Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 1 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 50/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 2/23.03.2009 și intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentată de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei - reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele deja aflate la dosarul de fond și proba testimonială, cu doi martori care au cunoscut-o pe testatoare și care pot lămuri aspectul privind testamentul, respectiv dacă legatul său este universal sau cu titlu particular. De asemenea, invocă decizia de recurs în interesul legii nr. 20/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentantul intimatei - pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL arată că se opune probei testimoniale solicitată de către reprezentantul apelantei - reclamante, întrucât legatul este cu titlu particular.
Reprezentantul apelantei - reclamante arată că testatoarea nu avea descendenți și nici părinți și nu era căsătorită. Precizează că dorește să dovedească prin proba solicitată caracterul universal al legatului.
Curtea acordă lămuriri reprezentantului apelantei - reclamante, în sensul că în conținutul certificatului de moștenitor aflat la dosarul de fond se regăsește mențiunea "legatar cu titlu particular".
Curtea deliberând, urmează să respingă proba testimonială formulată de apelanta-reclamantă, prin care se urmărește a se dovedi voința reală a testatoarei în raport de actul doveditor eliberat în constatarea calității de succesoare în drepturi a acesteia, act care până la acest moment nu a fost anulat și nici rectificat.
Curtea, având în vedere că proba cu înscrisuri se referă la actele deja aflate la dosarul cauzei, acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamante solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 50/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei la Tribunalul București, pentru soluționarea pe fond a cauzei. Continuând, precizează că a formulat o completare a acțiunii (fila 36 din dosarul de fond). Susține că nu a chemat în judecată Primăria Municipiului B, ci Municipiul B prin Primar General. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 50/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 50/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL, la data de 08.10.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 155A
Ședința publică de la 8 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 50/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a civilă la data de 04.03.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul General, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 150.000 euro echivalent în lei, pentru imobilul din B,-, sector 5.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a formulat notificare în termen legal în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatoriii prin echivalent pentru imobilul din-, sector 5, notificare nr. 2605/2001 comunicată prin intermediul J în data de 25.10.2001.
Autoarea reclamantei a cumpărat imobilul din-, sector 5, conform actului dotal făcut de tatăl său adoptiv, act dotal autentificat sub nr. 32855/1935 de Tribunalul Ilfov Secția notariat, proces-verbal din 25.11.1942 al Comisiei pentru Înființarea Cărților Funciare.
a achiziționat la rândul său apartamentul de la în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10.140/1905 și transcris sub nr. 4000/1985.
Imobilul a fost compus din teren în suprafață de 735. și construcție parter și demi-etaj.
Imobilul construcție a fost compus din 4 camere și dependințe situate la parterul acestuia și 5 camere situate la demi-etaj cu o suprafață totală construită de 355,13.
Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 3107 de la și a fost demolat conform S nr. 134/1985 pentru construcția centrului civic.
Pentru imobilul din-, sector 5 nu au fost acordate despăgubiri.
A mai arătat reclamanta că a moștenit drepturile asupra imobilului din-, sector 5 de la autoarea sa (cunoscută și sub numele de, sau ), prin reprezentarea mamei sale, născută, fostă, conform sentinței civile nr. 204/21.02.1929 prin care este adoptata de, testament al defunctei autentificat sub nr. 3819/23.04.1974 de fostul Notariat de Stat local al sectorului 6 în favoarea lui, născută, certificat de moștenitor nr. 710/5.05.1995, certificat de moștenitor nr. 187/27.10.1999.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La termenul de judecată din 29.05.2008, reclamanta a depus precizare la acțiune, în sensul restrângerii acesteia, solicitând să se dispună obligarea pârâtei să emită o dispoziție prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din-, sector 5.
În motivarea cererii precizatoare reclamanta a arătat că potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a formulat și depus notificare în termen legal pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din- sector 5, B, imobil în prezent demolat.
În temeiul art. 22 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 notificarea formulată a cuprins numele notificatorilor, elementele de identificare ale acestora, elementele de identificare ale imobilului din-, sectorul 5, B pentru care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și valoarea estimată a acestuia
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent la care reclamanta este îndreptățită conform legii se propun a fi acordate prin decizia sau după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit legii cu soluționarea notificării, în cazul de față Primăria Municipiului
Potrivit art.3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 prin formularea notificării și depunerea actelor doveditoare reclamanta justifică calitatea de persoană fizică îndreptățită a primi măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit art. 4 alin. 2, 3, 4 din Legea nr. 10/2001 în calitate de moștenitoare a autorilor săi, reclamanta beneficiază de prevederile prezentei legi, inclusiv de cotele moștenitorilor legali care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 10 alin. 1 și 8, art. 18 lit. a din legea nr. 10/2001 reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit valorii de piață de la momentul soluționării notificării, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Potrivit art. 25 alin. 1, art. 26 din Legea nr. 10/2001 entitatea investită cu
soluționarea notificării, Primăria Municipiului B nu respectă obligația de a emite o dispoziție motivată.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și pe Decizia nr. 20/19.03.2007 a J cu valoare de îndrumare.
Tribunalul a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară, specialitatea topografie și pentru pârâtă, proba cu înscrisuri, iar în cadrul probei cu înscrisuri s-a depus întregul dosar administrativ constituit în baza notificării reclamantei.
Prin sentință civilă nr. 50/15.01.2009, Tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând în motivare următoarele considerente:
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta, a formular notificare prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în B,-, sectorul 5, în notificare arătându-se că acesta este proprietatea mamei sale, moștenitoarea defunctei, imobilul fiind preluat de către stat în anul 1949, fără titlu legal.
În raport de înscrisurile depuse de către reclamantă, în susținerea notificării, tribunalul a reținut că dreptul de proprietate s-a înscris în cartea funciară nr. 58615/1940, în favoarea autoarei, înscrierea fiind făcută cu privire la terenul în suprafață de 735. și construcție, imobilul fiind situat în B,-.
De pe urma defunctei s-a dezbătut succesiunea, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 710/05.05.1995, are calitatea de moștenitor testamentar, moștenitoarea, căreia i s-a recunoscut și stabilit calitatea de legatar cu titlu particular.
Testamentul defunctei autentificat sub nr. 3819/23.04.1974 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 6 B, este un legat cu titlu particular, iar acesta are ca obiect testarea întregului drept de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul, iar acest testament a fost avut în vedere la eliberarea certificatului de moștenitor nr. 710/1995.
Legatul cu titlu particular creează vocație succesorală concretă doar cu privire la bunurile ce fac obiectul legatului, nu cu privire la întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei, prin urmare, în favoarea moștenitoarei, autoarea reclamantei, nu se poate reține calitatea de moștenitoare cu privire la bunul imobil ce face obiectul acțiunii, tocmai pentru că este moștenitoare testamentară doar cu privire la obiectul legatului, respectiv locul de veci testat prin testament, iar moștenitoarei nu i se poate reține calitatea de moștenitor legal de pe urma defunctei și nici nu a făcut dovada că este legatară universală.
Tribunalul a mai reținut că notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege, respectiv unitatea deținătoare nu a răspuns la notificare în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea mr. 10/2001.
În raport de decizia de recurs în interesul legii nr. 20/2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de reclamantă, în situația în care unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățită, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța investită să evoce fondul și să constate pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură, sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Analizând pe fond acțiunea astfel cum a fost precizată, în raport de cele arătate anterior, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, potrivit dispozițiilor 3, art. 4 și art. 23, împrejurare față de care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1 Instanța de fond a rezolvat procesul fără a cerceta fondul, interpretând greșit faptul că nu ar avea calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din-, sector 5.
In dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta a susținut:
Autoarea sa, (cunoscută și sub numele de, conform înscrisurilor doveditoare aflate la filele 20, 21 de la dosarul fond) în calitate de testator în testamentul autentificat sub nr. 3819/23.04.1974 la Notariatul de Stat local al Sectorului 6 B nu a calificat în mod expres legatul său ca fiind universal sau cu titlu particular.
însă, așa cum instanțele de judecată au statuat, poate folosi și alte cuvinte din care să rezulte că s-a conferit vocație asupra întregii moșteniri, cum ar fi " întregul meu drept" așa cu este cazul în speța de față.
Voința testatoarei de aod esemna pe, mama apelantei, ca fiind unică moștenitoare a tuturor bunurilor sale, rezultă din chiar descrierea situației de fapt și anume faptul că acesta era la momentul decesului necăsătorită, fără descendenți și fără părinți în viață.
Caracterul universal al legatului conferit mamei sale de testatoarea rezultă și din certificatul de moștenitor nr. 710/05.05.1995 emis de Notariatul de Stat Sector 5 din care rezultă compunerea masei succesorale și realitatea juridică și anume că nu există alți moștenitori testamentari sau legali.
Imobilul situat în B,-, sector 5, pentru care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și care în prezent este demolat, a fost preluat abuziv în baza decretului nr. 92/1950 - poziția 3107, preluat pe numele autoarei sale, așadar înainte de momentul autentificării testamentului (în anul 1972), data decesului acesteia 22.02.1995 și momentul emiterii certificatului de moștenitor nr. 710/05.05.1995.
Potrivit art. 4 alin 2 și 3 din legea nr. 10/2001 republicată - succesibili care după data de 06.03.1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii referitoare la imobilul din-, sector 5 imobil ce face obiectul legi nr. 10/2001.
Iar notificarea formulată în temeiul legi nr. 10/2001 referitor la imobilul din-, sector 5 și care face obiectul dosarului de față are valoare de acceptare a succesiunii cu privire la acest imobil.
2. Instanța de fond după ce a luat act de cele două precizări la acțiune, prima aflată la fila 36 din dosarul de fond prin care a precizat obiectul acțiunii, respectiv solicitat ca prin sentința ce se va pronunța instanța să oblige pârâta să emită o dispoziție prin care să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din-, sector 5. cea de a doua prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Municipiului B prin Primarul General și nu a Primăriei Municipiului B prin Primarul General, cum greșit a menționat instanța de fond în hotărârea apelată.
Prin cererea de apel, apelanta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, martori și expertiza în specialitatea topografie.
Prin notele scrise depuse la data de 6.10.2009, apelanta a susținut că instanța de fond a rezolvat procesul fără a cerceta fondul, solicitând în temeiul arte 297 alin. l Cod de Procedură Civilă desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, motivat de faptul că în cauză calitatea procesuală pasivă aparține Municipiul B, prin Primarul General și nu Primăriei Municipiului B prin Primarul General cum în mod eronat instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 50/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă.
Pe fondul cauzei, apelanta a susținut că autoarea sa, în calitate de testator, nu a calificat în mod expres legatul său ca fiind universal sau cu titlu particular, voința reală a acesteia fiind însă aceeade aod esemna pe, mama apelantei, ca fiind unică moștenitoare a tuturor bunurilor sale ceeace rezultă din chiar descrierea situației de fapt și anume faptul că aceasta era necăsătorită, fără descendenți și fără părinți în viață.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de apel și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată apelul ca nefiind fondat.
În ce privește chestiunea legată de legitimarea procesuală pasivă, Curtea reține că prima instanță a soluționat corect cauza, în contradictoriu cu Primăria Municipiului B, entitate investită prin însăși dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu soluționarea notificării, potrivit art. 21 alin.1 și 4, care a înregistrat spre soluționare notificarea formulată de reclamanta apelantă, fără însă aos oluționa, considerând insuficiente actele depuse, astfel cum rezultă din răspunsul comunicat primei instanțe și aflat la fila 111.
Cu privire la criticile aduse sentinței în legătură cu analiza calității reclamantei apelante de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii, în raport de conținutul și calificarea juridică a testamentului de care s-a prevalat apelanta reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, certificatul de moștenitor face dovada deplină a calității de moștenitor, a cotelor succesorale și a masei succesorale, până la anularea acestuia.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 710 din 5.05.1995, eliberat de pe urma defunctei, decedată la 22.02.1995, autoarea apelantei reclamante, a avut calitatea de legatară cu titlu particular, astfel încât, orice analiză ulterioară a conținutului testamentului ce a stat la baza eliberării acestui certificat este inutilă, câtă vreme dovada calității de moștenitor cu titlu particular rezultă în baza certificatului și nu a testamentului avut în vedere la momentul emiterii acestuia, astfel cum încearcă să susțină apelanta.
Din această perspectivă, probele solicitate pe parcursul judecării cauzei, în dovedirea voinței reale a testatoarei, alta decât cea care rezultă incontestabil din conținutul testamentului, sunt lipsite de pertinență, neputându-se acorda valență testamentului, interpretat în sensul cerut de apelantă, ca un testament universal sau cu titlu universal, câtă vreme însuși certificatul de moștenitor atestă o altă situație și aceasta este cea de care este ținută instanța în analiza calității apelantei de persoană îndreptățită sau nu la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul care s-a aflat în patrimoniul autoarei sale.
În ce privește interpretarea însăși a testamentului autentificat sub nr. 3819 din 23.04.1974, demers pretins de apelanta reclamantă în susținerea cauzei sale, Curtea reține că prima instanță a făcut o corectă analiză, în urma căreia a concluzionat asupra calificării ca legat cu titlu particular, interpretarea pretinsă de către apelantă, a sintagmei,întregul meu drept de concesiune",cu construcțiile aflate pe el" ca referindu-se la totalitatea drepturilor ce s-ar fi transmis testamentar neputând fi primită.
În contextul în care, astfel cum rezultă din testament, dreptul de concesiune transmis cuprindea mai multe construcții, ideea de,întreg" a dreptului transmis s-a referit în mod indiscutabil la dreptul de concesiune, astfel cum într-o interpretare literală rezultă incontestabil din testament, singurul drept transmis, conținutul testamentului fiind unul clar și neechivoc.
În raport de aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulată de către apelanta - reclamantă cu domiciliul în B, șos. - nr. 1,. 112,. A,. 4,. 21, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 50/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în B,-, sectorul 5, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
.red.
4 ex./04.11.2009
Jud Fond Secția a IV-a Civilă
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile
