Speta Legea 10/2001.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
ECIZIA NR. 109
Ședința publică din data de 3 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul, domiciliat în B, Calea, nr. 164, -.C,.2,.66, sector 1, cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 1677 pronunțată la 21 decembrie 2006 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna Cobia, județ D, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 27 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2008, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 19.02.2003 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Cobia, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr.299 a Primăriei Cobia, prin care se respinge notificarea nr.2084/2001 pe considerentul că nu au fost depuse toate actele necesare soluționării notificării.
S-au depus la dosar: copii acte de stare civilă, adresa nr.1980/2003 a Tribunalului Dâmbovița, copie certificat de moștenitor nr.157/2004, dispoziția nr.299/14.11.2002, adresa nr.876/2002 a Prefecturii D, tablou din 31.03.1945.
În speță, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective identificarea imobilelor solicitate, probă asupra căreia instanța a revenit, dat fiind lipsa de interes a reclamantului în susținerea prezentei acțiuni.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1677 din 21 decembrie 2006, respins acțiunea, reținând că, potrivit dispozițiilor art.1169 cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", iar în cauză, așa cum se
consemnează și în dispoziția nr.299/2002 emisă de Primăria Cobia, reclamantul nu a produs dovezi în sensul dovedirii dreptului de proprietate asupra imobilului ce a aparținut autorilor, singurele înscrisuri doveditoare fiind "tabelul întreprinderilor naționalizate conform Legii 119/1948" și situația contabilă din 1948 Întreprinderii Cobia, acte ce nu atestă proprietatea autorilor reclamantului asupra bunurilor solicitate.De altfel, prin adresa Prefecturii D nr.876/2002 i s-a învederat reclamantului că intimata Primăria Cobia urmează să-i facă o ofertă de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit art.33 alin.2 din Legea 10/2001, corespunzătoare valorii imobilelor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea nu este fondată, motiv pentru care, având în vedere și prevederile art.1 din Legea 10/200, a respins acțiunea și a menținut dispoziția nr.299/2002 a Primăriei Cobia, prin care s-a respins notificarea nr.2084/2001, considerându-se că reclamantul nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că aceasta este netemeinică și nelegală întrucât s-a procedat la judecarea cauzei fără a se efectua expertiza tehnică, cu toate că instanța încuviințase această probă prin încheiere interlocutorie și nu se mai putea reveni asupra măsurii dispuse, în condițiile în care achitase în termen legal onorariul expertului.
S-a apreciat, de asemenea, că în mod nelegal instanța a respins proba cu expertiză contabilă prin care a solicitat evaluarea Întreprinderii Cobia, conform bilanțului depus până la data de 11 iunie 1948, deși făcuse dovada că este persoană îndreptățită la restituire, în sensul Legii 10/2001 și că Întreprinderea și Cobia a fost preluată de către stat în baza Legii 119/1941.
Pe cale de consecință, apelantul a solicitat desființarea sentinței și obligarea Primăriei Cobia de a-i restitui în natură bunurile mobile și imobile care i-au fost preluate autorului său în baza Legii nr. 119/1948 și obligarea primăriei la măsuri reparatorii prin compensare cu terenuri agricole și forestiere pentru bunurile care nu mai există.
Instanța de apel a solicitat Primăriei comunei Cobia a fi comunicate actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 299/2002 și s-a procedat la administrarea probei cu expertiză în specialitatea topografie și a fost întocmită și completată de către ing..
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Dâmbovița a procedat la o interpretare greșită a dispozițiilor art. 1169 Cod Civil, raportat la condițiile concrete ale speței de față, procedând în mod nelegal la soluționarea acțiunii în lipsa depunerii raportului de expertiză în specialitatea topografie, probă ce fusese încuviințată de instanță prin încheierea din data de 12.06.2006.
Astfel, contestatorul a făcut dovada achitării onorariului de expert, sens în care, a depus la dosar originalul acestei chitanțe și o serie de acte care dovedeau atât calitatea de moștenitor al defunctului, cât și faptul că acestuia i-au
fost naționalizate două întreprinderi, conform Legii nr. 119/1948, astfel încât, prin revenirea asupra probei încuviințate și constatarea că reclamantul nu a făcut dovezi ale dreptului său de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, instanța de fond încălcat dispozițiile art. 167 și urm. pr.civilă, interpretând în mod restrictiv dispozițiile art. 108 alin. 2 pr.civilă.
Față de cele arătate mai sus, în baza dispozițiilor art. 295 alin. 2.pr.civilă raportat la art. 292.pr.civilă, instanța de apel a dispus efectuarea expertizei în specialitatea topografie, încuviințată de prima instanță, respingând cererea apelantei pentru administrarea probei cu expertiză contabilă, având în vedere faptul că instanța a fost investită cu o cerere de restituire în natură a bunurilor ce au aparținut Întreprinderilor și Cobia, compuse din clădiri anexe, teren și utilaje, iar din adresa nr.3716/5.10.2007a Primăriei Cobia, a rezultat că nu s-a ținut o evidență cu bunurile imobile sau utilajele naționalizate, bunurile mobile ne mai existând la această dată, astfel cum rezultă și din adresa nr.2764/2004 a SC l SA.
Având în vedere probele administrate atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, Curtea de Apel constată că apelantul-contestator este în drept de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 astfel:
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de prevederile acestei legi,se constată că, în speță, sunt întrunite dispozițiile art.3 alin. 1 lit. din Legea 10/2001, potrivit căruia sunt îndreptățite în sensul acestei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Potrivit cererii de modificare a mențiunilor din registrele Camerei de Comerț și Industrie Târgoviște din anul 1943 (fila 75 dosar apel) rezultă că autorul contestatorului era asociat al Întreprinderilor Cobia și, cu o cotă de 68% din capitalul social, ceilalți acționari fiind și, această structură a acționariatului modificându-se în anii 1945 și ulterior în 1946, ultima dovadă a aportului de capital (fila 69 dosar apel), arătând că are o cotă de 36% din aceste întreprinderi, o cotă de 40% și succesorii lui o cotă de 24%.
De asemenea, conform actelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei, precum și certificatelor de moștenitor autentificate sub nr. 157/2004, nr. 95/1971, 131/1987 și 802/1994, rezultă că apelantul-contestator de față, este unicul moștenitor al defunctului și ca atare, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001, referitoare la beneficierea de către moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite de prevederile acestei legi speciale.
Cu privire la calitatea de imobile preluate în mod abuziv,Curtea de Apel constată că, în speță, sunt întrunite dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a, potrivit cărora, în sensul Legii nr.10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și imobilele naționalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transport, precum și alte acte normative de naționalizare.
Din copia Tabelului întreprinderilor din județul naționalizate conform Legii 119/1948, eliberată de Arhivele Statului - Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, rezultă că Întreprinderile și Cobia au fost preluate conform acestei legi și, ca atare, pentru imobilele, utilajele și instalațiile preluate de stat odată cu aceste imobile ce au aparținut acestor întreprinderi, în înțelesul art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr.10/2001, contestatorul poate beneficia de măsurile reparatorii.
Cu privire la existența utilajelor la data preluării de stat a acestor întreprinderi, se constată că nu s-a făcut dovada existenței acestora prin nicio probă administrată la dosarul cauzei, inclusiv bilanțul contabil, ce nu poartă, însă, semnătura și ștampila nici uneia din societăți, atașat la filele 60-61 ale dosarului de fond, nedetaliind în nici un fel existența acestor instalații sau utilaje asupra cărora nu a fost încheiat niciun proces-verbal de preluare, astfel cum rezultă din adresa nr.3716/5.10.2007a Primăriei Cobia și din adresa nr.2764/2004 a SC l SA.
În ceea ce privește existența unor bunuri imobile, Curtea de Apel constată că, potrivit raportului de expertiză întocmit de ing., au fost identificate o serie de terenuri pretins a fi proprietatea lui și a Fabricii Cobia, respectiv teren pășune, parcela 6466 -28.000 mp, pe care și-au construit locuințe câțiva localnici, teren arabil în tarlaua 1080, respectiv 2300 mp, 3000 mp, 3400 mp, 3960 mp, 2840 mp, 4780 mp, 5500 mp și 1200 mp, ultimul dintre acestea cuprinzând și fundația vechii fabrici Cobia și în tarlaua 6 suprafețele de 1610 mp, 5122 mp (livede) 1300 mp și 300 mp.
A mai precizat experta că ar aparține autorului contestatorului și pădurea în suprafață de cca 250 ha ce aparține Ocolului Silvic și înconjoară parcele mai sus menționate o suprafață nedeterminată de pășune în parcelele 6072, 6073 și 6075, iar în intravilanul comunei Cobia o suprafață de peste 3000 mp pe care se află parcelele cu destinația curți-construcții pe care sunt edificate, după anul 1980, construcții ale cetățenilor.
Trebuie precizat că experta a avut în vedere la identificarea terenurilor ce ar fi aparținut autorului contestatorului, declarațiile a doi martori și, precum și susținerile secretarului și inginerului de fondu funciar ai Primăriei comunei Cobia, consemnate într-un proces-verbal întocmit de experta la data de 13.12.2007 ( filele 110-113 dosar apel), în care se menționează, în mod expres, că aceste terenuri aparțin întreprinderii Cobia.
Instanța, având în vedere faptul că în dosarul cauzei există, însă, o adresă eliberată de Arhivele Statului din care rezultă că Întreprinderea Cobia și a fost naționalizată în baza Legii 119/1948 și având în vedere și dispozițiile art. 24 din Legea 10/2001, potrivit cărora în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, urmează a se constata dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea nr.10/2001 pentru aceste întreprinderi la care autorul său era acționar.
Trebuie precizat că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte că era unic acționar al întreprinderilor sus-menționate, deși apelantul, în concluziile pe fond, a susținut că era unic acționar al Întreprinderii " ".
Chiar și în cazul în care s-ar constata această situație de fapt, deși, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost probat în niciun fel, cu toate insistențele instanței de apel, având în vedere și dispozițiile art. 1169 Cod civil, se poate observa că expertiza topografică întocmită în cauză nu a putut identifica niciunul din terenurile aparținând Fabricii, ci doar terenurile ce au aparținut Fabricii Cobia.
Cu privire la modalitatea în care contestatorul poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001,Curtea de Apel constată că potrivit dispozițiilor art. 18 lit. din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, în cazurile în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membrii ai aceleiași familii.
Așa cum s-a arătat mai sus, autorul contestatorului nu era singurul acționar al întreprinderilor naționalizate din ultimile evidențe ale registrului comerțului rezultând că avea o cotă de 36% din Întreprinderile Cobia, & Co și chiar dacă apelantul a susținut că ar fi fost unicul acționar al întreprinderii nu a făcut nicio dovadă în acest sens (dovezile din dosarul cauzei contrazicându-l) și nici nu a făcut dovada existenței vreunui imobil sau bun mobil preluat de la această societate.
Ca atare, având în vedere dispozițiile sus-arătate, ale art. 18 alin.1 lit. a din Legea 10/2001, moștenitorul asociatului persoanelor juridice sus-arătate, nu poate solicita decât măsuri reparatorii în echivalent, și nicidecum restituirea în natură a imobilelor naționalizate.
Potrivit art. 31 din Legea 10/2001, acționarii persoanelor juridice naționalizate și moștenitorii acestora au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Aliniatul 3 din același articol stabilește în mod concret în ce modalitate se calculează și se acordă măsurile reparatorii prin echivalent în acest caz special, precizând că măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor prin decizia motivată a instituției publice implicată în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanelor juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate.
Trebuie precizat, însă, că operațiunea de recalculare a valorii acțiunilor și de acordare a despăgubirilor cuvenite, nu face obiectul prezentei judecăți, ci este ulterioară constatării dreptului apelantului-contestator de a beneficia de măsurile reparatorii ale Legii 10/2001 și presupune urmarea unei proceduri administrative, astfel cum este stabilită de legea specială privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și de art. 31 alin. 3,4,5,6 din Legea 10/200l.
Raportat la cele arătate mai sus, instanța de apel constată că Tribunalul Dâmbovița, prin respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, a pronunțat o hotărâre ilegală cu încălcarea dispozițiilor art.24, 18, art. 3 alin. 1 lit. b și art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 10/2001.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civilă, Curtea de Apel va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite în parte contestația formulată va anula Dispoziția nr. 299/14.11.2002 a Primăriei comunei Cobia și va constata dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea 10/2001, conform cotei din capitalul social ce i se cuvenea autorului său din Întreprinderile Cobia, naționalizate potrivit Legii 119/1948, constând în despăgubiri ce se vor calcula și acorda în condițiile art. 31 din Legea 10/2001.
Așa cum s-a arătat mai sus, nu se poate admite în totalitate contestația, în sensul obligării Primăriei comunei Cobia de a restitui în natură bunurile ce au aparținut celor două întreprinderi, întrucât autorul contestatorului nu era unicul asociat al acestor întreprinderi, iar în acest caz legea specială de reparație nu dă posibilitatea restituirii în natură imobilelor și a utilajelor, ci doar măsuri reparatorii prin echivalent, iar pe de altă parte, chiar în cazul în care s-ar fi apreciat că autorul contestatorului ar fi fost unicul asociat al Întreprinderii (fapt nedovedit și contrazis de toate probele administrate în cauză), contestatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor și utilajelor ce ar fi aparținut acestei întreprinderi și ar fi fost preluate în mod abuziv de către stat.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 pr.civilă și având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, domiciliat în B, Calea, nr. 164, -.C,.2,.66, sector 1, cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 1677 pronunțată la 21 decembrie 2006 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna Cobia, județ D, cod poștal -.
Schimbă în tot sentința în sensul că:
Admite în parte contestația.
Anulează Dispoziția nr. 299/14.11.2002 a Primăriei comunei Cobia.
Constată dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea 10/2001, conform cotei din capitalul social ce i se cuvenea autorului său din Întreprinderile Cobia,
naționalizate potrivit Legii 119/1948, constând în despăgubiri ce se vor calcula și acorda în condițiile art. 31 din Legea 10/2001.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.PJ
5 ex/14.04.2008
1980/2003 Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
