Speta Legea 10/2001. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarele C și a, și intimatul Municipiul B prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 296 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 12 februarie 2009 și apoi, pentru astăzi 18 februarie 2009.
CURTEA
eliberând asupra apelurilor civile formulate în cauză;
Constată că prin sentința civilă nr.296/2 octombrie 2008 Tribunalului Brașovs -a admis în parte contestația ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov formulată de contestatoarele C și a in contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primar s-a anulat dispozitia nr. 535/24.01.2007 emisa de intimate, a fost bligat intimatul sa emita o noua dispozitie prin care sa propuna acordarea catre contestatoare, pentru imobilele terenuri in suprafata totala de 4103,53 mp inscrise in CF 25373 B sub nr. top 8782/1/a/123, 8782/1/b/1/80, 8783/39, 8782/1/b/1/92, 8782/1/b/1/189, 8782/1/c/187, 8782/1/c/195, 8782/1/c/203, 8782/1/c/214, 8781/1/c/323 in valoare de 4.574.877,5 RON, in principal, in compensare, teren din cel prevazut in art. 2 al HCL nr.432/26.06.2006 republicata conform HCL nr. 918/29.10.2007 si HCL nr. 406 din 21.04.2008, echivalent valoric imobilului preluat abuziv.
Au fost respinse restul pretentiilor și au fost respinse atât contestatia ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului B formulata de contestatoarele -Constanta si a in contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primar impotriva dispozitiei nr. 537/24.01.2007 emisa de intimate cât și contestatia ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului B formulata de contestatoarele -Constanta si a in contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primar impotriva dispozitiei nr. 536/24.01.2007 emisa de intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce priveste contestatia ce face obiectul dosarului nr- instanta retine ca prin dispozitia nr 535/24.01.2007 emisa de Primarul Municipiului Baf ost respinsa cererea contestatoarelor privind restituirea in natura a imobilelor din B, inscrise in CF 25373 B pe motiv ca nu a fost prezentata procura in original pentru av, prin intermediul caruia a fost depusa notificarea, certificatul de mostenitor nr. 65/28.11.2000 in copie legalizata sau certificata pentru conformitate cu originalul iar notificatoarele nu au dovedit printr-un raport de expertiza faptul ca suprafata de teren revendicata este libera total sau partial.
Notificarea expediata prin executor judecatoresc sub nr. 325/14.02.2002 prin care contestatoarele au solicitat restituirea in natura a imobilelor inscrise in CF 25373 a fost formulata prin domnul avocat.
Instanta constata ca in mod gresit intimatul a apreciat ca in speta era necesara depunerea la dosarul administrativ a unei procuri speciale, apostilata si tradusa, in conditiile in care notificarea a fost formulata prin avocat iar in conformitate cu prevederile Legii 51/1995 dovada calitatii de reprezentant a avocatului se face prin imuternicirea avocatiala.
Prin urmare, in speta, notificarea fiind formulata prin avocat, imputernicirea avocatiala era suficienta pentru justificarea calitatii de reprezentant iar din actele dosarului administrativ nu rezulta ca acest act lipsea, nefiind nici o adresa emanand de la intimat prin care sa se fi solicitat avocatului sa depuna la dosar imputernicirea avocatiala.
Instanta mai retine faptul că legea nu cuprinde vreo sancțiune pentru persoanele care formulează notificări cu privire la nedepunerea în termen a actelor doveditoare (art. 23.1 și 23.2 din Normele Metodologice referindu-se la o altă ipoteză legală), fiind, de altfel, interesul acestora de a se conforma dispozițiilor legii.
Avand in vedere ca in speta notificatoarele au depus în instanță, (în condițiile în care notificarea nu este definitiv soluționată, fiind promovată calea legală de atac împotriva acesteia) imputernicirea avocatiala data d-nului avocat (fila 211), contractul de asistenta juridica nr. 176/22.11.2000 ( fila 210) incheiat cu acelasi avocat si tinand cont de ratificarea de catre contestatoare a actelor efectuate de domnul avocat, instanța apreciază că acest motiv de respingere a notificarii, de ordin formal, nu mai subzista.
In speta contestatoarele au solicitat masuri reparatorii, in calitate de mostenitoare ale defunctului, acestea facand dovada calitatii de mostenitoare ale defunctului, in calitate de descendente, nepoate de fiica, prin actele de stare civila si certificatele de mostenitor depuse in probatiune (filele 120-129).
Prin raportul de expertiza specialitatea topografie efectuat in cauza de catre domunul expert (filele 297-319), ale carui concluzii coincid cu cele prezentate in lucrarile de expertiza efectuate in cursul procedurii administrative de solutionare a notificarii nr. 325/14.02.2002, expertul a identificat imobilele inscrise in CF 25373 B cu privire la care s-a formulat notificarea in discutie si a concluzionat ca numitul si-a inscris dreptul de proprietate asupra unui numar de 120 parcele in CF 25373 B in anul 1949, in perioada 1949-1953, prin contract de vanzare cumparare, numitul a instrainat 99 de parcele ramanand proprietar asupra 21 de parcele -evidentiate in tabelul B-care au fost in parte expropriate, din care au ramas neexpropriate un numar de 9 parcele- evidentiate in tabelul
Coroborand concluziile expertului cu actele de carte funciara depuse la dosar si cu concluziile celorlaltor experti care au efectuat lucrari de expertiza privind imobilele in litigiu (filele 221-226, 247-267) instanta retine ca in cauza contestatoarele au facut dovada ca a fost preluata de stat de la antecesorul lor, in perioada de referinta a Legii 10/2001, o suprafata de 4103,53 mp terenuri inscrise in CF 25373 B sub nr. top 8782/1/a/123, 8782/1/b/1/80, 8783/39, 8782/1/b/1/92, 8782/1/b/1/189, 8782/1/c/187, 8782/1/c/195, 8782/1/c/203, 8782/1/c/214, 8781/1/c/323.
De altfel, dupa cum rezulta din concluziile expertilor, un numar de 9 parcele figureaza in continuare ca apartinand defunctului, acestea nefiind expropriate iar mai mult, la obiectivul suplimentar dispus de instanta privind identificarea detinatorilor actuali ai celor 21 de parcele ce au apartinut defunctului, expertul a raspuns ca detinatorul este idenic cu proprietarul iar in privinta parcelelor ce figureaza ca neexprorpiate, proprietar figureaza astfel incat nici o exprorpiere in fapt nu poate fi retinuta.
In ceea ce priveste natura masurilor reparatorii cuvenite contestatoarelor instanta a avut in vedere concluziile expertului ( fila 303) potrivit carora "toate imobilele identificate faptic in raportul de expertiza, sunt ocupate de constructii si lucrari de utilitate publica iar restituirea lor in natura pe vechiul amplasament nu este posibila".
Pe de alta parte art. 11 din lege prevede ca in cazul imobilele expropriate, ale căror construcții edificate pe acestea au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil situatie in care măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, in speta, avand in vedere ca suprafata de teren in litigiu, de 4103,53 mp inscrisa in CF 25373, nu poate fi restituita in natura, prioritata este a doua masura reparatorie prevazuta de lege respectiv aceea de acordare in compensare a altor bunuri.
Prin HCL nr.432/26.06.2006 republicata conform HCL nr. 918/29.10.2007 si HCL nr. 406 din 21.04.2008 s-a aprobat in art. 2 punerea la dispozitia Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 a unor imobile terenuri iar contestatoarele si-au manifestat acordul sa primeasca in compensare un astfel de teren echivalent valoric imobilului preluat abuziv de stat.
In ceea ce priveste contestatiile ce fac obiectul dosarelor conexate, nr- al Tribunalului B -prin care se contesta dispozitia nr. 537/24.01.2007 emisa de intimat si nr- al Tribunalului B -prin care se contesta dispozitia nr. 536/24.01.2007 emisa de intimat instanta apreciaya ca acestea sunt nefondate.
In ceea ce priveste aspectele de ordin formal referitoare la lipsa procurii si a copiei legalizate sau certificate a certificatului suplimentar de mostenitor, instanta mentine cele invederate in cadrul contestatiei impotriva dispozitia nr. 535/24.01.2007 emisa de intimat.
In ceea ce priveste fondul celor doua notificari referitoare la imobilele inscrise in CF 15691 B si CF 12306 instanta apreciaza ca in mod legal acestea au fost respinse de catre intimat intrucat in privinta acestor imobile contestatoarele nu au facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de Legea nr. 10/2001 pentru a benficia de masuri reparatorii.In acest sens contestoarele nu au identificat imobilele cu privire la care solicita acordarea de masuri reparatorii, nu au facut doavada ca acestea ar fi apartinut antecesorului lor si nu au probat faptul ca acestea au fost preluate abuziv ce stat in perioada de referinta a Legii 10/2001 desi sarcina probei le revenea.
Potrivit art. 1 lit. e din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietarii, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive si a calității de persoana indreptatita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul,in conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 lit.a si ale art.23 din lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel contestatoarele și a precum și intimatul Municipiul B prin Primar.
În dezvoltarea motivelor de apel contestatoarele susțin că autorul lor a avut în proprietate mai multe terenuri în intravilanul municipiului B, însă după internarea acestuia, procuratorul a înstrăinat o mare parte dintre ele, rămânând suprafețele de 4806,90. și respectiv 4103,53. care au fost preluate fără titlu de Statul Român.
Cărțile funciare care atestau dreptul de proprietate au dispărut, regăsindu-se numai cartea funciară nr.25373. Acest fapt nu poate constitui motiv de respingere a contestațiilor.
Din analiza actelor de vânzare, a hotărârii de ieșire din indiviziune și din expertiza efectuată în 1947, rezultă că autorul contestatoarelor a deținut în proprietate terenurile solicitate.
Intimatul Municipiul B prin Primar, arată prin motivele de apel că nu dispune de suficiente terenuri pentru a fi acordate tuturor notificatorilor care solicită respectiva măsură recuperatorie, această posibilitate fiind material limitată.
Prin HCL nr.432/2006 și 406/2008 au fost puse la dispoziția Comisiei Locale B de ap0licare a Legii nr.10/2001, o serie de terenuri a căror documentații tehnice cadastrale de identificare și evaluare nu sunt încă finalizate, motiv pentru care punerea în executare a sentinței civile nu este posibilă.
Pe de altă parte se susține că în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării, este obligată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel și probele administrate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate.
In ceea ce privesc contestațiile ce fac obiectul dosarelor conexate, soluția primei instanțe este întemeiată, argumentele reținute fundamentându-se pe neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru a beneficia de măsuri reparatorii.
Potrivit art.1 lit.a din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu art.3 alin.1 lit.a și ale nart.23 din Legea nr.10/2001.
În absența unor probe contrare, potrivit art.24 din lege, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În contextul dispozițiilor legale menționate, apelantele reclamante nu au depus acte de proprietate care să ateste împrejurarea că imobilele la care fac referire se aflau în patrimoniul autorului lor la momentul preluării abuzive și nici nu au probat preluarea abuzivă a acestor imobile în perioada de referință a Legii nr.10/2001.
În egim de carte funciară, înscrisurile depuse la dosarul cauzei constatând într-o expertiză efectuată în 1947 sau un act de vânzare, nu constituie titlu de proprietate.
Sistemul de publicitate imobiliară reglementat de Decretul-Lege nr.115/1938 guvernează și în materia reglementată de Legea nr.10/2001. Unul din principiile care cârmuiește acest sistem, înscris în art.17 din actul normativ menționat, este cel al publicității absolute, potrivit căruia drepturile reale imobiliare se, se modifică sau se sting numai prin înscriere în cartea funciară.
Ca urmare, reclamantele nu au dovedit existența dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilelor, având în vedere că numai intabularea avea efect constitutiv de drept real.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Municipiul B prin Primar, singura critică formulată vizează natura măsurilor reparatorii cuvenite contestatoarelor, având în vedere că atribuirea în compensare a unui teren nu este posibilă.
În contextul în care art.1 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 instituie ca regulă acordarea măsurilor reparatorii în natură, iar ca excepție - acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și numai atunci când există o imposibilitate obiectivă de restituire a imobilului în natură, este evident că manifestarea de voință a persoanei îndreptățite este subordonată acestei condiții legale.
Textul de lege prevăzut de art.26 din lege reglementează modalitatea de restituire a imobilelor ce formează obiectul de reglementare a Legii nr.10/2001 și instituie totodată o ierarhie a măsurilor reparatorii prin echivalent în eventualitatea imposibilității restituirii în natură a acestor imobile.
Prin interpretarea dispozițiilor legale la care ne referim se ajunge totodată la concluzia certă că cele două variante alternative ale măsurii reparatorii prin echivalent preconizate de legiuitor nu se află la alegerea discreționară a unității deținătoare.
Pe de altă parte acordarea în compensare de bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității respective a un or bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Aceste bunuri imobile au fost identificate în patrimoniul apelantei - chiar dacă documentațiile tehnice de evaluare nu au fost finalizate - astfel după cum rezultă din HCL nr.432/2006 completată cu HCL nr.432/2008, prin care s-a aprobat de către Consiliul Local al Municipiului B punerea la dispoziția Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 a unui teren de 30 ha. din trupul și terenurile, înscrise în CF 455 nr.top2109/1, 2109/2/2/1, CF 20026 nr.top.14223/15/2/63/a/1, CF 17492 nr.top.14218/1/29, CF 17487 B nr.top.273/2/2/2/2/2, 2288/1, CF 20792, CF 17118, nr.top.2343,2344,2345, CF 26015 și CF 14613
Potrivit opțiunii contestatoarelor, care și-au manifestat acordul să primească în compensare un teren, rezultă că se poate acorda acestora o suprafață echivalentă valoric.
În contextul celor mai sus arătate se constată că sentința pronunțată în cauză este legală, iar criticile formulate sunt nefondate, motiv pentru care apelurile formulate vor fi respinse în temeiul art.296 Cod proc.civ.
Pentru aceste motive,
In numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelantele contestatoare C și a și apelantul intimat Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 296/ 2.10.2008 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. - 14.03.09
Dact. - 25.03.09
5 ex.
Red. fond - țermure
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
