Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.493
Ședința publică din data de: 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții reclamanți, și recurenta intervenientă împotriva deciziei civile nr. 312A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică recurenții reclamanți, prin avocat care depune împuternicire avocațială nr.-/29.05.2009, recurenta intervenientă prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, intimații pârâți personal, lipsind.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează Curții că cererile de recurs sunt netimbrate.
Reprezentantul recurentei interveniente învederează Curții că intervenienta nu a primit motivele de recurs deși pe dovada de citare apare mențiunea că a fost citată cu un exemplar al acestora. În acest sens, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul motivelor de recurs.
Reprezentantul recurenților reclamanți, arată că nu se opune acestei cereri.
Intimatul pârât personal, arată că lasă la aprecierea Curții cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul recurentei interveniente la termenul de judecată de astăzi.
Curtea, după deliberare, constată că în conținutul citației se regăsește mențiunea că recurenta intervenientă a fost citată cu un exemplar al motivelor de recurs încă din data de 08.07.2009 astfel că nu poate fi primită susținerea în sensul că nu i s-au comunicat motivele de recurs. Totodată, dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei interveniente să ia cunoștință de conținutul motivelor de recurs.
La strigarea cauzei la ordine, reprezentantul recurenților reclamanți, solicită proba cu înscrisuri pentru a depune la dosar procesul verbal de punere în posesie și alte înscrisuri.
Reprezentantul recurentei interveniente arată că nu se opune administrării acestei probe.
Intimatul pârât personal, de asemenea arată că nu se opune.
Curtea deliberând asupra probei cu înscrisuri urmează aoa dmite.
Reprezentantul recurenților reclamanți, depune la dosar un set de înscrisuri.
Curtea, ia act că la termenul de judecată de astăzi se administrează proba cu înscrisuri de către reprezentantul recurenților reclamanți,.
Totodată, Curtea constată că prin întâmpinarea formulată în cauză se invocă excepția nelegalei compuneri a instanței de apel, astfel că pune în discuția părților excepția invocată și pe fondul cauzei.
Reprezentantul recurenților reclamanți, solicită a se avea în vedere că această excepție este tardiv formulată și se impune a fi respinsă. Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei civile recurate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamanți ca fiind întemeiată. În susținerea recursului formulat solicită a se avea în vedere că statul nu a preluat imobilul în baza unui titlu valabil iar drepturile reclamanților provin de la autorii lor care au preluat de la adevăratul proprietar. Totodată solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei interveniente solicită respingerea excepției ca neîntemeiată; pe fondul cauzei admiterea recursului formulat de recurenta intervenientă, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică. De asemenea arată că dispozițiile Decretului 92/1950 au fost încălcate, preluarea imobilului a fost abuzivă, titlul recurenților este preferabil, iar aceștia dețin un bun care se impune a fi restituit în natură. Mai arată că recurenții dețin un bun, iar vânzarea făcută constituie o privare de acest bun. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât personal, cu privire la excepția invocată arată că soluționarea acesteia lasă la aprecierea instanței. În ceea ce privește recursurile declarate solicită respingerea lor ca nefondate și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul recurenților reclamanți, pe recursul formulat de recurenta intervenientă solicită admiterea acestuia ca fiind întemeiat.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții reclamanți, și recurenta intervenientă împotriva deciziei civile nr. 312A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
CURTEA
Prinsentința civilă nr. 7382 din 14 mai 2007Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesual active și a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții și și cu intervenienta forțată în interes propriu, dispunând obligarea pârâților să lase reclamanților și intervenientei în deplină proprietate și posesie imobilul situat În B, nr. 76, corp. B, parter,.1, sector 1.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că imobilul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților și intervenientei în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6241/25 februarie 1928, fiind preluat de stat în mod abuziv ca efect a aplicării Decretului 92/1950.
Ulterior deși statul nu deținea un titlu valabil asupra imobilului, acesta a fost vândut pârâților în baza Legii nr. 112/1995, iar urmare operațiunii de comparare a celor două titluri de proprietate, instanța în baza dispozițiilor art. 480.civil a acordat preferință titlului reclamanților și intervenientei forțate ca provenind de la adevărații proprietari în raport de titlul pârâților care provine de la un neproprietar, apreciind în cadrul acestei operațiuni că buna credință a pârâților cu prilejul încheierii contractului lor de vânzare cumpărare nu poate conduce la dobândirea unui drept real.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal pârâții au declarat recurs, cale de atac calificată de tribunal în raport de valoarea obiectului pricinii conform art. 282/1 pr.civ. ca fiind apel, criticând-o în esență pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul greșitei respingeri de către instanță a excepției lipsei calității procesuale active, cât și sub aspectul greșitei admiteri pe fond a acțiunii în revendicare formulată de reclamanți, fără să țină seama de faptul că titlul lor de proprietate valabil încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995 nu a fost niciodată desființat.
Prindecizia civilă nr. 312A/9.03.2009Tribunalul București, Secția a III-a civilă a admis apelul formulat de pârâții și, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante și cererea de chemare în judecată a altor persoane, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței. A respins cererea de suspendare a executării sentinței atacate ca fiind rămasă fără obiect și a obligat pe intimații reclamanți și pe intimata intervenientă la 3000 lei cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că în privința excepției lipsei calității procesual active invocată de pârâți, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât cu actele depuse la dosar, respectiv certificatele de moștenitor, reclamanții au făcut dovada că sunt succesorii autorilor lor și, proprietarii inițiali ai imobilului în litigiu, această calitate fiind recunoscută și prin sentința civilă nr. 482/14 mai 2004 Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă, prin care pârâtul Municipiul Baf ost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie același imobil, cu excepția apartamentului vândut în baza Legii nr. 112/1995, pentru care și cel deținut de pârâții din prezenta cauză.
A apreciat instanța de apel că identitatea dintre imobilul ce a aparținut autorilor reclamanților și cel revendicat prin prezenta acțiune, este atestată de adresa SC SA, aflată la fila 65 din prezentul dosar.
Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480.civil este neîntemeiată, întrucât procedând la compararea celor două titluri de proprietate deținute de părți, nu se poate acorda preferință titlului reclamanților doar pe criteriile provenienței lui de la adevărații proprietari, fără a se ține seama de faptul că titlul pârâților, valabil încheiat și aflat în circuitul civil, nu a fost desființat și fără a se ține seama că reclamanții nu au înțeles până la data promovării prezentei acțiuni să uzeze de legile speciale cu caracter reparatoriu ce le-ar fi conferit posibilitatea obținerii unor astfel de măsuri pentru imobilul ce a fost preluat de stat în mod abuziv.
De asemenea, a considerat că prin compararea celor două titluri de proprietate, cel provenind de la adevăratul proprietar, dar care și-a pierdut eficiența în timp și cel provenind de la statul neproprietar, dar care s-a considerat îndreptățit să adopte măsurile reparatorii, considerate cele mai oportune sub aspect legislativ și să dispună de bunurile pe care le-a stăpânit o bună perioadă de timp, preferabil este titlul constituit de stat pe temeiul legii speciale (Legea nr. 112/1995) ca o garanție a siguranței circuitului civil, această interpretare fiind de altfel, în concordanță și cu conținutul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General, precum și cu prevederile Legii nr. 1/2009 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei anterior menționată reclamanții, au formulat în termen legalrecurs, criticând, în esență următoarele:
La data intrării în vigoare a Legii 10/2001 exista un litigiu pe rol pentru spațiul care face obiectul prezentei acțiuni, însă acest litigiu s-a finalizat în 2005 și în urma acestuia s-a pronunțat o decizie irevocabilă prin care Municipiul Baf ost obligat să restituie în deplină proprietate imobilul care face obiectul prezentei acțiuni.
Susțin recurenții că cererii lor, introduse anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001, nu îi erau aplicabile dispozițiile acestei legi, ci dreptul comun.
Recurenții-reclamanți au arătat și faptul că din decizia civilă nr.1337/21.09.2005 a Curții de Apel București rezultă în mod clar faptul că " preluarea imobilului a fost abuzivă, actul normativ în baza căruia s-a dispus acest lucru fiind emis cu încălcarea Constituției României și a dispozițiilor art.17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului", iar pârâtul Municipiul B prin Primar General a fost obligat să lase imobilul în deplină și liniștită posesie și că titlul intimaților provenea de la un non dominus.
Susțin că prin hotărârea instanței de apel s-a adus atingere, în mod nejustificat, dreptului lor de proprietate, deoarece acesta este unul imprescriptibil și opozabil erga omnes, or în aceste condiții, cel care dovedește că este proprietar poate să obțină bunul, care face obiectul dreptului său, indiferent de persoana care exercită posesia în prezent, neputând fi condiționat de nici un fel de piedici în realizarea dreptului său, deoarece acestea pot provoca mari pagube celui care revendică bunuri, mai ales în cauzele care au ca obiect revendicarea bunurilor preluate abuziv de statul român.
Raportat la aceste argumente, recurenții-reclamanți au pretins că sunt singurii proprietari ai imobilului în litigiu, deoarece ca urmare a preluării abuzive a acestuia, statul nu a avut niciodată titlul legal de proprietate asupra lui, deci nici în momentul vânzării către chiriași, nu s-a făcut practic decât un transfer al posesiei imobilului care nu va putea fi niciodată opusă dreptului lor de proprietate.
Problema bunei-credințe a intimaților-pârâți nu poate fi pusă în discuție, deoarece statul a încercat să transfere în mod cu totul abuziv un drept de proprietate care nu-i aparținea, și că titlul lor nu și-a pierdut nicicum eficiența în timp, cum în mod greșit a înțeles și reținut instanța de apel.
La data de 15.06.2009, intervenienta a formulatrecursîmpotriva deciziei instanței de apel, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ.
În esență, a susținut că în mod cu totul eronat s-a apreciat că titlul recurenților și al intervenientei și-ar fi pierdut eficiența în timp, iar cel provenit de la stat, chiar și neproprietar, dar care s-a considerat îndreptățit să adopte măsurile pe care le-a considerat oportune, respectiv să înstrăineze imobilul, poate fi considerat valabil.
Recurenta-intervenientă a susținut că titlul lor este mai bine caracterizat decât titlul pârâților, întrucât drepturile autorilor acestora se legitimează printr-o transmitere valabilă a dreptului de proprietate, în vreme ce preluarea imobilului de către stat, după anul 1950, fost reflectarea încălcări legii.
Susține recurenta că Legea nr. 10/2001 nu acordă preferință cumpărătorului în baza Legii 112/1995 în fața fostului proprietar, iar în interpretarea acestei legi trebuie să fie dată prevalență principiului fundamental al respectării dreptului de proprietate.
În plus, nu poate fi ignorată jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în materia respectării dreptului de proprietate privată, consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
Arată recurenta-intervenientă că vânzarea de către stat a bunului altuia către terți chiar dacă aceștia sunt de bună credință, și chiar atunci când este anterioară confirmării în justiție în mod definitiv a dreptului de proprietate al altuia, constituie o privare de bun și că buna-credință a chiriașilor cumpărători la momentul contractării cu autoritatea administrativă locală, nu are nici o relevanță în aprecierea privării de proprietate a adevăratului titular, implicit a încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, aplicând mutatis mutandis raționamentul Curții Europene, se poate considera ca parcurgerea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 - pe care recurenta din cauză a inițiat-o prin depunerea notificării și faptul că nici nu s-a făcut, fie și formal, o ofertă de despăgubire pentru ceea ce s-a exceptat de la restituire, nu îi permite să beneficieze în prezent de o despăgubire efectivă, iar restituirea în natură se impune drept unică măsură reparatorie posibilă pentru privarea de proprietate suferită prin vânzarea imobilului lor către chiriași.
La data de 18.09.2009 intimații pârâți au formulatîntâmpinareprin care au susținut faptul că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, însă în privința compunerii completului de judecată ce a pronunțat hotărârea recurată au arătat că în mod greșit instanța s-a constituit în complet de apel, raportându-se la valoarea imobilului dedus judecății, întrucât a avut în vedere un certificat fiscal depus la dosar de reclamanți din care rezultă valoarea altui imobil.
Acest punct de vedere a fost îmbrățișat și de recurenții-reclamanți prin notele scrise ce au fost depuse la dosar, după ce instanța a reținut cauza în pronunțare.
Examinând decizia recurată, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele considerente:
Înainte de a proceda la verificarea incidenței motivelor de nelegalitate invocate de recurenți, Curtea va trebui să examineze cu prioritate excepția de procedură privitoare la nelegala compunere a instanței de apel invocată de intimații-pârâți, prin întâmpinare.
Potrivit art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială [].
La termenul de judecată din data de 23.02.2009, tribunalul s-a constituit în complet de apel, apreciind că valoarea obiectului pricinii este mai mare de 100.000 lei, luând în considerare un certificat fiscal depus de intimații-reclamanți ( 109 dosar apel).
Din analiza acestui înscris emis de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 B la data de 26.05.2006 rezultă faptul că la acea dată valoarea imobilului situat în B, nr. 76 compus din teren intravilan de 352 mp ocupat, 87,42 mp neocupat și corpul de clădire principal era de 338.869,9080 lei.
În fața instanței de recurs, în susținerea excepției pe care au invocat-o prin întâmpinare, intimații-pârâți au depus la dosarul cauzei un certificat de atestare fiscală emis la 18.08.2009 privind imobilul situat în B, nr. 76, -. 1 - obiect al litigiului de față - din care rezultă că valoarea de impozitare a acestuia este de 88.179,06 lei.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, Curtea constată că nu a fost legal constituit completul care a pronunțat hotărârea recurată întrucât dată fiind valoarea obiectului pricinii, hotărârea primei instanțe nu era susceptibilă de a fi atacată cu apel.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, constatând incidența motivului de casare prev. de art. 304 pct. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Tribunalului București, spre soluționarea căii de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nelegalei compuneri a completului și, în consecință:
Admite recursul formulat de către recurenții reclamanți, și recurenta intervenientă împotriva deciziei civile nr. 312A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza Tribunalului București spre soluționarea căii de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - -
- -
GREFIER
Red./ Tehnored., AP/ 2 ex.
Jud apel Secția a III-a Civilă
, C
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Ileana
