Speta Legea 10/2001. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 199/A/2009
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca președinte al secției civile
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul apelant ( născ. ) împotriva sentinței civile nr. 160/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanții intimați, și pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 5 iunie 2009, când reclamanta apelantă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 12 iunie 2009, pârâtul intimat Primarul municipiului C-N a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de apel, în vederea pregătirii apărării și acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 160 din 20 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte plângerea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu Primarul municipiului C-N, astfel cum a fost ea precizată ( 95 dosar Tribunal).
În consecință:
A fost anulată în parte Dispoziția nr. 4961 din 05.08.2008 emisă de către pârât în ceea ce privește cota de parte din imobilul situat în C-N,-, înscris în CF 960 C, nr. top. 406.
S-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri pentru cota de parte din imobil, despăgubiri care vor fi calculate și acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, ținându-se cont de despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/1995, prin Hotărârea nr. 34 din 22.04.1999 a Comisiei Județene C pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, actualizate cu indicele inflației.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Imobilul construcție și teren situat în municipiul C-N,-, înscris inițial în CF nr. 960 C nr. top. 406, fost preluat în anul 1957 de către Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Proprietari tabulari la data preluării abuzive erau și, însă doar după primul dintre acești proprietari reclamanții au reușit să facă dovada calității lor de moștenitori, iar nu și după.
Este fără relevanță că din anexele la Decretul nr. 92/1950 rezultă că imobilul a fost preluat numai de la, fiind posibil ca în acest decret să nu figureze toți proprietarii tabulari ai imobilului preluat.
În aceste condiții, rezultă că în mod greșit a fost respinsă notificarea formulată de către reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 4961 din 05.08.2008 a Primarului municipiului C-N trebuind anulată în parte.
Restituirea în natură nu este însă posibilă deoarece toate apartamentele imobilului în litigiu au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, astfel că reclamanții pot beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent, cu observarea despăgubirilor deja primite în baza Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, născută, fără a-l motiva.
Reclamanta apelantă nu a motivat apelul, în ședința de judecată din data de 05 iunie 2009 ( 10) invocând că solicită a se ține seama de susținerile pe care le-a făcut la judecata în primă instanță.
Cu privire la acest apel Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă în extrasul CF 960 C ( 15 dosar Tribunal), asupra imobilului înscris sub, format din casă din piatră cu 1 local pentru prăvălie, 9 camere, 3 bucătării, dependințe și curte în str. - (astăzi str. N) nr. 10 din C-N, cu teren în suprafață de 136 stj.p., au fost înscriși în anul 1938, sub,2 ca proprietari tabulari și soția născută.
La data de 28 august 1957 Statul Român și-a înscris, sub, dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, în vreme ce sub a fost înscris dreptul de folosință al orașului
Față de împrejurarea că, la data preluării abuzive, în cartea funciară era înscris ca proprietar nu doar, ci și, concluzia de tras este aceea că în absența unor probe contrare, care să ateste că, în pofida înscrierilor tabulare, devenise până la data preluării abuzive proprietar exclusiv al imobilului (prin dobândirea inclusiv a cotei de proprietate întabulate în favoarea lui ), calitatea de proprietari le-a aparținut, în mod egal, celor doi înscriși sub, 2 în CF nr. 960
Cum, o asemenea dovadă, care să combată înscrierile tabulare, nu a fost făcută, simpla împrejurare că în lista anexă la Decretul nr. 92/1950 a fost menționată, ca singură persoană de la care s-a făcut preluarea, nu este suficientă concluziei că acesta ar fi fost unic proprietar la momentul preluării. Sunt de văzut, sub acest aspect și dispozițiile art. 5 din Decretul nr. 92/1950 (conform cărora imobilele proprietatea soțului, soției sau copiilor minori se consideră ca aparținând unui singur proprietar în ce privește aplicațiunea prezentului decret), în raport de care menționarea doar a lui în lista anexă își poate avea justificare tocmai în aplicarea acestor prevederi legale.
Nu poate trimite la concluzia că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întregul imobil nici faptul că în temeiul Legii nr. 112/1995 ei au primit despăgubiri care nu s-au limitat la cota ce i-a aparținut, conform înscrierilor tabulare, lui, căci Legea nr. 10/2001 este un act juridic autonom prin care, cu totul distinct de Legea nr. 112/1995, se instituie noi condiții și proceduri de acordare a măsurilor reparatorii. Or, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată stabilesc în mod limpede că existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ (în speță, Decretul nr. 92/1950) sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive numai în absența unor probe contrare. În cauza de față înscrierile de sub, 2 din CF nr. 960 C au valoarea unor asemenea probe contrare ce vin să răstoarne prezumția relativă rezultată din menționarea doar a lui în lista anexă la Decretul nr. 92/1950.
În fine, Curtea înțelege a observa și că reclamanții au probat că au calitatea de moștenitori exclusiv după, iar nu și după proprietara tabulară (de sub ), în acest sens fiind certificatul de calitate de moștenitor nr. 119 din 30 octombrie 2008 emis de notarul public ( 97 dosar Tribunal), precum și dovezile aflate, cu privire la unele aspecte de stare civilă ale reclamanților, la dosarul primei instanțe ( 24-85).
Astfel fiind, apelul se va respinge ca nefondat, conform art. 296.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 160 din 20.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
pensionată semnează plecat în semnează
Președintele instanței prim grefier
- -
Red.MV/dact.
7 ex.
Jud.primă instanță:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca
