr semnificativ de acțiuni, situație confirmată prin intermediul documentelor obținute de la arhiva Ministerului d e Finanțe - Situația capitalului înainte și după recalcularea patrimoniului Societății și NR. 76/1948 întocmită conform Legii 119/1948.
Astfel, la momentul naționalizării, autorii menționați dețineau împreună un număr de 167.045 de acțiuni ce reprezentau 27,83% din capitalul social al Societății, în următoarele cote:
- (născuta ) a deținut un număr de 73.975 de acțiuni reprezentând 12,33% din capitalul Societății; (născută ) a deținut un număr de 52.160 de acțiuni reprezentând 8,7% din capitalul Societății, iar a deținut un număr de 40.910 de acțiuni reprezentând 6,8% din capitalul Societății.
Numărul acțiunilor deținute de autorii lor în Societate la momentul naționalizării a fost de 167.040.
Prin Decizia nr. 267/05.09.2008, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluționat notificarea lor dar a avut în vedere doar numărul de 120.000 de acțiuni menționate în Notificarea inițiala, fără a ține cont de faptul ca din documentele depuse ulterior în susținerea notificării reieșea ca autorii lor dețineau un număr mai mare de acțiuni.
Prin intermediul notificării Înregistrate la AV.. sub nr. 11935/11 iunie 2007 reclamanții au precizat expres numărul corect de acțiuni deținute de fiecare dintre autorii lor în societate, și totodată au depus documente doveditoare în acest sens, respectiv "" Romanești de Metale nr. 76/1948 și Situația capitalului înainte și după recalcularea
Referitor la dovada calității de acționari ai antecesorilor lor, cât și asupra faptului că societatea naționalizată a fost preluată de către B (societate privatizata), însăși pârâta menționează la punctul al doilea din Decizia nr. 267/05.09.2008 că au fost depuse înscrisuri doveditoare aferente notificării, astfel încât nu există nici o îndoiala în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât pârâta a soluționat pe fond notificarea reclamanților, astfel că prin decizia contestată a propus acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001.
Consideră ca netemeinică acțiunea reclamanților și față de faptul că inițial aceștia au solicitat un număr de 120.000 acțiuni, iar ulterior au modificat cererea solicitând 167.040 acțiuni, respectiv la data de 11.06.2007. Pârâta a susținut că reclamanții nu mai erau în termenul legal de a modifica cererea cu o altă solicitare, față de dispozițiile art. 22 din nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001 data limită de depunere a cererilor fiind 14.02.2002. Ulterior acestei date reclamanții puteau depune doar acte în completarea cererii lor, și în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, precum și a dispozițiilor alin. 5 al art. 22 din Legea nr. 10/2001, pârâta nu putea acorda mai mult decât s-a cerut.
Prin sentința civilă nr. 194/13.02.2009 a fost admisă cererea reclamaților, dispunându-se desființarea deciziei nr. 267/2008 emisă de către intimată. A fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de restituire prin echivalent a unui număr de 167.045 acțiuni deținute de antecesori la fosta societate SC
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin decizia nr. 267/05.09.2008 emisă de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un număr de 120.000 acțiuni deținute de autorii reclamanților la fosta societate SC SA
Reclamanții au depus notificare în termen legal. în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură sau prin echivalent a celor 120.000 acțiuni deținute de antecesorii lor la fosta societate SC SA
Prin completarea înregistrată de pârâtă la data de 11.06.2007, reclamanții au adus la cunoștință acesteia că numărul total de acțiuni deținute de antecesorii lor la fosta societate SC SA B era de 167.035, după cum urmează: - 73.975 acțiuni, - 52.160 acțiuni, - 40.910 acțiuni.
Prin decizia menționată mai sus pârâta a propus acordarea sumei de 22.952.229 lei reclamanților pentru cele 120.0000 de acțiuni. Din înscrisurile depuse la dosar și care au stat la baza emiterii deciziei AVAS rezultă că într-adevăr numărul total de acțiuni deținute de antecesorii reclamanților este cel precizat prin completarea notificării din data de 11.06.2007 (de altfel nici pârâta nu contesta acest lucru).
Susținerile pârâtei în sensul că nedepunerea precizării la notificare în termenul prevăzut de lege pentru depunerea notificării ar atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii au fost apreciate ca neîntemeiate. Sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii este prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar termenul pentru depunerea notificării prevăzut de acest articol a fost respectat de reclamanți, lucru ce nu este contestat de pârâtă. Dimpotrivă, art. 22 din Legea nr. 10/2001 se referă la depunerea actelor doveditoare în susținerea notificării. Potrivit acestui articol actele doveditoare ale dreptului de proprietate, ori, după caz ale calității de asociat sau acționar ale persoanei juridice, precum și în cazul moștenitorilor cele care atestă această calitate și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
În speță, reclamanții au depus actele doveditoare la data de 11.06.2007, înainte de soluționarea notificării ce a avut loc prin decizia din data de 05.09.2008.
Având în vedere aceste considerente, reținând că reclamanții au depus în termen actele doveditoare, Tribunalul a apreciat întemeiată cererea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivarea apelului se susține în esență că:
Hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind termenul de formulare și depunere a cererilor în baza acestei legi, respectiv de modificare a obiectului acestora, data limită de depunere a cererilor fiind 14.02.2002. Ulterior acestei date s-a prelungit doar termenul de depunere a actelor doveditoare în susținerea notificărilor deja existente.
Instanța de apel a reținut în mod greșit că modificarea obiectului notificării echivalează cu depunerea unui act doveditor în susținerea acesteia.
Această motivare nu poate fi primită față de dispozițiile exprese menționate.
Prin notificarea nr. 727/12.02.2002, depusă prin intermediul Biroului Executori Judecătorești Asociați " și " s-a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a celor 120.000 acțiuni deținute de antecesori la fosta societate SC SA
După împlinirea termenului prevăzut de art. 22 din actul normativ menționat, respectiv în data de 11.06.2007, reclamanții au depus o altă notificare prin care se arată că autorii acestora dețineau un număr de 167.045 acțiuni în loc de 120.000 acțiuni.
În baza alin. 5 al art. 22 din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent.
În raport de dispozițiile imperative ale art. 22 din Legea nr. 10/2001, susține apelanta că este nelegală modificarea obiectului notificării peste termenul legal prelungit, astfel AVAS a procedat în mod legal la emiterea deciziei nr. 267/2008. Nici instituția competentă în soluționarea notificării și nici instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
În cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării, pe baza actelor doveditoare depuse de intimații-reclamanți în dosarul administrativ al AVAS și analizei împrejurărilor de fapt și de drept ale situației invocate în notificare, s-a constatat îndeplinirea condițiilor legale și în consecință, prin Decizia motivată nr. 267/05.09.2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru un nr. de 120.000 acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată. Astfel, Decizia nr. 267/2008 este temeinică și legală fiind aplicate legal dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/22.07.2005, art. 284 și urm. Pr. Civ. și celelalte dispoziții legale menționate în text.
Intimații au formulat întâmpinare, pe această cale solicitând respingerea apelului.
Arată intimații că instanța de fond a interpretat în mod corect și legal situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, dispunând admiterea acestei cereri.
Actele doveditoare care atestă numărul total de acțiuni ce au fost deținute de antecesorii intimaților reclamanți au fost depuse, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea 10/2001, înainte de soluționarea notificării. Adresa înregistrată la AVAS sub numărul 11935/11.06.2007 nu reprezintă o notificare distinctă și, prin urmare, nu constituie oad oua cerere de acordare de despăgubiri pentru acțiunile deținute de autorii lor.
Mai precizează apelanții că interpretarea dată de către apelantă este total eronată, ignorând principiul de drept care a stat la baza Legii 10/2001, și anume principiul "restitutio in integrum".
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
În speță, reclamanții-intimați formulând, în cadrul termenului legal stabilit prin Legea 10/200, notificarea nr. 727/12.02.2002 a investit instituția apelantă cu solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii pentru acțiunile preluate de la autorii lor, și, indicând un număr de 120.000 de acțiuni ce ar fi fost deținute de autorii menționați.
Notificarea menționată mai conține precizarea că vor fi depuse ulterior actele referitoare la dreptul de proprietate.
părților poartă în realitate asupra calificării juridice a cererii depuse (la data de 11.06.2007) de către reclamanți pârâte-apelante. cerere prin care se reiterează solicitarea de a le fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru acțiunile ce au fost deținute la fosta Întreprindere de autorii (căsătorită ), (născută ) și și se face precizarea potrivit căreia numărul (total)acestor acțiuni ar fi de 167.045.
Spre a proceda la o asemenea calificare, Curtea apreciază că trebuie avută în vedere finalitate Legii 10/2001, și anume aceea a asigurării acordării persoanelor îndreptățite a unor reparații integrale pentru o serie de măsuri abuzive luate în perioada regimului comunist - de preluare a unor imobile care au aparținut persoanelor fizice sau juridice.
Prin raportare la termenul relativ scurt (de un an) în care cei ce se considerau îndreptățiți puteau solicita asemenea măsuri reparatorii, apreciază Curtea că în mod obiectiv aceste persoane - cu atât mai mult în situațiile în care era vorba de moștenitori ai celor față de care s-a realizat preluarea - puteau întâmpina dificultăți procurarea documentelor ce le-ar fi permis o identificare exactă a coordonatelor bunurilor efectiv preluate de la autorii lor, aceasta fiind dealtfel și rațiunea pentru care legiuitorul permite - prin art. 23 din Legea 10/2001 - ca actele care dovedesc calitatea de asociat sau acționar al persoanei juridice și "orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege" să fie depuse până la momentul soluționării notificării.
Într-un astfel de context, cererea depusă de către reclamanți prin serviciul registratură al instituției pârâte-apelante la data de 11.06.2007 nu constituie o nouă notificare - astfel cum pretinde apelanta - ci este o precizare menită să determine coordonatele notificării nr. 727/2002.
Trebuie observat și faptul că această din urmă solicitare formulată de către intimații-reclamanți nici nu a fost transmisă apelantei prin intermediul unui de Executori Judecătorești, ci a fost depusă prin serviciul registratură, odată cu actele doveditoare, fiind astfel evidentă intenția lor de a-și cuantifica/evalua astfel pretențiile de restituire, și nu de a formula o cerere nouă.
Reținând că, prin conținutul său, adresa depusă la data de 11.06.2009 nu face altceva decât să descrie - în raport de actele doveditoare procurate după momentul depunerii notificării - situația acțiunilor ce au fost deținute de autorii de pe urma cărora au fost solicitate (prin notificarea 727/2002) măsurile reparatorii, Curtea apreciază că indicarea unui număr de acțiuni mai mare decât cel din notificare nu constituie o majorare a pretențiilor inițial formulate, aceste acțiuni fiind unele preluate de la antecesorii în raport de care au inițiat procedura de obținere a măsurilor reparatorii.
Ca atare, în mod greșit pârâta-apelantă a avut în vedere - la soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor - numai numărul de acțiuni indicat de reclamanți prin notificarea depusă în luna februarie 2002, deși actele doveditoare depuse de persoanele interesate atestau în mod neechivoc împrejurarea că antecesorii la care au făcut referire dețineau o cantitate mai mare de acțiuni, iar soluționarea notificării se impunea a fi făcută în spiritul principiului consacrat prin art. 1 din Legea 10/2001, respectiv acela al unei reparații integrale pentru bunurile preluate în mod abuziv de către stat în perioada de referință a acestui act normativ.
Având în vedere considerentele expuse, care vor completa motivarea sentinței apelate, Curtea apreciază ca fiind corectă soluția pronunțată de instanța de fond urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ, respingerea apelului formulat de către AVAS.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 194/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și ambii cu domiciliul ales în B,-, sectorul 1, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.GS
.red.
5 ex./06.01.2010
Jud Fond Secția a V-a Civilă
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu
