Speta Legea 10/2001. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 202
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 39 din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți C domiciliată în C, strada -, nr. 81, jud. D, - - decedată având ca moștenitori pe și, - domiciliată în P, strada - -, nr. 6,. 28,. B,. 2,. 37, jud. P, intimații reclamanți moștenitori și, ambii domiciliați în C, strada -, nr. 83, jud. D și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata reclamantă C, consilier juridic pentru intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, lipsind apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, intimata reclamantă -, intimații reclamanți moștenitori,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Intimata reclamantă C depune concluzii scrise pe care le susține oral, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pune concluzii de respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr.6685/13.02.2002 reclamanții C, -, - și au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului C, solicitând restituirea unui teren în suprafață de 360 mp. și achitarea contravalorii unei case din chirpici, care a existat pe respectivul teren.
Au arătat că în anul 1982 fost expropriată casa părinților reclamanților, iar după expropriere construcția a fost demolată, terenul nefiind ocupat de construcții.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 10712/09.05.2002 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, cu motivarea că tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 1520/01.11.2005 a respins acțiunea precizată ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, reținând în considerentele hotărârii că acțiunea în revendicare nu mai este admisibilă după ce a fost adoptată Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Curtea de Apel Craiova - Secția civilă, prin decizia civilă nr. 426/29.05.2006 a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința civilă nr. 1520/2005 a Tribunalului Dolj și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
S-a reținut că prima instanță nu a fost preocupată să stabilească temeiul juridic a acțiunii, pentru ca în funcție de această precizare, să administreze probatoriile și să aplice normele legale.
Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova, au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului C, susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece acțiunea formulată de reclamanți nu este admisibilă, așa cum corect a reținut prima instanță.
Prin decizia civilă nr. 2436/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins recursul, reținându-se că în pofida inconsecvențelor manifestate de reclamanți, care au arătat motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea, prima instanță nu a cerut reclamanților să prezinte explicațiile necesare, pentru ca pe baza acestor explicații, să pună în dezbaterea părților administrarea probelor utile și concludente, precum și dispozițiile legale aplicabile.
În rejudecare, s-a formulat întâmpinare de către Direcția -ă a Finanțelor Publice pentru Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitându-se respingerea acțiunii ca inadmisibilă și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În susținerea excepției inadmisibilității, s-a susținut că față de precizarea depusă la data de 04.10.2005 și data formulării cererii de chemare în judecată (13. 02.2002), acțiunea s-a depus cu depășirea terenului legal de depunere a cererilor de restituire potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a susținut că în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat retrocedarea unei suprafețe de teren sau despăgubiri bănești potrivit Legii nr. 10/2001, iar potrivit noilor reglementări prevăzute de Legea nr. 247/2005, autoritatea competentă privind acordarea de despăgubiri este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care funcționează la sediul Autorități Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
La data de 29.10.2008 reclamanții au depus o precizare la dosarul cauzei, în sensul că și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cele ale Legii nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr.39 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis cererea precizată formulată de reclamanții C, -, -, și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost obligat pârâtul să emită dispoziție motivată în soluționarea notificărilor nr.141/N/2002 și nr.398/N/2005, formulate de reclamanți.
S-a reținut că în temeiul Decretului nr. 423/11.11.1983 s-a preluat de la numitele - și - un teren în suprafață de 100 mp. precum și o construcție în suprafață construită de 31,45 mp, imobil situat în C,-. 18 și că, descrierea imobilului ce a făcut obiectul exproprierii, corespunde cu cea din fișa imobilului ( fila 67).
Că, la data preluării imobilul a fost evaluat la valoarea de 225 lei pentru teren și 1181,35 lei pentru construcție, astfel cum reiese din adresa nr. 533/13.02.2002 depusă la dosarul cauzei( fila 69), însă sumele nu au fost ridicate de proprietari, aceștia neprezentând acte de proprietate.
S-a mai reținut că, prin notificarea nr. 141/N/2001( fila 146) s-a solicitat de către petenta -, în calitate de moștenitoare a numitului, restituirea prin echivalent a terenului în suprafață de 100 mp. și a construcției situată pe acesta, imobil situat în C,-, petenta motivând că terenul a aparținut autorului său, conform certificatului de moștenitor nr. 313/1981 și a trecut în proprietatea Statului în anul 1982, iar construcția a fost demolată.
De asemenea, prin notificarea nr. 398/N/2005 reclamanta a solicitat restituirea terenului în suprafață de 398 mp. și a construcției aflată pe acesta anterior exproprierii, situat în C-.
În același timp, instanța a constatat că prin acțiune reclamanții au solicitat retrocedarea suprafeței de 360 mp. sau contravaloarea acestui teren, precum și contravaloarea casei din chirpici cu două încăperi, care a fost situată pe acest teren și ulterior demolată pentru utilitate publică.
Că, prin adresa nr.-/22.12.2008 emisă de Primăria Municipiului C, s-a comunicat instanței că cele două notificări nu au fost soluționate de autoritatea locală prin emiterea unei dispoziții conform dispozițiilor legale și că, față de această adresă, la termenul din 30.01.2009 reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea primăriei să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului pentru teren și în echivalent pentru clădire.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că notificarea nr.141/N/2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001 nu a fost soluționată de autoritatea locală, întrucât petenții nu au depus acte de proprietate și nici certificate de moștenitor pentru a dovedi calitatea de proprietar a imobilului notificat.
Mai mult, -, cea care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 este străină de succesiune prin renunțare, astfel încât nu are calitatea de persoană îndreptățită, conform prevederilor art. 1, 2 coroborat cu prevederile art. 3 din Legea nr.10/2001, republicată.
Cu privire la notificarea nr.398/N/2005, s-a susținut că aceasta nu poate fi reținută, întrucât notificările în temeiul Legii nr.10/2001 se formulau până la data de 14 februarie 2002, termenul fiind de decădere, astfel încât în primul ciclu procesual instanța putea să o califice ca o cerere formulată în temeiul Legii nr.247/2005.
S-a concluzionat în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței civile pronunțată de Tribunalul Dolj și ca o consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
La data de 6 mai 2009, reclamanta Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A solicitat de asemenea, soluționarea pe fond a cauzei, precizând că nu s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar.
Intimata reclamantă a mai arătat că la data soluționării apelului în mod eronat s-a cosemnat că - și-a precizat acțiunea, în sensul obligării pârâtului la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificărilor.
Că, la data de 30 ianuarie 2009 - a fost absentă, fiind lipsă și avocatul acesteia, așa încât nu putea face o astfel de solicitare.
În ceea ce o privește pe intimata reclamantă C, aceasta a fost prezentă la termenul de judecată din 30 ianuarie 2009, dată la care a susținut că acțiunea face obiectul Legii nr.10/2001 și ca atare, se impune restituirea terenului în natură și contravaloarea casei, reactualizată, conform cu rezultatele expertizelor efectuate.
Apelul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate de apelantul pârât Primarul Municipiului C și a apărărilor formulate de intimata reclamantă C, raportat la dispozițiile art.295 Cod pr. civilă, Curtea constată că Tribunalul Dolja pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată la 13 februarie 2002 la Judecătoria Craiova, reclamanții C, - ( în prezent decedată ), - și, au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului C, solicitând restituirea unui teren în suprafață de 360. și achitarea contravalorii unei case din chirpici, care a existat pe acest teren.
După parcurgerea primului ciclu procesual, în rejudecare, la data de 29 octombrie 2008 în fața Tribunalului Dolj, ca instanță de fond, reclamanții și-au precizat acțiunea susținând că aceasta este o acțiune de retrocedare întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005.
La termenul de judecată din 30 ianuarie 2009 instanța de judecată a pus în discuția părților răspunsul înaintat de Primăria Municipiului C, prin care s-a învederat că această instituție nu a soluționat cele două notificări formulate în baza Legii nr.10/2001 de către reclamanți.
Cu această ocazie, reclamanta C a învederat că a parcurs procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 și că solicită obligarea Primăriei Municipiului C să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului ce a format obiectul celor două notificări.
Față de susținerile reclamantei, Tribunalul Dolja rămas investit cu acțiunea în obligație de a face întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr.10/2001, examinând cauza în limitele investirii făcute, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Potrivit acestui text de lege, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În speță, prin ultima precizare formulată oral în fața instanței de judecată, Tribunalul Dolja fost investit cu soluționarea acțiunii în obligație de a face, respectiv acțiunii prin care s-a solicitat obligarea Primarului Municipiului să emită dispoziție motivată cu privire la notificările nr.141/N/2002 și respectiv nr.398/N/2005, formulate de reclamanți.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001 republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare prevăzute la art. 23 din lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
Prevederile art. 25 alin. 1 din lege sunt imperative, așa încât unitatea deținătoare, odată sesizată prin notificarea formulată de persoana ce se consideră îndreptățită, are obligația să se conformeze, respectiv să emită decizie sau dispoziție motivată prin care să-și expună punctul de vedere cu privire la pretențiile solicitantului.
Modalitatea de soluționare a notificării este lăsată de legiuitor la latitudinea unității deținătoare, singura obligație impusă prin lege fiind aceea de a se da un răspuns motivat cu privire la cererea de restituire a imobilului ce formează obiectul notificării.
Or, în cauză, deși s-au formulat două notificări de către intimații reclamanți, notificări ce au fost înregistrate la unitatea pârâtă sub nr.141/N/2002 și respectiv, 398/N/2005, apelantul pârât Primarul Municipiului C nu a emis nici un fel de dispoziție motivată, așa cum prevede expres art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001, republicată.
Susținerile apelantului cu privire la insuficiența actelor de proprietate, respectiv a actelor prin care reclamanții și-au dovedit calitatea de moștenitor implicit pe aceea de persoane îndreptățite la restituire, cât și cele referitoare la respectarea de depunere a notificărilor, sunt argumente ce ar putea constitui motivarea unei dispoziții în condițiile în care o astfel de dispoziție ar fi fost emisă.
Aceste susțineri nu constituie însă motive întemeiate care să justifice refuzul autorității locale pentru a emite dispoziția motivată, obligație ce-i incumbă în conformitate cu prevederile art. 25 alin.1 din lege.
În atare situație, Tribunalul Dolja făcut o aplicare corectă a textului de lege citat, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, dată pe baza investirii făcute de reclamanți prin ultima precizare de acțiune, cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Susținerile intimatei reclamante formulate prin întâmpinarea depusă la data de 6 mai 2009, în sensul că nu a precizat acțiunea ca fiind o acțiune în obligație de a face, vine în contradicție cu mențiunile făcute în încheierea de ședință din 30 ianuarie 2009 și chiar cu apărările formulate în prima parte întâmpinării prin care se solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
De altfel, în situația în care reclamanții ar fi considerat că sunt prejudiciați prin soluția primei instanței, trebuiau să uzeze de calea de atac a apelului, cale de atac pe care nu au exercitat-
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de pârât este nefondat și în baza art. 296 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 39 din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți C, - - decedată având ca moștenitori pe și, -, intimații reclamanți moștenitori și, și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./10 ex.
08.07.2009
Jud.fond
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
