Speta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 1 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - reclamant, reprezentat de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/01.09.2009, lipsind apelanta - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și este nemotivată.
Curtea, având în vedere că apelanta - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA nu a depus motivele de apel, pune în discuție legalitatea sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, sub toate motivele, urmând a se pronunța asupra legalității și temeiniciei sentinței civile atacate.
Reprezentantul intimatului - reclamant solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, menținerea hotărârii apelate, ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, la data de 08.10.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 154A
Ședința publică de la 8 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a Va Civilă sub nr-, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 85/ 17.01.2008 emisă de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul I,-, județul I, compus din teren și construcție.
În motivarea contestației, se arată că prin decizia contestată, intimata a respins cererea de restituire a imobilului, motivat de faptul că nu au fost depuse acte prin care să se dovedească faptul că imobilul revendicat este unul și același cu imobilul ce a aparținut contestatorului. Această decizie este nelegală, întrucât prin înscrisurile depuse în susținerea notificării, contestatorul a arătat că imobilul a aparținut autoarei sale și a fost naționalizat prin Decretul nr, 92/1950 poziția 7750, de la data naționalizării fiind preluat și folosit de intimată, care se numea la acel moment Direcția Generală a Drumurilor Naționale
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.03.2008, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece în notificare s-a solicitat imobilul din-, iar în procesul verbal din 20.04.1950 ce a stat la baza Decretului nr. 92/1950 se menționează imobilul din-, fără a face vreo mențiune la proprietar. Actele depuse de contestator privesc imobilul din- cu intrarea în-, imobilul din- și nr. 17 bis. Intimata a trimis mai multe adrese contestatorului, solicitând actele doveditoare pentru identitatea imobilului revendicat, pe care acesta însă nu le-a depus.
Prin sentința civilă nr. 1865/ 12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a Va Civilă a fost admisă acțiunea, a fost anulată decizia nr. 85/ 17.01.2008 emisă de intimata CNADNR, a fost obligată intimata să restituie contestatorului în natură imobilul situat în municipiul I,- (fost - nr. 33 cu-) județul I, compus din teren și construcții în suprafață de 776 mp, identificate conform anexei 1 raportului de expertiză întocmit de expert.
În motivarea sentinței, s-a arătat că identitatea de număr între imobilul solicitat și cel ce a aparținut autoarei contestatorului (de pe urma căreia contestatorul este unic moștenitor conform certificatului de moștenitor nr. 24/ 29.01.1998 eliberat de, ), a fost stabilită prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză. Suprafața de teren a fost calculată de expert din Anexa 1 raportului rezultând că imobilul situat la intersecția străzii G - cu Bd. - (fosta Str. - I), fost nr. 33, avea suprafața de 1 564 mp.
Cu privire la construcție, s-a reținut că din expertiza extrajudiciară și din anexa 43 raportului de expertiză întocmit de expert, cuprinzând planul imobilului anterior naționalizării, rezultă că imobilul construcție existent pe teren în anul 1883 avea o suprafață construită la sol de 336,96 mp, pe acesta executându-se în anul 1932 lucrări de consolidare și extindere cu o suprafață de 125,77 mp.
Rezultă că între anii 1932 și 1950 exista un imobil de locuit cu o suprafață de 328,205 mp și o anexă în suprafață construită de 125,76 mp, urmare a naționalizării din anul 1950 având loc o schimbare a destinației imobilului de locuit în sediu de întreprindere, dat în folosința intimatei, care în anul 1993 demarat lucrări ample de construcții, constând în: consolidarea elementelor structurale de rezistență, extinderea pe verticală a corpului central, reconstruirea corpului anexă, reamenajarea și modernizarea spațiilor existente și a celor nou construite.
Din raportul de expertiză întocmit de expert, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, rezultă că, anterior naționalizării, imobilul avea 19 camere și dependințe, corp A și B în suprafață de 776 mp, ulterior naționalizării fiindu-i adăugată o suprafață construită de 583 mp.
Diferența față de primele constatări a rezultat din faptul că intimata nu a putut dovedi faptul că a construit și diferența de 30 mp-reprezentând mansarda, care nu se regăsea în autorizațiile de construire ale autoarei contestatorului, dar nici în autorizațiile de construire și actele intimatei, existând o prezumție simplă că au fost construite de autoarea contestatorului.
Din rapoartele de expertiză rezultă că lucrările executate de intimată au constat în supraetajări, imobilului adăugându-i-se o suprafață construită de 583 mp.
Tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, în situația imobilelor construcții cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se restituie în natură suprafața deținută în proprietate la data trecerii imobilului în proprietatea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 14.04.2009 pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, fără a indica motivele de critică a sentinței apelate.
Cererea de apel a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art.
Analizând apelul civil de față prin prisma prevederilor art. 292 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
În fapt, prin notificarea nr. 174 /2001 trimisă prin BEJ, contestatorul a solicitat restituirea imobilului teren și clădire, situat pe- cu strada -, ce a aparținut și a fost preluat în baza Decretului nr. 92/ 1950, poziția 7750.
Prin decizia nr. 85/ 17.01.2008, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a respins cererea privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat pe teritoriul municipiului I,-, notificat sub nr. 174/2001, de către numitul, motivat de faptul că notificatorul nu a făcut dovada locativă a imobilului și implicit a calității sale de persoană îndreptățită la restituire, prin acte care să dovedească identitatea imobilului pretins.
În motivarea contestației, se arată că din anul 1947 și până la data naționalizării, imobilul a fost ocupat, în calitate de chiriaș, de intimata care pe atunci se numea Direcția Generală a Drumurilor Naționale I și care ocupa un număr de 19 camere, așa cum rezultă din Matricola nr. 2-Impozitul pe clădiri nr. 945 eliberată de Direcția Județeană Ia A rhivelor Naționale. Din data de 20 aprilie 1950 și până în prezent întregul imobil, construcție și teren este folosit de intimată.
Cu privire la calitatea de moștenitor a reclamantului, Curtea constată că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 24/ 29.01.1998 emis de și, de pe urma defunctei a rămas ca moștenitoare unică numita, iar de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori, reclamantul și numita. Ca urmare a decesului lui, reclamantul a rămas unicul moștenitor, numita fiind renunțătoare la moștenire.
Conform certificatului de moștenitor nr. 339/1957, numita a fost moștenitoarea mamei sale,.
Curtea constată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2517/ 14.12.1915, imobilul situat în-, cu Intrarea - nr. 13, fost dobândit de. Din terenul dobândit prin acest act de vânzare-cumpărare, a înstrăinat suprafața de 204 mp, identificată ca fiind în-, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3037/ 05.09.1938.
Sub aspectul identității dintre imobilul a cărui restituire se solicită și cel ce figurează în actele depuse la dosar, conform adresei nr. 771/ 08.05.1996 emisă de SC SA, rezultă că, în baza Decretului 92/1950, au fost preluate de la două apartamente, din care unul situat în-.
În procesul verbal încheiat la data de 20.04.1950 se menționează naționalizarea unui apartament situat în-. În autorizația emisă la 29.03.1916 se face mențiunea autorizării dlui inginer de a edifica un adaos de camere și atenanse la imobilul din-, către strada -.
Din adresa nr. 11777/ 12.02.2008 eliberată de Primăria Municipiului I-Direcția de Dezvoltare, rezultă că în evidențele acesteia nu figurează nr. 19.
Identitatea de număr între imobilul solicitat și cel ce a aparținut autoarei contestatorului (de pe urma căreia contestatorul este unic moștenitor conform certificatului de moștenitor nr. 24/29.01.1998 eliberat de, ), a fost stabilită prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
În raportul de expertiză întocmit de expert, s-a constatat că actuala adresă a imobilului cu privire la care se solicită restituirea este-.
Argumentația care susține această concluzie este următoarea: pentru autorizarea de lucrări figura adresa str. - 33 cu G -, în prezent str. - devenind Bd. -. Până în anul 1932 adresa era - nr. 33, în anul 1932 figurat-, iar din octombrie 1932 figurează-, pentru ca ulterior să apară în alte acte iar adresa-. Odată cu vânzarea unei bucăși din teren în 1938, noua adresă este - nr. 17. După construirea casei pe terenul cumpărat de la, proprietara va avea nr. 17 pe str. -, iar următoarea casă va avea nr. 19 actual pe str. - cu Str. - actual bd. -, în zona Universității. Adresa din Gh. - nr. 19 figurat și în anii 1953-1957, până în prezent.
Cu privire la construcție, s-a reținut, din expertiza extrajudiciară și din anexa 43 raportului de expertiză întocmit de expert, cuprinzând planul imobilului anterior naționalizării, că imobilul construcție existent pe teren în anul 1883 avea o suprafață construită la sol de 336,96 mp, pe acesta executându-se în anul 1932 lucrări de consolidare și extindere cu o suprafață de 125,77 mp.
Rezultă că între anii 1932 și 1950 exista un imobil de locuit cu o suprafață de 328,205 mp și o anexă în suprafață construită de 125,76 mp, ca urmare a naționalizării din anul 1950 având loc o schimbare a destinației imobilului de locuit în sediu de întreprindere, dat în folosința intimatei, care în anul 1993 demarat lucrări ample de construcții, constând în: consolidarea elementelor structurale de rezistență, extinderea pe verticală a corpului central, reconstruirea corpului anexă, reamenajarea și modernizarea spațiilor existente și a celor nou construite.
Din raportul de expertiză întocmit de expert, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, rezultă că, anterior naționalizării, imobilul avea 19 camere și dependințe, corp A și B în suprafață de 776 mp, ulterior naționalizării fiindu-i adăugată o suprafață construită de 583 mp.
Diferența față de primele constatări a rezultat din faptul că intimata nu a putut dovedi faptul că a construit și diferența de 30 mp-reprezentând mansarda, care nu se regăsea în autorizațiile de construire ale autoarei contestatorului, dar nici în autorizațiile de construire și actele intimatei, existând o prezumție simplă că au fost construite de autoarea contestatorului.
Din rapoartele de expertiză rezultă că lucrările executate de intimată au constat în supraetajări, imobilului adăugându-i-se o suprafață construită de 583 mp.
Tribunalul a constatat în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, în situația imobilelor construcții cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se restituie în natură suprafața deținută în proprietate la data trecerii imobilului în proprietatea statului.
Suprafața de teren a fost calculată de expert, din Anexa Iar aportului de expertiză rezultând că imobilul situat la intersecția străzii G - cu bd. - (fosta Str. - I), fost nr. 33, avea suprafața de 1564 mp.
Din răspunsul la obiecțiuni formulat de expert, rezultă că suprafața construită anterior naționalizării este de 776 mp, fiind formată din 341 mp reprezentând corpul de clădire A, 122 mp reprezentând corpul de clădire B, 208 mp reprezentând corpul de clădire C3 cu două nivele, 25 mp reprezentând corpul de clădire C2 și 50 mp beci, la care se adaugă suprafața de 30 mp reprezentând mansarda.
Curtea constată ca fiind corect raționamentul primei instanțe, în sensul că atâta timp cât pe autorizațiile de construire ale pârâtei nu se regăsește mansarda, se aplică prezumția simplă că aceasta a fost construită de autoarea contestatorului.
Constatând astfel, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 raportat la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire, precum și regula-principiu conținută în prevederile art. 7 alin. 1 din același act normativ, față de concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, Curtea constată, ca urmare a analizării numai a criticilor făcute de reclamant prin cererea introductivă de instanță, conform dispozițiilor art. 292 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, că apelul formulat de apelanta-pârâtă este nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 alin. 1 raportat la art. 292 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA, cu sediul în B,-, sector 1 în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B,-,. 43,. 3,. 1,. 43, sector 3 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat, în B,-,. A,. 1, 1, sector 1, împotrivasentinței civile nr. 1865/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. Jud. AV
5 ex
sentința civilă nr. 1865/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Judecător fond-
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile
