Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 501.R
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER - -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.14.A din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- și a sentinței civile nr.1955 din 22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, -, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal, intimatul-pârât, personal și asistat de avocat ce depune la dosar împuternicirea de substituire din 01.09.2009, lipsind intimații-pârâți -, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul-reclamant,personal, depune concluzii scrise precum și un set de înscrisuri ce fac referire la starea sa de sănătate și învederează instanței că întrucât nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căruia înțelege să depună copia deciziei civile nr.277.R din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant,personal, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului său, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
Reprezentantul intimatului-pârât, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în sensul:
1).- să se constate deschisă succesiunea defuncților decedat la 23.02.1993 și decedată la 11.01.2005, ambii cu ultimul domiciliu în com. jud. C;
2).- să se constate că masa succesorală se compune din terenul în suprafață de 6000. indicat în titlul de proprietate emis pe numele defunctului și care a făcut obiectul chitanței sub semnătură privată încheiat între reclamant și defuncta;
3).- să se constate că pârâtul nu are calitate de moștenitor al defunctului, având în vedere că s-a prescris dreptul de opțiune succesorală în privința acestuia;
4).- să se constate că unicul moștenitor al defunctului său soț a fost și că pârâtul nu a acceptat succesiunea în termen de 6 luni prev. de art. 700 civil, cota sa fiind de 1/1 din masa succesorală;
5).- să se constate că au vocație ceilalți pârâți în calitate de surori și nepoți de frate al defunctei;
6).- să se stabilească cotele ce li se cuvin, să dispună partajarea bunului succesoral rămas de la defunctă și sistarea stării de indiviziune și atribuirea terenului în lotul defunctei;
7).- să se constate valabilă vânzarea - cumpărarea acestui teren de către reclamant. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că și au fost soți, iar din căsătoria lor nu au rezultat copii. Pe numele defunctului s-a eliberat titlu de proprietate în baza Lg. 18/1991. Singura care a acceptat succesiunea acestui defunct este soția supraviețuitoare care a cules întreaga masă succesorală. Pârâtul nu a acceptat succesiunea unchiului său în termenul de 6 luni prev. de art. 700 civil, astfel că urmează a se constata renunțarea tacită a acestuia la succesiune. În privința acestui pârât a intervenit prescripția dreptului de opțiune succesorală.
Ceilalți pârâți menționați în acțiune sunt descendenți ai defunctei. Reclamantul arată că pe data de 6 iunie 2003 încheiat cu o chitanță care are valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare prin care aceasta i-a înstrăinat suprafața de 6.000. teren extravilan la raza com., identificat în titlul de proprietate emis pe numele lui. I-a achitat întregul preț și au stabilit să încheie actul în formă autentică, în momentul în care îi erau restituite actele de proprietate luate de către, fără acordul lui.
Pârâtul a solicitat nulitatea acestui înscris, dar prin sentința civilă nr. 927/21.06.2004 a Judecătoriei Oltenița acțiunea i-a fost respinsă în considerarea împrejurării că nu a putut dovedi vocația la succesiunea unchiului său.
Reclamantul a introdus prezenta acțiune considerând că în baza deciziei civile nr. 712 R/2007 a Tribunalului Călărași o poate promova, fiind considerat creditor al defunctei și îndreptățit să solicite dezbaterea succesiunilor și partajul terenului.
În drept a invocat dispoz. art. 700 și 728 civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat 3 excepții. Prima constă în autoritatea de lucru judecat în ce privește capătul nr. 7 de cerere, referitoare la constatarea intervenirii vânzării - cumpărării terenului de 6.000. situat în com.. Se arată că prin acțiunea ce a constituit obiectul dosarului nr. 3854/2003 pe rolul Judecătoriei Oltenița, reclamantul a solicitat să se constate intervenită vânzarea - cumpărarea acestui teren între în calitate de vânzătoare și reclamant în calitate de cumpărător, în baza unei chitanțe de mână. Prin sentința civilă nr. 303/2004 s-a constatat intervenită vânzarea - cumpărarea dar Tribunalul Călărași prin decizia civilă nr. 712/26.09.2007 a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată și rejudecând a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și a moștenitorilor acesteia. Reclamantul consideră că între capătul 7 de cerere și acțiunea soluționată prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, există identitate de părți, obiect și cauză, cont. art. 1201 civil. Reclamantul arată că nu are importanță faptul că a doua acțiune are mai multe capete de cerere, atâta timp cât scopul final urmărit de reclamant este același și anume realizarea unui drept de proprietate, aspect deja analizat de către Tribunalul Călărași, în dosarul -.
Se arată că în mod greșit reclamantul consideră că prin decizia tribunalului, s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit să solicite dezbaterea succesiunii celor doi defuncți, partajarea acestui teren și solicitarea ca terenul să cadă în lotul moștenitorilor acestuia. Instanța de recurs nu a făcut altceva decât să-și motiveze soluția arătând că reclamantul avea posibilitatea să înainteze o astfel de cerere numai dacă terenul s-ar fi aflat la momentul vânzării sau la momentul introducerii cererii de chemare în judecată în patrimoniul exclusiv al defunctei, arătând totodată că reclamantul avea posibilitatea să ceară restituirea prețului și spezele prev. de art. 1346 civil.
Prin SC 1955/22.09.2008 Judecatoria Oltenita a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul, în ce privește capătul nr. 7 de cerere privind constatarea intervenirii vânzării-cumpărării terenului de 6000. din extravilanul com., jud.
A admis excepția invocată de pârâtul privind lipsa de interes a reclamantului pentru primele 6 capete de cerere ale acțiunii.
A fost respinsa excepția invocată de pârâtul, privind lipsa calității procesuale active a reclamantului.
A fost respinsa actiunea, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr. 3854/28.11.2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru a se constata intervenită vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafață de 6000. situat pe raza com., jud. A arătat că printr-un act sub semnătură privată încheiat la 6.07.2003 a cumpărat de la acesta terenul, achitând prețul în prezenta a doi martori, urmând ca ulterior să se prezinte la notariat pentru a încheia actul în formă autentică.
În baza probelor administrate, Judecătoria Oltenița, prin sentința civilă nr. 303/26.02.2004 a admis acțiunea și a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea suprafeței de 6000. în extravilanul comunei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, care a fost calificat de tribunal ca fiind recurs. Tribunalul Călărași, constatând că la 11.01.2005 a decedat, a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor săi. În cauză, a făcut cerere de intervenție În interesul recurentei, intervenientul.
Prin decizia civilă nr. 712/R/26. 09. 2007, Tribunalul Călărași (irevocabilă) a admis recursul declarat de, și continuată de moștenitorii acesteia, și, împotriva sentinței civile nr. 303/26.02.2004 pe care a modificat-o în tot și rejudecând a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și a moștenitorilor acesteia. A admis cererea de intervenție a intervenientului în contradictoriu cu.
În prezenta cauză, capătul 7 de cerere are ca obiect constatarea valabilității (intervenirii) vânzării-cumpărării aceleiași suprafețe de teren de 6000. între, vânzătoare și, cumpărător, în baza aceleiași chitanțe de mână datată 06.07.2003.
A apreciat instanta de fond că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul pentru capătul nr. 7 de cerere din acțiune este întemeiată.
Între acest capăt de cerere și cauza soluționată prin decizia civilă nr. 712/R/26.09.2007 a Tribunalului Călărași ( pe fondul cauzei) există triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 cod civil care prevede "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate".
Astfel, în primul rând, pretenția reclamantului din cele două cereri este identică, respectiv constatarea intervenirii vânzării-cumpărări terenului. Chiar dacă în prezenta cauză, reclamantul a formulat mai multe capete de cerere, există autoritate de lucru judecat cu privire la acel capăt de cerere care a format deja obiectul unei judecăți. Jurisprudența noastră a decis că pentru a exista autoritate de lucru judecat nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte ca scopul final urmărit de parte este identic.
În al doilea rând, ambele cereri sunt întemeiate pe aceeași cauză, aceasta reprezentându-l temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care reclamantul îl valorifică împotriva celorlalte părți, și care în ambele cereri îl reprezintă dispozițiile art. 1073-1077 Cod civil. Chiar dacă în prezenta cauză, reclamantul a omis să indice temeiul juridic pentru capătul 7 de cerere, acesta îl reprezintă dispoz. art. 1073-1077 Cod civil care dau posibilitatea creditorului de a solicita îndeplinirea exactă a obligației de către debitorul său. El a indicat dispoz. art. 700 Cod civil referitor la dreptul de opțiune succesorală și art. 728 cod civil referitor la sistarea stării de in diviziune, dispoziții care privesc capetele 4 și 6 din acțiune.
În al treilea rând, identitatea de părți rezulta evident din cercetarea persoanelor (și a calității lor), care au participat la judecată. În locul pârâtei care a decedat în timpul judecării recursului, au fost introduși moștenitorii săi, cărora hotărârea le este opozabilă, inclusiv pârâtei care a renunțat la recurs.
Constatând întrunite aceste 3 condiții prevăzute de art. 1201 cod civil, precum și faptul că hotărârea judecătorească anterioară a fost pronunțată în materie contencioasă, pe fondul cauzei, instanța a admis prima excepție invocată, și pe cale de consecință, respingand capătul 7 de cerere la care se aplică.
Cu privire la a doua excepție invocată, instanța de fond a reținut că interesul reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile în justiție și reprezintă folosul practic pe care partea îl urmărește, punând în mișcare procedura judiciară pentru valorificarea dreptului subiectiv civil li ce se cere protejat.
Referitor la primele 6 capete de cerere, instanța a apreciat că excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea lor este întemeiată, în condițiile în care capătul 7 de cerere va fi respins în urma constatării autorității de lucru judecat.
Astfel, reclamantul nu justifică nici un interes în promovarea cererilor referitoare la dezbaterea succesiunii defuncților și, la constatarea maselor succesorale, a moștenitorilor, și cotelor legale de succesiune cu privire la terenul de 6000. la constatarea faptului că pârâtul este străin de succesiune ca urmare a prescripției dreptului său de opțiune succesorală și la partajul terenului, întrucât prin rezolvarea lor nu poate obține niciun folos în valorificarea dreptului invocat.
Cat priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active,s-a retinut ca aceasta reprezintă o altă condiție pentru promovarea unei acțiuni civile. Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului subiectiv dedus judecății. Cu alte cuvinte ea presupune justificarea dreptului de a participa ca parte în proces, îndreptățirea unei persoane de a reclama în justiție, și nu se confundă cu interesul (condiție analizată mai sus).
Prin prisma acestei definiții, reclamantul are calitate procesuală activă, dar acțiunea este respinsă ca urmare a admiterii celor două excepții menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a criticat-o pentru netemeinicia admiterii excepției autorității lucrului judecat cât timp nu există identitate de obiect și cauză, făcând trimiterea la art.700, art.1073-1077 civil, respectiva excepției lipsei de interes, cât timp are un drept propriu de valorificat în calitatea sa de promitent cumpărător.
Prin DC nr. 14A /2009 Tribunalul Car espins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca natura criticilor este una generală, cu trimiteri la textul legii și puțin la practica judiciară, dar fără aplicare concretă la cauză, posibil de comparat, de verificat. Nu este indicat comparativ obiectul primei cauze, respectiv al celei de față, nu este indicată comparativ cauza primei judecăți și a celei de față. Dincolo însă de acestea, în ambele cauze se tinde la constatarea intervenției vânzării cumpărării și la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, chiar dacă în una se folosește termenul de "valabilă", iar în alta cel de "intervenită", ceea ce duce la concluzia identității de obiect. De asemenea, sub aspectul obiectului, atât în prima cât și în cea de față obiectul îl constituie "terenul de 6 000 mp în vecinătatea mea". Pe de altă parte, astfel cum au fost formulate și conduse cele două procese, este evidentă că în ambele există același fundament, același temei.
Așadar, există identitate triplă și pe cale de consecință-autoritate de lucru judecat.
Referitor la excepția lipsei interesului, și critica la modul de soluționare a ei este nefondata, Tribunalul apreciind ca apelantul are un interes, dar este unul general, indirect, moral, nu și procesual, aici fiind sub forma folosului practic și imediat atins în dezbaterea succesiunii. Nici legea, nici teoria ori practica judiciară nu recunosc celor aflați în situația reclamantului accesul la dezbaterea succesiunii unui terț, aceștia având la îndemână alte mijloace, de altă natură și cu alte efecte decât cele urmărite de față.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, criticand hotararea pronuntata de instanta de apel pentru urmatoarele motive:
1. Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. Civila în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
In acest sens se arata ca atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o interpretare formalista trunchiata a celor două excepții admise, în contradicție cu art. 1201 Cod civil pe care în mod faptic la speța nu le-a analizat.
Astfel, în considerentele deciziei invocate de instanța de fond, ignorate de aceasta, deoarece sunt obligatorii pentru cei care soluționează cauza instanța de recurs a motivat împrejurarea necesității de a soluționa cauza pe calea partajului pentru a stabili dacă bunul în urma dezbaterii succesiunii cădea sau nu în lotul vânzătorului.
Ceea ce nu a observat instanța este împrejurarea că obiectul și cauza din a doua sentință sunt diferite de prima,temeiul de drept fiind art. 700 Cod civil, instanța în acest mod încălcand principiul disponibilității părților.
Mai arata recurentul ca in mod greșit a apreciat instanța de fond că ambele cereri sunt întemeiate pe aceiași cauză, aceasta reprezentând temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care reclamantul îl valorifică împotriva celorlalte părți și care, în ambele cereri, îl reprezintă dispozițiile art. 1073-1077 Cod civil.
Instanța de fond a apreciat peste voința părții care este temeiul sau juridic, schimbând înțelesul cauzei și cauza solicitată de partea care a acționat în judecată chiar dacă, în prezenta cauză, reclamantul a omis să indice temeiul juridic pentru capătul 7 de cerere, acesta îl reprezintă dispozițiile art. 1073-1077 Cod civil care dau posibilitatea creditorului de a solicita îndeplinirea exactă a obligației de către debitorul său. El a indicat dispozițiile art. 700 Cod civil referitor la dreptul de opțiune succesora1ă și art. 728 cod civil referitor la sistarea stării de indiviziune, dispoziții care privesc capetele 4 și 6 din acțiune.
În al treilea rând, identitatea de părți rezulta evident din cercetarea persoanelor (și a calității lor), care au participat la judecată în locul pârâtei, care a decedat în timpul judecării recursului, au fost introduși moștenitorii săi, cărora hotărârea le este opozabilă, inclusiv pârâtei care a renunțat la recurs.
Instanța de recurs si-a motivat soluția arătând că reclamantul avea posibilitatea să înainteze o astfel de cerere numai dacă terenul s-ar fi aflat la momentul vânzării sau la momentul introducerii cererii de chemare în judecată în patrimoniul exclusiv al defunctei, ceea ce înseamnă că trebuie stabilit acest aspect pe calea dreptului comun.
Potrivit prezumției lucrului judecat, prevăzuta de art. 1200 punctul 4 Cod civil, coroborat cu art. 1202 alin. 2 Cod civil, o hotărâre irevocabilă, exprima realitatea raporturilor juridice dintre părți, neputându-se primi vreo dovadă contrară față de caracterul absolut al prezumției, iar potrivit dispozițiilor art. 166 Cod procedura civila "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanței de recurs".
În primul rând instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept dacă sunt îndeplinite cele 3 condiții privind tripla identitate de obiect, părți cauza.
Apreciaza recurenta ca hotararea nu a fost motivată cu argumente de fapt și care să analizeze raportat la actele dosarului dacă exista tripla identitate.
Potrivit art. 1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată, are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
În speță analizând obiectul cererii de chemare în judecată cu cererea din primul dosar și cu temeiurile de drept invocate rezulta că obiectul și cauza sunt diferite, acestea fiind circumscrise dispozițiilor care reglementează raporturile dintre succesibil și cel care invoca perfectarea vânzării cumpărării.
În aceste condiții reclamantul a supus atenției instanței împrejurarea că obiectul și cauza sunt diferite, dar argumentele nu au fost analizate de instanța.
In acest sens se arata ca temeiul de drept este diferit.
Mai arata recurenta ca, ceea ce interesa sub aspectul exceptiei autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic pus în discuție, cauza debendi, iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei.
Dacă noua acțiune se bazează pe alt temei juridic decât prima nu exista lucru judecat, (Tribunalul Suprem dec.568/1955.)
soluționate de instanța supremă în care s-a pronunțat pe aspectul inexistenței autorității de lucru judecat.
2. Cu privire la a doua excepție invocată, instanța a reținut că interesul reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile în justiție și reprezintă folosul practic pe care partea îl urmărește, punând în mișcare procedura judiciară pentru valorificarea dreptului subiectiv civil ce se cere protejat.
Referitor la primele 6 capete de cerere, instanța constat că excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea lor este întemeiată în condițiile în care capătul 7 de cerere va fi respins în urma constatării autorității de lucru judecat.
Apreciaza recurenta ca aceasta excepție de fond a fost analizată trunchiat ignorându-se calitatea reclamantului de promitent cumpărător, în sensul că are de valorificat un drept propriu, și mai ales se ignora considerentele deciziei Tribunalului Călărași care statuează ca acțiunea acestuia este admisibilă doar în condițiile în care valorificarea acestui drept s-ar realiza prin cererea de stabilire a calității de moștenitor a defunctei și vânzarea ar fi perfectă între părți dacă terenul ar cădea în lotul vânzătoarei, sau moștenitorilor acesteia.
Mai mult instanța a considerat că are calitate procesuala activa în cauza, ceea ce înseamnă că aceasta se contrazice atunci când admite excepția lipsei de interes.
In cauza a formulat intampinare intimatul, solicitand respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și apel ca fiind legale și temeinice.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei recurate, prin prisma si a motivelor de recurs formulate, Curtea retine urmatoarele:
Curtea va respinge ca nefondate criticile formulate de recurent cu privire la gresita retinere a elementelor puterii de lucru judecat.
Astfel, cat priveste obiectul cererii, acesta il reprezinta pretentia formulata, folosul urmarit de reclamant, insa nu se rezuma la obiectul material al pretentiei, ci include si dreptul subiectiv relativ la acest obiect material.
S-a statuat in doctrina si jurisprudenta ca nu este necesar ca obiectul sa fie formulat in acelasi mod in cele doua actiuni, ci scopul final urmarit de parte sa fie acelasi.
Ori este evident ca obiectul celor doua cereri il reprezinta constatarea valabilitatii conventiei de vanzare cumparare, scopul urmarit prin promovarea acestora fiind acelasi - si anume constatarea dobandirii dreptului de proprietate, neavand in acest sens nici o relevanta ca in prezenta cauza au fost formulate si alte capete de cerere, aspect ce nu poate inlatura constatarea autoritatii de lucru judecat cu privire la capatul 7 al cererii.
Cat priveste cea de-a doua conditie a efectului negativ al puterii de lucru judecat - respectiv -identitatea de cauza, Curtea retine ca acest element a fost definit ca fiind faptul juridic sau material care constituie temeiul direct si imediat al dreptului subiectiv ce urmeaza a fi valorificat.
Mentionarea unui temei juridic diferit nu poate conduce in mod automat la ideea neindeplinirii cerintei identitatii de obiect, cata vreme pretentiile celor doua cereri sunt intemeiate pe acelasi act juridic.
Dispozitiile art. 1201.civ nu sunt stricte in ce priveste cel de-al treilea element al puterii de lucru judecat, astfel incat notiunea de parte in proces a fost interpretata in sens larg, prin extindere si cu privire la alte persoane care nu au luat parte la judecata.
Este si cazul succesorilor universali si cu tilu universal, care in calitate de continuatori ai personalitatii autorului lor preiau toate drepturile si obligatiile existente la data decesului.
Prin urmare, atata vreme cat in cauza figureaza ca parti mostenitorii paratei din actiunea ce a facut obiectul primului dosar, rezulta ca este indeplinita si cea de-a treia cerinta - respectiv cea privind identitatea de parti.
Se va retine insa ca stantele de fond si apel au facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 1201.civil, respectiv a conditiilor ce trebuie indeplinite pentru a se constata ca in cazua opereaza efectul negativ al puterii de lucru judecat.
Astfel, in cuprinsul textului de lege susmentionat sunt prevazute in mod expres elementele lucrului judecat - respectiv identitatea de obiect, cauza si parti, insa doctrina si jurisprudenta in materie au statuat in unanimitate in sensul ca pe langa indeplinirea acestor conditii, pentru a fi admisa exceptia autoritatii de lucru judecat este necesara indeplinirea si a altor cerinte si anume - hotararea cu privire la care se invoca exceptia sa fie irevocabila, iar prin intermediul acesteia sa se fi facut o judecata de fond.
In acest sens s-a apreciat ca nu exista putere de lucru judecat daca cererea a fost respinsa pentru anumite aspecte de ordin procedural sau a fost solutionata pe cale de exceptie, fara sa fie analizat fondul raporturilor juridice dintre parti.
Astfel cum rezulta din continutul considerentelor DC nr. 712 R / 26.09.2007 pronuntata de Tribunalul C Sectia Civila, instanta nu a analizat valabilitatea conventiei de vanzare cumparare, ci doar conditiile in care putea fi exercitata actiunea avand ca obiect hotarare care sa loc de act autentic de vanzare-cumparare, retinandu-se ca pentru a se putea solicita constatarea vanzarii era necesar ca mai intai sa se solicite deschiderea succesiunii defunctilor si, sa fie trecut terenul in lotul vanzatoarei, iar ulterior reclamantul avea dreptul sa solicite constatarea vanzarii.
Prin urmare, desi nu rezulta in mod explicit din cuprinsul dispozitivului deciziei susmentionate, instanta nu a respins actiunea ca fiind nefondata, ci in considerarea prematuritatii cererii. Astfel, o noua cerere poate fi facuta dupa momentul indeplinirii cerintelor avute in vedere de catre instanta.
Avand in vedere cele mai sus retinute privind netemeinicia exceptiei puterii de lucru judecat, precum si faptul ca instanta de fond si-a intemeiat solutia de admitere a exceptiei lipsei de interes privind primele 6 capete de cerere - pe constatarea autoritatii de lucru judecat privind capatul 7 al actiunii, Curtea urmeaza sa retina ca si aceasta exceptie este nefondata, pentru considerentele mai sus aratate.
Pentru aceste motive, Curtea, in temeiul disp. art. 312.pr.civila si art. 304 pct 9.pr.civila va admite recursul, va modifica in tot decizia recurata, iar in temeiul art. 296 si 297 pr.civila va admite apelul, va desfiinta sentinta apelata si va trimite cauza spre solutionare aceleiasi instante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.14.A din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, -, și.
Modifică în tot decizia recurată.
Admite apelul.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
-
Red.SP /4.01.2010
.red.AP
2 ex.
Tribunalul Călărași -Președinte:-Judecător; Judecător:
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Melania Stanciu, Antonela Cătălina
