Speta Legea 10/2001. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 205/
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile civile declarate de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. V, PRIMARUL MUNICIPIULUI RM. și de intervenienta, cu domiciliul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.215 din 10 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1438/2004, venit spre rejudecare, intimat fiind reclamantul, prin, cu domiciliul în B,-, - 106, scara 3, etaj 3,.81, sector 3.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra apelurilor de față au avut loc în ședința publică din 09 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.1438/21.07.2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Râmnicu V, prin primar, solicitând anularea dispoziției nr.2203/02.06.2004, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V și restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 764 mp. conform actului de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că dispoziția atacată este nelegală și netemeinică cu privire la restituirea parțială în natură, a imobilului teren situat în Râmnicu V,- și a cerut restituirea întregii suprafețe de teren în exclusivitate, conform actului de vânzare-cumpărare al autorului său. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
O copie a acțiunii reclamantului și înscrisurilor anexate a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr.2201/28.09.2004, iar prin încheierea din 22 octombrie 2004, aceasta a fost înaintată în vederea conexării la dosarul nr.1438/2004, ceea ce s-a și dispus prin încheierea pronunțată la data de 29 octombrie 2004, ambele dosare având același obiect și privind aceleași părți.
La data de 04 februarie 2005 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, care a solicitat respingerea cererii reclamantului și constatarea nulității totale a dispoziției atacate, precum și nulitatea parțială a dispoziției nr.849/2002 cu privire la restituirea terenului în suprafață de 340 în proprietate exclusivă, ambele dispoziții fiind emise de Primarul municipiului Râmnicu
În motivarea cererii, intervenienta a arătat că deține în calitate de proprietar apartamentul situat la etajul imobilului cu parter și etaj, construit pe terenul în litigiu, imobil constituit din două unități locative distincte, locuința fiind cumpărată la data de 24 aprilie 1997, în condițiile reglementate de Legea nr.112/1995, dat fiind că a deținut bunul în cauză în calitate de chiriaș.
A precizat că prin dispoziția nr.849/2002 reclamantului i-a fost restituit în natură apartamentul de la parter, conform Legii nr.10/2001, cât și o parte din terenul aferent (respectiv 340 ) în proprietate exclusivă, prin aceeași dispoziție statuându-se că o suprafață de 20 din teren îi revine acesteia în mod exclusiv, iar pentru restul de 404 se află în indiviziune cu reclamantul.
Astfel, în flagrantă contradicție cu prima dispoziție, prin dispoziția nr.2203/2004 s-a restituit reclamantului încă 101 în proprietate exclusivă, care face parte din suprafața de 404 atribuită în indiviziune.
Intervenienta a invocat prevederile art.22 din Legea nr.112/1995, argumentând cererea sa în sensul că se află în coproprietate forțată și perpetuă cu petentul în privința terenului aferent construcției, considerând că a dobândit și dreptul de proprietate asupra respectivului teren, conform art.33 din nr.HG20/1996.
A arătat că prima dispoziție - nr.849/2002 - este definitivă întrucât reclamantul nu a formulat nici o contestație împotriva ei, iar cea de a doua dispoziție - nr.2203/2004 - a fost emisă cu eludarea legii.
Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, prin sentința civilă nr.215 din 10 martie 2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva Dispoziției nr.2203/2004 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu V, prin primar.
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în privința solicitării de a se stabili o cotă indiviză pentru terenul aferent apartamentului cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.23815/13209/1997, situat în Râmnicu V,-, județul A și a respins celelalte capete de cerere din cererea de intervenție și în consecință:
A anulat în parte dispoziția nr.2203/2004 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V, în sensul că: a stabilit că pentru suprafața de 113,37, aferentă locuinței și dependințelor, cumpărate de intervenientă în baza Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.23815/13209 din 24.04.1997 (61), conform schiței releveu, etaj și magazie (87 și 88) și schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul ing. G (92), reclamantul și intervenienta în interes propriu se află în indiviziune, fiecare cu o cotă ideală, abstractă de câte, ca efect al contractului din 24 aprilie 1997.
A dispus restituirea în proprietate exclusivă către reclamant și a diferenței de teren în suprafață de 189,63 până la totalul de 303, suprafață ce face parte din parcela de 404 restituită acestuia prin dispoziția nr.849/2002 (57), potrivit planului de situație anexat la respectiva dispoziție, menținând restul dispoziției nr.2203/2004.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut, în esență că, reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, beneficiar exclusiv al dispozițiilor Legii nr.10/2001, prin dispoziția nr.2203/2004 a primit în cotă exclusivă, iar nu în indiviziune cu Municipiul Râmnicu V și suprafața de 101 identificată prin schița anexă ce face parte din suprafața de 400, atribuită anterior în indiviziune prin dispoziția nr.849/2002.
Această porțiune de 101 se adaugă la parcela de 340 identificată în planul-situație anexă la prima dispoziție, rămânând un rest de teren neatribuit în cotă exclusivă de 303
S-a reținut de instanța de fond că această soluție este greșită deoarece prin raportare la prevederile Legii nr.112/1995, act normativ în baza căruia intervenienta a cumpărat unul din cele două apartamente constitutive ale clădirii aflate pe terenul în litigiu din Râmnicu V,-, reclamantul trebuia să beneficieze de măsura reparatorie a restituirii în natură în cota exclusivă și pentru diferența de 189,63 din restul de 303 ce face parte din parcela de 404 restituită prin dispoziția nr.849/2002, numai suprafața de 113,37 fiind în stare de indiviziune între reclamant și intervenientă, ca efect al proprietății avute asupra celor două apartamente de către fiecare.
Sub acest aspect s-a reținut a fi întemeiată și cererea de intervenție, cumpărătoarea justificând un interes propriu legitim de a se constata că aceasta deține o cotă indiviză pentru terenul aferent locuinței dobândită în 1997, respectiv pentru suprafața de 113,37 pe care se află efectiv apartamentul său, situat la etaj, cu suprafață utilă de 97,39 și una din dependințe, aflată la sol (magazia) cu suprafață utilă de 15,98 (97,39 + 15,98 ).
Pentru celelalte capete de cerere, cererea intervenientei s-a reținut a fi neîntemeiată, aceasta nejustificând un interes legal, cu atât mai mult cu cât în cauză este vorba de o procedură specială instituită exclusiv în favoarea persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, respectiv în favoarea reclamantului.
Tribunalul a motivat că regimul juridic instituit pentru sintagma de "teren aferent" conform Legii nr.112/1995, în cazul cumpărării locuinței de către chiriași, este mult mai restrâns decât cel reliefat prin diferite reglementări anterioare, în sensul că vizează numai terenul aflat sub construcție, incluzând și dreptul de folosință pentru acces la elementele clădirii, iar nu și terenul alăturat, indiferent de categoria de folosință, limitarea fiind impusă de art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995.
Dispunând anularea în parte a dispoziției nr.2203/2004, tribunalul a stabilit că reclamantul și intervenienta se află în indiviziune cu privire la suprafața de 113,37, pentru acest teren aferent locuinței dobândite de intervenientă aceștia având fiecare o cotă indiviză de, iar reclamantului i se va restitui în proprietate exclusivă și suprafața de 189,63 până la totalul de 303, făcând parte din parcela de 404 restituită prin dispoziția din anul 2002.
Cum prin dispoziția nr.849/2002 s-a atribuit reclamantului în proprietate exclusivă 340, iar acesta nu a contestat măsura dispusă prin acea dispoziție în termen legal, a fost menținută dispoziția nr.2203/2004 pentru atribuirea parcelei de 101 în proprietate exclusivă, la care se adaugă diferența de 189,63, terenul de 20 atribuit intervenientei pentru acces magazie profitând acesteia.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, Primăria Municipiului Râmnicu V și Primarul Municipiului Râmnicu V - ing., precum și intervenienta în nume propriu, care au criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie:
Pârâții Primăria Municipiului Râmnicu V și Primarul Municipiului Râmnicu V - ing.Micia au formulat următoarele motive de apel:
- Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art.22 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG20/1996.
Dezvoltând acest motiv de apel s-a susținut că foștii proprietari dobândesc cota-parte din proprietatea indiviză asupra părților din construcții care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, aceeași reglementare aplicându-se și cu privire la "terenurile aferente" clădirilor, cotele de proprietate determinându-se proporțional cu suprafața construită (art.22 alin.3 și 4 din Legea nr.112/1995).
De asemenea, s-a menționat că în conformitate cu dispozițiile art.37 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG20/1996, pentru aplicarea Legii nr.112/1995, în situația chiriașilor care au dobândit dreptul de proprietate asupra locuințelor și anexelor gospodărești, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent în raport cu suprafața construită, în condițiile art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995.
- Instanța de fond a ignorat și constatările, propunerile și concluziile expertului desemnat în cauză, deoarece nu a dispus suplimentarea expertizei cu un raport de expertiză întocmit de un expert în specialitatea construcții pentru a stabili cotele părți aferente ale terenului, aflate în indiviziune forțată, în raport de suprafețele construite.
Intervenienta în nume propriu a formulat următoarele motive de apel:
- Soluția de menținere a dispoziției nr.849/2002, precum și a dispoziției nr.2203/2004 este nelegală, deoarece prima nu a fost retractată de emitent și nici nu a fost atacată în justiție de petiționar, singurele modalități legale pentru eventuala reformare a actului administrativ menționat, aceeași suprafață de 101 este restituită de două ori, o dată intervenientei și petiționarului în indiviziune, a doua oară petiționarului în exclusivitate.
În dezvoltarea motivului de apel s-a mai arătat că dreptul de proprietate al chiriașului asupra terenului derivă din lege, făcându-se o distincție categorică între cota parte din construcții și cota parte din "terenul aferent", acesta din urmă determinându-se "proporțional" - în cazul fostului proprietar - sau "în raport cu suprafața construită" - în cazul chiriașului. Astfel, s-au încălcat dispozițiile Legii nr.112/1995 și nr.HG20/1996.
S-a mai susținut că prin sentința apelată intervenienta s-ar afla în indiviziune forțată cu petiționarul numai asupra unei porțiuni de teren în suprafață de 113,37, ceea ce vine în contradicție cu dispoziția nr.849/2002 a primarului, în conformitate cu care amândoi sunt "proprietari în indiviziune" asupra unui teren în suprafață de 404 (339 și 60 ).
- Sentința apelată este netemeinică, deoarece în speță nu s-a efectuat o expertiză în specialitatea construcții pentru a stabili cotele părți aferente ale terenului, aflate în indiviziune forțată, deși se impunea acest lucru.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.377/A din 17 iunie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primăria Municipiului Râmnicu V și Primarul Municipiului Râmnicu V și de intervenienta în baza acelorași considerente. Cu privire la critica formulată atât de pârâți, cât și de intervenienta în sensul că instanța de fond a ignorat constatările, propunerile și concluziile expertului desemnat în cauză deoarece nu a dispus suplimentarea expertizei cu un raport de expertiză întocmit de un expert în specialitatea construcții pentru a stabili cotele părți aferente ale terenului, aflate în indiviziune forțată, în raport de suprafețele construite, instanța de apel a constatat că este nefondată și că în mod corect instanța de fond a respins cererea formulată de intervenientă privind efectuarea expertizei, apreciind că precizările făcute de aceasta pot fi soluționate odată cu fondul.
Instanța de apel a motivat că administrarea unei probe neutile și neconcludente în soluționarea cauzei ar conduce la tergiversarea judecății și astfel s-ar încălca principiul rezonabilității soluționării unei cauze, statuat de jurisprudența CEDO.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâții Primăria Municipiului Râmnicu V și Primarul Municipiului Râmnicu V și intervenienta în interes propriu.
În dezvoltarea motivelor lor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă, pârâții au susținut că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art.22 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 aprobate prin nr.HG20/1996, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Pârâții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, foștii proprietari dobândesc cota parte din proprietatea indiviză asupra părților din construcții care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, aceeași reglementare aplicându-se și cu privire la "terenurile aferente" clădirilor, cotele de proprietate determinându-se proporțional cu suprafața construită.
Au mai arătat că potrivit art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, în situația chiriașilor care au dobândit dreptul de proprietate asupra locuințelor și anexelor gospodărești, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent în raport cu suprafața construită, în condițiile art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995.
Pârâții au susținut, raportat la textele legale redate, că instanța a confundat cota-parte din suprafața construită cu cota-parte din terenul aferent acesteia și că, respingând apelul pe care l-au declarat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, instanța de control judiciar a stabilit că reclamantul și intervenienta se află în indiviziune forțată numai pentru o suprafață de 113,37, ce reprezintă, în fapt, suprafața construită a locuinței și a anexei de la subsol, cumpărate de intervenientă prin contractul de vânzare-cumpărare la care se face referire în dispozitivul sentinței pronunțate de Tribunalul Vâlcea și că astfel instanțele de fond și apel au privat-o pe intervenientă de posibilitatea oricărui acces la calea publică și la magazia de la subsolul clădirii.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, pârâții au susținut că, deși în apel au invocat faptul că instanța de fond a ignorat constatările expertului conform cărora imobilul - construcție are la sol o suprafață de 139,23, iar la subsol se află magazia intervenientei și nu a dat curs propunerii de a se desemna un expert în construcții care să stabilească cotele părți aferente ale terenului aflate în indiviziune forțată, în raport cu suprafețele construite, instanța de apel a apreciat că proba este neutilă și neconcludentă în soluționarea cauzei, cu argumentul că "intervenienta nu putea beneficia de o cotă parte indiviză mai mare din terenul în litigiu, decât terenul aferent efectiv locuinței dobândite, proporțional cu suprafața utilă apartamentului și dependințelor acestuia", argument care reprezintă o motivare contradictorie întrucât ceea ce se solicitase era stabilirea acestei suprafețe și nu a alteia.
Intervenienta, în dezvoltarea recursului său, a arătat că dispoziția nr.849/2002 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V, prin care suprafața de 404 i-a fost atribuită în indiviziune cu reclamantul este irevocabilă și că, în pofida acestui fapt, prin dispoziția nr.2203/2004 emisă de același primar, această suprafață a fost diminuată cu 101, care au fost adăugați suprafeței restituite inițial, astfel încât această din urmă dispoziție constituie o flagrantă eludare a legii iar hotărârea instanței de apel prin care s-a menținut, fie și parțial, această dispoziție, este nelegală.
Intervenienta a arătat, totodată, că prin decizia instanței de apel s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.22 din Legea nr.112/1995 și art.37 din nr.HG20/1996, susținând că dreptul de proprietate al chiriașului asupra terenului derivă din lege, făcându-se o distincție categorică între cota-parte din construcții și cota-parte din "terenul aferent", acesta din urmă determinându-se "proporțional" - în cazul fostului proprietar - sau "în raport cu suprafața construită" în cazul chiriașului.
Un ultim motiv de recurs invocat de intervenientă s-a referit la faptul că în raportul de expertiză întocmit de expertul Gh. acesta și-a declinat competența cu privire la stabilirea suprafeței construite, precum și pentru stabilirea cotelor părți aferente terenului, aflate în indiviziune forțat, propunând desemnarea unui expert în construcții care să clarifice întinderea dreptului pe care îl au părțile asupra terenului, însă hotărârile au fost pronunțate fără administrarea acestei probe.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.10232 din 11 decembrie 2006, a admis recursurile declarate de pârâți și de intervenienta în interes propriu, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelurilor.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că, raportul juridic dedus judecății privește imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 764, imobil situat în Râmnicu V,-, care a făcut obiectul notificării formulate de și cu privire la care Primăria Municipiului Vae mis dispozițiile nr.849/13.11.2002 și nr.2203/02.06.2004, având în vedere că "etajul, mansarda, pivnița și magazia cu terasă" care fac parte din imobil au fost vândute în temeiul Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.23815/13209 din 24.04.1997, încheiat între RAETA Râmnicu V - vânzător și - cumpărător (având calitatea de intervenientă în cauză).
S-a reținut că, în fapt, litigiul poartă asupra suprafeței de teren ce urmează a fi restituită în natură reclamantului în raport cu suprafața de teren aferentă apartamentului de la etajul imobilului din Râmnicu V, str.-.- nr.20, compus din 4 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 97,39 și anexele gospodărești după cum urmează: mansarda (45,72 ); pivnița (4,80 ), magazie cărămidă (15,98 ) și terasa (16,44 ) - onform contractului de vânzare-cumpărare și schițelor de la filele 82-84 dosar fond - ândute intervenientei.
Potrivit art.22 din Legea nr.112/1995, "în cazul în care apartamentul care se restituie în natură se află într-o clădire cu mai multe apartamente, foștii proprietari sau moștenitorii lor dobândesc cotă-parte din proprietatea indiviză asupra tuturor părților de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor, care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.
Cota de proprietate se dobândește indiferent de clădirea, scara sau etajul la care este situat apartamentul și se determină proporțional cu suprafața construită.
Instanța a reținut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în cuprinsul său nu a fost menționată cota indiviză din terenul asupra căruia cumpărătoarea a dobândit dreptul de proprietate, conform textelor de lege arătate - deși contractul tipizat cuprindea o astfel de clauză (61, dosar fond) - iar menționarea acestei suprafețe nu s-a făcut nici ulterior, prin încheierea unui eventual act adițional la contract.
Astfel, a rezultat că era de esența soluționării cauzei determinarea - printr-o expertiză - a întinderii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției (respectiv cota indiviză din teren) dobândit de în temeiul prevederilor Legii nr.112/1995, cu atât mai mult cu cât chiar expertul Gaa rătat în completarea la raportul de expertiză efectuat în cauză (76-85, dosar fond) că aceasta poate fi calculată de către un inginer în specialitatea construcții.
Administrarea acestei probe era utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei și deși constatările instanțelor de fond și apel sunt juste în sensul că prin exercitarea dreptului de cumpărare conferit de art.6 și art.9 din Legea nr.112/1995 intervenienta nu putea beneficia de o cotă-parte indiviză mai mare din terenul în litigiu decât terenul aferent efectiv locuinței dobândite, efectuarea de către un expert în construcții a unei expertize care să stabilească, așa cum s-a arătat, întinderea dreptului de proprietate asupra terenului dobândit de în temeiul Legii nr.112/1995, se impunea cu necesitate.
Motivul că prin administrarea expertizei având acest obiectiv s-ar încălca principiul rezonabilității soluționării unei cauze statuat de jurisprudența CEDO nu poate subzista în condițiile în care principiul adevărului - unul din principiile fundamentale ale dreptului procesual civil -, materializat în art.129 alin.5 Cod procedură civilă, implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de instanță în deplină concordanță cu realitatea, astfel ca hotărârea ce urmează a fi pronunțată să fie conformă acestei realități.
În speță, deși instanța de fond, prin sentința confirmată de instanța de apel, a apreciat că există suficiente elemente în funcție de care poate stabili care este cota indiviză din teren asupra căreia intervenienta are un drept de proprietate, cerința pronunțării unei hotărâri în deplină concordanță cu realitatea ar fi fost îndeplinită după efectuarea unei expertize având ca obiect calcularea acestei cote, în vederea eliminării oricăror dubii ce ar putea exista cu privire la acest aspect.
S-a reținut că neadministrarea probei a avut consecințe cu privire la aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, care conferă intervenientei vocație la dobândirea unui drept de proprietate asupra unei cote indivize din terenul în litigiu aferent apartamentului și anexelor gospodărești și, totodată, a unui drept de folosință pentru acces la elementele clădirii, pentru care există un drept de coproprietate forțată și perpetuă (fundație, intrarea în clădire, scara comună, zidurile exterioare și cele dintre apartamente, etc.) cu condiția de a fi exercitat în condiții normale, fără se lezeze dreptul reclamantului, beneficiar al măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr.10/2001.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curtea admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza Curții de APEL PITEȘTI pentru rejudecarea apelurilor.
Cu această ocazie, s-a dispus ca instanța de trimitere să efectueze o expertiză de către un expert constructor care să stabilească și să calculeze cota indiviză din terenul aferent apartamentului și anexelor gospodărești asupra căruia intervenienta a dobândit un drept de proprietate, în temeiul Legii nr.112/1995 și al art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, cu respectarea regimului juridic statuat de aceste acte normative referitor la acest aspect, prilej cu care se vor avea în vedere și aspectele învederate în înscrisurile care emană de la reclamant, respectiv cererile din 16.06.2003 și 12.10.2004 adresate Primarului Municipiului Râmnicu V (41-42, dosar recurs).
În rejudecare, conformându-se dispozițiilor acestei decizii, Curtea, cu respectarea art.315 Cod procedură civilă, a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, lucrare efectuată de expertul, ale cărei concluzii au fost depuse la filele 69-73 din dosar.
Conformându-se îndrumărilor instanței de trimitere, expertul cauzei a stabilit cota indiviză din terenul aferent apartamentului și anexelor gospodărești asupra căreia apelanta-intervenientă a dobândit un drept de proprietate în temeiul Legii nr.112/1995 și al art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Deși instanța a acordat termen pentru a da posibilitatea părților care au lipsit de la judecata să ia cunoștință de concluziile lucrării, ulterior a amânat pronunțarea pentru același motiv, acestea nu au înțeles să uzeze de drepturile procesuale edictate în favoarea lor, achiesând astfel la concluziile expertizei.
Pentru aceste considerente apelurile sunt privite ca fondate și vor fi admise ca atare, potrivit art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul stabilirii întinderii dreptului de proprietate asupra cotei indivize din terenul aferent construcțiilor dobândite în temeiul Legii nr.112/1995 la suprafața de 221,90 și în favoarea apelantei-interveniente, restul terenului reprezentând proprietatea exclusivă petiționarului reclamant.
Va fi menținută în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU V, PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și de intervenienta, cu domiciliul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.215 din 10 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1438/2004, intimat fiind reclamantul, prin mandatar, cu domiciliul în B,-, -.106,.3, etaj 3,.81, sector 3.
Schimbă în parte sentința în sensul că stabilește întinderea dreptului de proprietate asupra cotei indivize din terenul aferent construcțiilor dobândite în temeiul Legii nr.112/1995, la suprafața de 221,90
Menține în rest sentința.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./10.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
