Speta Legea 10/2001. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 201.

Ședința publică de la 24.11.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv

JUDECĂTOR 2: Silvia Pană

GREFIER - - -

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.284 din 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, ce depune delegația la dosar, intimații-reclamanți, și prin avocat cu împuternicire avocațială nr.7143 din 26.01.2009 depus la fila 2 dosar fond.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Reprezentantul apelantului-pârât MUNICIPIUL PRIN PRIMARUL GENERAL, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.

Reprezentantul intimaților-reclamanți, și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.

Reprezentantul apelantului-pârât MUNICIPIUL PRIN PRIMARUL GENERAL, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reprezentantul intimaților-reclamanți, și, pune concluzii de respingere a apelului formulat de apelantul-pârât și menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică.

Curtea reține apelul în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 27.01.2009, reclamanții, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Municipiul B prin Primarul General să soluționeze notificarea nr. 476 din 31.05.2001 pe care autorul lor, a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001 și care formează obiectul dosarului nr. 29076; să se dispună obligarea pârâtul să emită o dispoziție prin care să li se recunoască dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 2500 mp care nu mai poate fi restituită în natură.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au calitatea de moștenitori ai autorilor lor, și, conform certificatului de moștenitor nr. 2/21.01.2009 eliberat de și. Aceștia au formulat la data de 31.05.2001 notificare în termenul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 care a fost înregistrată la Primăria Municipiului B și s-a constituit dosarul nr. 29076. Autorii reclamanților au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3280 la data de 20.02.1946. Imobilul a intrat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 7 din 1983, proprietari fiind și.

De asemenea, s-a arătat că autorii lor au decedat înainte de a-și vedea soluționată notificarea. Această nesoluționare echivalează cu refuzul de a se acorda măsuri reparatorii. Deoarece pârâtul nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din legea nr. 10/2001, vă solicităm să admiteți acțiunea și să dispuneți obligarea acestuia să soluționeze notificarea prin emiterea unei dispoziții.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În dovedirea cererii, s-a depus la dosarul cauzei o adresă emisă de - sub nr. 25695/27.12.2001, din care rezultă că imobilul situat în B,- R, sectorul 3, fostă, a fost expropriat prin Decretul nr. 7/1983, poziția 16/25 anexa nr. 6; contractul de vânzare-cumpărare prin care autorii reclamanților au dobândit imobilul, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 3280/20.02.1946; certificatul de moștenitor de pe urma defunctei și de pe urma defunctului, foștii proprietari ai imobilului din care rezultă că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai depus notificarea transmisă prin BEJ la data de 24.06.2001, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Intimatul a depus întregul dosar întocmit în urma notificării și o adresă din care rezultă completarea acestuia cu mai multe înscrisuri necesare soluționării cererii.

Prin sentin ța civilă nr.284din 27.02.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ a fost admisă acțiunea, a fost obligat pârâtul să soluționeze notificarea nr. 476 din 31.05.2001, formulată de și care formează obiectul dosarului nr. 29076, a fost obligat pârâtul să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 2500 teren situat în B,- R, sectorul 3, și care nu poate fi restituit în natură, cu restituirea despăgubirilor încasate în urma Decretului nr. 7/1983.

În motivarea sentin ț ei s-a re ținut că este de necontestat faptul că autorul reclamanților din prezenta cauză și anume a formulat notificare declanșând procedura administrativă prealabilă, impusă de Legea nr. 10/2001 și în lipsa răspunsului la care reclamanții erau îndreptățiți au sesizat instanța de judecată după aproximativ 8 ani solicitând soluționarea notificării.

Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 din același act normativ, unitatea notificată este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra acestei cereri.

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă, că indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilului ori i se oferă restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea notificată și deținătoare a imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură, este obligată să se pronunțe în prezenta cauză, acordând măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, cu obligația persoanelor îndreptățite la restituirea despăgubirilor încasate în urma decretului de expropriere, ce vor fi calculate potrivit Normelor Metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată din Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentin ț ei men ționate anterior a declarat apel pârâtul Municipiul B, reprezentat legal de către Primarul General.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat instituția să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea nr.476/2001, în sensul propunerii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 2500 situat în B,- R, sector 3, pentru următoarele argumente:

Potrivit art.23 al. 1 si 2 "În termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conf. art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.

În altă ordine de idei, conf. art.22 din Lg.10/2001, rezulta că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.

Mai mult, în art.22 din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 se prevede ca "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate. pot fi depuse până la data soluționării notificării"

În drept: art.282 - 298 pr.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.

Referitor la motivele de apel prin care se fac considerații cu privire la natura termenului de soluționare notificării, prevăzut de art.25 al.1, la care trimite și art.26, și data de la care începe acesta să curgă, care este legată de momentul depunerii actelor doveditoare de către reclamant, Curtea le-a constatat nefondate, luând în considerare că art.25 din Legea nr.10/2001 prevede ca ultimă dată de la care curge termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin dispoziție, data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23.

Or, potrivit art.22 (în prezent art.23), din Legea în formularea inițială, actele doveditoare puteau fi depuse într-un termen de 21 de luni de la intrarea în vigoare a legii, termen care s-a împlinit cu mult înainte de data formulării prezentei acțiuni.

Prin art.25 din Legea nr.10/2001 se reglementează o obligație de a face în sarcina pârâtei, reclamantul având dreptul să solicite îndeplinirea acesteia conform art.1073 cod civil și următoarele. Art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede obligația unității deținătoare de a răspunde la notificare, obligație care a devenit exigibilă la împlinirea termenului prevăzut de lege, moment din care creditorul poate cere îndeplinirea ei.

În ceea ce privește invocarea art.23 (fostul art.22) din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, în sensul că actele pot fi depuse până la soluționarea notificării, Curtea a constatat și acest argument nefondat, legea neputând fi interpretată în sensul prelungirii sine die a termenului soluționării notificării, în speță trecând mai mult de șapte ani de la data formulării notificării. Sancțiunea pentru nedepunerea actelor doveditoare constă în respingerea notificării. De altfel, art.25 din Legea nr.10/2001 republicată stabilește două momente de la care curge termenul de 60 de zile: înregistrarea notificării - situația regulă sau, data depunerii actelor doveditoare, excepția. În speță, nu s-a făcut dovada că înainte cu 60 de zile de formularea acțiunii s-ar mai fi depus alte acte doveditoare.

De altfel, prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, "instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond notificarea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate". Or, este echivalat cu refuzul nejustificat nesoluționarea notificării în aproape 8 ani de la data până la care era obligat potrivit legii să o facă. Potrivit art.329 alin.(3) proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate ca urmare a admiterii unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.

În cauză, nu se pune problema sancțiunilor disciplinare sau pecuniare pentru neîndeplinirea obligației de a soluționa notificarea în termen, nefiind acesta obiectul acțiunii.

Prin motivele de apel formulate apelanta nu a adus critici și cu privire la fondul hotărârii atacate, adică la temeinicia cererii reclamantei de restituire a imobilului în cauză, referirea la faptul că "dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte"", neputând fi considerată o astfel de critică, atât timp cât această expresie nu a fost dezvoltată în fapt.

Raportat la acest aspect, ținând cont că apelanta nu a formulat critici legate de modul în care prima instanță a soluționat fondul notificării, sunt aplicabile dispozițiile art.295 civ. privind limitele efectului devolutiv al apelului.

În consecință, în temeiul art.296 raportat la art.295 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul-pârâtMUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERALcu sediul în B,-, sectorul 5 împotriva sentinței civile nr.284 din 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și toți cu domiciliul ales în B,-,. 52,. 6, sectorul 2, ca nefondat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red. MP

Tehnored. AP

6 ex./22.12.2009

Secția a IV-a civilă

Judecător fond:

Președinte:Mihaela Paraschiv
Judecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Bucuresti