Speta Legea 10/2001. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (133/2009)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 202
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER - I -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1595 din 06.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Obiectul pricinii - contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata - reclamantă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 20353/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual aflată la dosar (fila 7), lipsind apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 16.03.2009 intimata - reclamantă a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de tribunal, deoarece din înscrisurile depuse la dosar sunt concludente și pertinente în soluționarea cauzei, Arată că, intimata - reclamantă a formulat notificare privind măsurile reparatorii pentru întreaga suprafață de 246,25 mp. Primăria Municipiului B, i-a acordat măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 30,78 mp. deși avea obligația să îi acorde intimatei despăgubiri bănești pentru toată suprafața de teren.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 84/16.02.2009.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 20.05.2008, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.10178 din data de 11.04.2008 emisă de Primăria Municipiului B prin Primarul General, solicitând revocarea acestei dispoziții și obligarea intimatei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 246,25 mp. notificată conform notificării nr.2476/2001.
Prin sentința civilă nr.1595 din data de 06.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis această contestație, și, pe cale de consecință, a anulat dispoziția nr.10178/11.04.2008 emisă de Primăria Municipiului B și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în diferența dintre valoarea încasată și valoarea de piață indexată cu indicele de inflație pentru terenul în suprafață de 246,25 mp. situat în B,-, actual-, sector 1.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Dispoziția Primarului General nr.10178/11.04.2008 (fila 5), a fost propusă acordarea de măsuri repertorii prin echivalent, constând în diferența dintre valoarea încasată și valoarea de piață indexată cu indicele de inflație pentru terenul în suprafață de 30,78 mp. din suprafața totală de 246,25 mp. reprezentând cota de 3/24 din masa succesorală (potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 141/1999 - fila 6) în favoarea persoanei îndreptățite, reținându-se, pe de o parte, că acest teren nu poate fi restituit în natură deoarece este ocupat cu elemente de sistematizare și că au fost încasate despăgubiri, conform adresei nr.23514/21.11.2007 emisă de, iar, pe de altă parte, că notificatoarei i se cuvine cota de 3/24 potrivit drepturilor sale succesorale.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat că reclamanta a formulat notificarea nr. 2476/12.12.2001 prin BEJ - solicitând aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 pentru întreaga suprafață de teren.
În cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire. Soluția prevăzută la art.4 alin.(4) din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 din Codul civil, potrivit căruia "partea renunțătorului profită coerezilor săi". ). Prin urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.10/2001 culege și cota comoștenitorului care nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002, astfel cum în mod expres se prevede la pct.4.7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Raportat la dispoziția specială a Legii nr.10/2001 reiese că dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.4 alin.4 din lege, motiv pentru care tribunalul a admis contestația și, aanulat dispoziția nr.10178 din 11.04.2008, pârâtul fiind obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în diferența dintre valoarea încasată și valoarea de piață indexată cu indicele de inflație pentru terenul în suprafață de 246,25 mp situat în B,-, actual - - nr.1 A, sector 1.
Prin apelul formulat împotriva acestei hotărâri, pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General a criticat sentința civilă de mai sus sub aspectul că, analizând, în mod greșit, probatoriul administrat în cauză și interpretând în mod eronat dispozițiile art.4 și ale art.21 - 23 din Legea nr.10/2001, instanța de fond a considerat că intimata - reclamantă a făcut dovada calității de persoană îndreptățită cu privire la întregul imobil în litigiu și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în diferența dintre valoarea încasată și valoarea de piață indexată cu indicele de inflație pentru terenul în litigiu.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.21 - 23 din Legea nr.10/2001, notificarea formulată înlăuntrul termenului legal de persoana ce se consideră îndreptățită la restituire, trebuie însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor foștilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de moștenitori a acestor persoane, aceste acte putând fi depuse și ulterior în condițiile legii.
În aplicarea acestor texte legale, art.21.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 prevede că, prin acte doveditoare a dreptului de proprietate se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică: certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia cu titularul inițial al dreptului de proprietate, iar sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive, revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.
Deși intimații - reclamanți au susținut că au depus acte ce dovedesc calitatea de moștenitor a acestora, actele depuse și avute în vedere de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 la pronunțarea deciziei contestate, nu pot constitui o dovadă în acest sens, ele nejustificând calitatea de proprietar a intimatei decât în ceea ce privește cota de 3/24 ce le revine din bun.
Înscrisurile avute în vedere de către instanța de judecată la soluționarea cauzei și considerate de către instanța de fond ca acte doveditoare a calității de persoană îndreptățită, nu fac această dovadă și nu suplinesc necesitatea probării dreptului, inclusiv în ceea ce privește întinderea acestuia și a raporturilor dintre autorii reclamantei referitor la proprietatea imobilului precum și determinarea precisă a imobilului ce a făcut obiectul acestui drept.
Intimata - reclamantă nu se poate prevala nici de dispozițiile Codului civil și nici de dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 întrucât dreptul acesteia este stabilit sub formă de cotă parte prin certificatul de moștenitor.
Instanța de fond consideră că nu sunt incidente în cauză prevederile art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001, deoarece la data preluării abuzive nu ar fi existat o stare de coproprietate, însă, din chiar certificatul de calitate de moștenitor nr.141/09.07.1999 rezultă cota parte a fiecăruia dintre moștenitorii defunctei, contestatoarea fiind menționată cu cota de 3/24.
Intimata a susținut, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.03.2009, că motivele de apel formulate de pârât sunt nefondate, deoarece la data de 12.10.2001 a formulat notificare prin biroul executorului judecătoresc solicitând acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent pentru imobilul din litigiu, trecut în proprietatea statului fără titlu în baza Decretului nr.39/1973, iar terenul nu a putut fi restituit în natură deoarece este ocupat cu elemente de sistematizare.
Asupra imobilului intimata - contestatoare arată că este singura care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, urmând procedura prevăzută la Capitolul III din acest act normativ și, față de dispozițiile art.4 pct.4 și ale art.4 pct.7 din lege, unitatea deținătoare era obligată să dispună restituirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren.
Apelul este nefondat.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de apel invocate, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.295 din Codul d e procedură civilă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că prin notificarea adresată apelantei prin BEJ " " înregistrată sub nr.2476 din data de 12.10.2001, intimata - contestatoare a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul din- în suprafață de 368 mp. (din care a obținut prin titlul de proprietate suprafața de 121,75 mp.) în calitate de nepoată a foștilor proprietari și, așa cum rezultă din actele de stare civilă, precum și din înscrisurile doveditoare ale proprietății autorilor contestatoarei aflate la dosar.
În mod corect, prima instanță a aplicat și interpretat dispozițiile art.4 pct.4 și ale art.4 pct.7 din Legea nr.10/2001, și, pe cale de consecință, în mod corect a statuat că intimata - contestatoare beneficiază, în condițiile în care este singurul moștenitor care a formulat notificare urmând procedura administrativă prevăzută la Capitolul III din Legea nr.10/2001, de un drept de acrescământ conferit de această legea specială.
În absența unei notificări din partea tuturor persoanelor îndreptățite și care au vocație succesorală, unitatea deținătoare era obligată să restituie proprietatea către moștenitorul care a formulat notificare, iar nu doar cota parte din dreptul de proprietate la care acesta este îndreptățit potrivit actelor de succesiune deoarece pasivitatea comoștenitorilor profită celui care a inițiat procedura administrativă urmând ca moștenitorii să stabilească ulterior, pe calea dreptului comun, drepturile ce le revin.
Din probatoriul administrat, respectiv, înscrisurile care au fost avute în vedere de intimat la momentul emiterii dispoziției contestate, rezultă, pe de o parte, atât identitatea dintre imobilul care a fost proprietatea autorilor contestatoarei și în perioada 1951 - 1967 cu cel care a fost preluat prin deciziile nr.342/1973 și nr.314/1973 cât și, pe de altă parte, faptul că, în prezent, suprafața de 326,25 mp. reprezintă elemente de sistematizare: stradă și carosabil, ceea ce conduce la netemeinicia criticii prin care apelantul susține că reclamanta nu ar fi făcut dovezi cu privire la întinderea dreptului de proprietate, raportul dintre autorii reclamantei referitor la proprietatea imobilului din litigiu, precum și la determinarea precisă a imobilului ce a făcut obiectul acestui drept.
Intimata contestatoare și-a îndeplinit obligația de a proba proprietatea autorilor săi, instanța reținând corect că au fost respectate și dispozițiile art.21- 23 din Legea nr.10/2001, precum și ale art.21.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Certificatul de calitate de moștenitor cu nr.141/09.07.1999 a fost depus de contestatoarea - reclamantă în condițiile dispozițiilor legale mai sus menționate, tocmai pentru a-și dovedi vocația sa de persoană îndreptățită la a solicita măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparținut autorilor săi, notificare care trebuia să primească soluția stabilită de prima instanță în condițiile prevăzute de dispozițiile art.4 pct.4 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste argumente, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.296 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, să oblige apelantul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1595 din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - contestatoare domiciliată în B,-, -0,.1,.5, sector 3.
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact.
Ex.4/27.04.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
