Speta Legea 10/2001. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 207/
Ședința publică din 24 septembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil promovat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, județul C, declarat împotriva sentinței civile nr. FN/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C, strada - cel nr. 4, județ C și, domiciliat în sat Crucea, comuna Crucea,-, județ C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru apelantul pârât Primarul Municipiului C, avocat, în substituire pentru avocat, în baza delegației de substituire FN/01.07.2008 depusă la dosar și intimații reclamanți Din și Mira, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 04442 din 30.06.2008 depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că apelantul pârât a depus la dosar (filele 23-31) schița anexă solicitată.
Apărătorul apelantului pârât depune la dosar chitanța fără număr din 04 iulie 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 357 lei.
Apărătorul intimaților reclamanți precizează că a lecturat înscrisurile depuse la dosar de apelantul pârât, la filele 22-31, însă acestea nu reprezintă o noutate. Schița este efectuată încă din anul 2006. Precizează că în raportul de expertiză erau indicați 415 teren și le-au fost restituiți doar 332 Consideră că schițele sunt identice, fiind copiate după cele din anul 1990.
Apărătorul apelantului pârât face referire la schiță și precizează că reclamantelor le-a fost atribuită suprafața de teren de 332,09 situată în C,-, mai puțin aleile care nu puteau fi restituite.
Apărătorul intimaților reclamanți precizează că se poate face o cercetare la fața locului, în cazul în care se apreciază în acest sens, pentru a se observa că nu este folosită de locatari, nu are nici o utilitate.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum fost formulat și motivat și să se dispună schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondate. Solicită cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Arată că, în mod greșit s-a reținut de către instanță că imobilul care a trecut în proprietatea statului era în suprafață de 416, deoaree la momentul exproprierii, după cum rezultă din anexa la Decretul nr. 248/1984, în proprietatea statului au fost preluați doar 344
Învederează, însă, că își restrânge apelul doar cu privire la restituirea aleilor.
Instanța de fond în mod eronat a dispus restituirea în natură a unor spații verzi și alei de circulație, reținând că acestea nu servesc vreunei utilități publice.
Consieră că această soluție contravine dispozițiilor legale care statuează că spațiile verzi sunt conservate tocmai pentru uzul și utilitatea publică. Invocă nr.OUG 195/2005, privind protecția mediului.
Cu privire la restituirea suprafeței de teren 416, consideră că nu se poate poate solicita în această fază a procesului. Instanța nu poate judeca mai mult decât s-a cerut inițial prin notificare.
Apărătorul intimaților reclamanți, pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului formulat de pârâtul Primarul Municipiului C și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Se referă la faptul că schițele depuse la dosar sunt aceleași ca și în anul 1990, 2006; acestea nu poartă viza cu data efectuării. Se poate observa din schiță că sunt două alei pentru parcarea betonată. Se referă la accesul la suprafața restituită și consideră că există două variante pentru accesul la acea parcare betonată.
Consideră că doar în raportul de expertiză s-a menționat în mod corect ca fiind liberă toată suprafața de teren menționată în actul de proprietate, stabilindu-se și vecinii.
Se referă la faptul că legea specială nu stipulează expres că persoanele îndreptățite la restituire trebuie să fie ținute de ceea ce s-a scris în notificare.
Precizează că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 416 teren.
Arată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 195/2005, art. 96 alin.1 pct.14. Instnața de fond, în mod corect a reținut, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, că nici spațiul și nici aleile existente nu servesc vreunei utilități publice, astfel încât, nu se poate reține că nu este posibilă restituirea în natură a întregii suprafețe de teren.
Concluzionând, solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 29 august 2007 reclamanții Din și Mira au solicitat instanței anularea parțială a dispoziției nr. 3770 din 30 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului C și restituirea în natură a diferenței de teren de 84 mp sau, în cazul imposibilității restituirii în natură a acestei suprafețe, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
În motivarea cererii reclamanții au susținută că, în martie 2001, printr-o notificare adresată Primăriei Municipiului C, au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 358 mp, acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de teren de 58 mp, dacă restituirea în natură nu este posibilă, precum și acordarea de despăgubiri pentru construcția edificată pe acest teren și demolată de autorități.
Prin dispoziția nr. 3770 din 30 iulie 2007 Primarul Municipiului Cad ispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 332,09, fără să facă vreo mențiune referitoare la modul în care este afectată suprafața de 94 mp teren și fără să se stabilească valoarea măsurilor reparatorii ce urmează să se acorde pentru construcția demolată.
Susțin reclamanții că dispoziția astfel emisă este nelegală pentru că unitatea deținătoare trebuia stabilească dreptul lor de a primi despăgubiri pentru suprafața de teren de 94 mp, imposibil de restituit în natură, și să stabilească valoarea construcției demolate, prin aplicarea coeficientului de actualizare prevăzut de art. 1 alin. 1 al titlului II din OUG nr. 184/2002.
Prin sentința civilă nr. 443 din 10 aprilie 2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte contestația formulată, a anulat în parte dispoziția nr. 3770/30.07.2007 emisă de Primarul Municipiului și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 416 mp teren situat în C,-. A respins cererea contestatorilor de obligare a intimatului Primarul Municipiului C la acordarea de despăgubiri, în condițiile solicitate de către contestatori și a menținut celelalte dispoziții ale actului contestat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1328/1932 și Decizia de expropriere nr. 472/1981, reclamanții au probat dreptul lor de proprietate pentru suprafața totală de 416 mp teren, astfel că, imobilul compus din teren și construcție fiind preluat abuziv de către Statul Român, reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Deși terenul în litigiu este afectat de spațiu în suprafață de 305 mp, alei în suprafață de 101 mp și o parcare în suprafață de 10 mp, tribunalul a reținut că nici spațiul și nici aleile nu servesc vreunei utilități publice, astfel încât restituirea în natură a terenului este posibilă.
În ceea ce privește construcția, instanța de fond a stabilit că în mod corect s-au propus despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în natură a suprafeței de 416 mp teren.
A arătat apelantul că, potrivit anexei la Decretul nr. 248/1984, la momentul exproprierii, a fost preluată în proprietatea statului doar suprafața de 344 mp, astfel încât măsura restituirii în natură nu poate avea ca obiect decât ceea ce s-a preluat de către stat.
S-a susținut că, prin restituirea în natură a unor spații verzi și alei de
circulație, cu motivarea că acestea nu servesc vreunei utilități publice, instanța a încălcat dispozițiile OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, care impune autorităților locale și persoanelor fizice sau juridice păstrarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi prevăzute în planurile urbanistice.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel formulate de
către pârâtul Primarul Municipiului C, instanța constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 3770 din 30 iulie 2007, emisă în baza referatului de
fundamentare nr. 51167/19.04.2007 întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, s-a stabilit dreptul notificatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege pentru suprafața de 412,33 mp teren și pentru construcția situată pe terenul din C, bd. - nr. 71, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 332,09 mp și acordarea de despăgubiri pentru "suprafața de teren imposibil de restituit în natură și construcția demolată ce nu poate fi restituită în natură".
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, "în absența unor probe
contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive".
Este real că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1932
autoarea reclamanților a dobândit un teren în suprafață de 416 mp dar, la momentul preluării de către stat a imobilului în temeiul Legii nr. 4/1973 prin decizia nr. 472/7.12.1981 și în temeiul Decretului nr. 248/1984, suprafața terenului era de 412,33 mp ( 68,33 mp+344 mp), astfel încât, față de dispozițiile legale sus citate, se constată că dreptul reclamanților se limitează la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren preluată de stat.
În prezent, așa cum rezultă din planul de situație întocmit de Comisia de
aplicare a Legii nr. 10/2001, pe terenul în litigiu sunt amplasate o alee de beton ce permite accesul din str. -, o parcare betonată și spațiu, care ocupă parțial terenul.
Potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, "în cazul în care construcțiile
au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent".
Cum în speță zona în care este situat imobilul în litigiu este sistematizată,
lucrările pentru care s-a făcut exproprierea au fost realizate, iar terenul este parțial ocupat funcțional de lucrări e utilitate publică, respectiv alee de acces, parcare, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 ali8n. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, iar nu dispozițiile art. 7 alin. 1 din lege, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
În concluzie, constatând că Primarul Municipiului Cap ropus
corect restituirea în natură a terenului în suprafață de 332,09 mp și acordarea de despăgubiri pentru "suprafața de teren imposibil de restituit în natură și construcția
demolată ce nu poate fi restituită în natură", instanța va admite apelul și va schimba soluția tribunalului, în sensul respingerii contestației.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă intimații
vor fi obligați la cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, județul C, declarat împotriva sentinței civile nr. FN/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C, strada - cel nr. 4, județ C și, domiciliat în sat Crucea, comuna Crucea,-, județ C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că, respinge contestația.
Obligă intimații la 357 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Tehnored.dec. /5ex./10.11.2008
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Daniela Petrovici
