Speta Legea 10/2001. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 21
Ședința publică de la 06 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
GREFIER: -
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de -, Inspectoratul Școlar al Județului I și Ministerul Educației și Cercetării, împotriva sentinței civile nr.838 din 09.10.2002 a Tribunalului Iași, precum și a sentinței civile nr.829 din 10.06.2005 a Tribunalului Iași; cauză casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr.93 din 11 ianuarie 2007
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30 ianuarie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și acordându-li-se posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când;
Deliberând,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 838 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Iașis -a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele -, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Educației și Cercetării B și Inspectoratul Școlar al Județului I, prin reprezentanții lor legali.
S-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 375/8 septembrie 2001, emisă de pârâtele Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al Județului I, cu privire la dispoziția referitoare la înaintarea notificării la Comisia Județeană de pe lângă Prefectura Județului I și Consiliul Local al Municipiului
S-a dispus obligarea pârâtelor Ministerul Educației și Cercetării B și Inspectoratul Școlar al Județului I să le facă reclamantelor o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001,
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii pe fiecare zi de întârziere.
A fost respinsă acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului I, cu sediul în I, strada - cel și nr. 45, prin reprezentanți legali și Prefectura Județului I, prin reprezentanți legali pentru lipsa calității lor procesuale pasive.
S-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului situat în I, strada -. -, nr. 10, județul I, compus din teren în suprafață de 430 și construcții aferente în suprafață de 224,74
A obligat pârâtele Ministerul Educației și Cercetării B și Inspectoratul Școlar al Județului I prin reprezentanții lor legali să plătească reclamantelor 61.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Reclamanții - și -, în calitate de moștenitori ai defuncților și au solicitat restituirea în natură a imobilului din I, strada -. -, nr. 10, ce a fost proprietatea defuncților, imobil ce a trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului de expropriere nr. 367/27 august 1970.
În prezent imobilul compus din suprafața de 430 și construcțiile aferente de 224,74 este ocupat de sala de sport, internatul Liceului Economic.
Având în vedere situația imobilului în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, acțiunea Ministerului Educației și Cercetării B și Inspectoratul Școlar Județean I, în calitate de unitate deținătoare, urmează să fie obligate să le facă reclamantelor o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Drept urmare se va respinge cererea de restituire în natură a imobilului și, de asemenea, se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Consiliul local al municipiului I și Prefectura Județului I pentru lipsa calității lor procesuale pasive.
Capătul de acțiune vizând daunele cominatorii vor fi respinse având în vedere că reclamantele nu au precizat întinderea lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Inspectoratul Școlar Județean I, Ministerul Educației și Cercetării B și reclamantele - și -.
Inspectoratul Școlar al Județului I critică sentința în parte pentru următoarele motive:
- sentința este întemeiată în parte, în sensul că reține corect că imobilele solicitate de către reclamante se află în folosința unității școlare și sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, dar reține incorect că Ministerul Educației are calitate procesuală pasivă și anulează nejustificat decizia nr. 375 din 2001.
Dosarul reclamantelor, arată recurenta, a fost înaintat spre competentă soluționare Consiliului Local Municipal I, proprietarul bunurilor solicitate, care este singurul în măsură să facă propunere de despăgubire potrivit art. 24 din Legea nr. 10/21001. Se menționează împrejurarea că Inspectoratul Școlar avea obligația să se pronunțe numai asupra restituirii în natură a bunului, iar referitor la oferta prin echivalent actele normative, respectiv nr.OUG 213/1998, 30/2000 și 184/2001 stabilesc organul competent a face oferta.
Ministerul Educației și Cercetării B critică sentința în principal invocând lipsa calității procesuale pasive a lor în speță, iar în subsidiar se arată că, potrivit Legii nr. 520/2002 - terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar fac parte din domeniul public, deci Inspectoratul Școlar, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, a respectat aceste dispoziții când a dispus înaintarea notificării proprietarului pentru a face oferta prin echivalent.
Reclamantele - și - au criticat sentința pentru faptul că în mod greșit li s-a respins cererea de restituire în natură a părții din teren neocupată de construcții, deoarece preluarea s-a făcut fără titlu valabil, obligând pârâtele să facă oferta de restituire prin echivalent pentru partea nerestituită din imobil.
Prin decizia civilă nr. 15 din 28 februarie 2003 Curții de APEL IAȘIs -au admis apelurile formulate de Inspectoratul Școlar al Județului de Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Generală Juridic, audit și Control B, împotriva sentinței civile nr. 838 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în parte.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării
S-a respins acțiunea formulată de reclamantele - și - în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al județului I, împotriva deciziei nr. 373 din 8 septembrie 2001, emisă de Inspectoratul Școlar Județean I pe care o menține.
S-a menținut restul dispozitivului sentinței cu privire la respingerea acțiunii în contradictoriu cu Consiliul Local I și capătul de cerere privind daunele cominatorii.
A fost înlăturată obligarea Ministerului Educației și Cercetării și a Inspectoratului Școlar Județean I la plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins apelul declarat de - și - împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă și cererea completatoare din 20 noiembrie 2001, reclamantele recurente au stabilit cadrul procesual atât în ce privește părțile, cât și obiectul cauzei, solicitând introducerea în cauză și Consiliului Local I, în calitate de pârât.
Prin încheierea din 9 ianuarie 2002, instanța din oficiu și fără motivare a dispus citarea în calitate de pârât-intimat a Ministerului Educației și Cercetării B, care figura în antetul deciziei 375/2001, contestate, ca organ ierarhic al Inspectoratului Școlar Județean
Prin încălcarea principiului disponibilității instanța de fond a introdus în cauză alte părți, decât cele precizate prin acțiune și cererea completatoare de reclamante, cu atât mai mult cu cât raportat la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu se află în raporturi de drept material cu reclamantele.
Instanța are în vedere că unitatea deținătoare - în speță Inspectoratul Școlar Județean - are obligația să se pronunțe, și nu, care nu este deținătoare în fapt a bunului pentru care se cere restituirea în natură.
Prin aplicarea și interpretarea greșită a legii - art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prima instanță a admis pe fond acțiunea înlăturând atât dispoziția de înaintare a notificării la Comisia Județeană de pe lângă Prefectura și Consiliul Local I, cât și a stabilirii obligației de restituire în natură.
În ce privește aplicarea art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, unitatea școlară deținătoare a imobilului, respectiv parte din teren, nu este competentă și în imposibilitate de a face o ofertă de restituire prin echivalent sau sub formă de despăgubire. Conform procedurii instituite prin Legea nr. 10 (art. 30-40) Inspectoratul Școlar prin art. 2 din decizia 375/2001 a înaintat la Comisia Județeană de pe lângă Prefectura I și la Consiliul Local I spre competentă soluționare notificarea. Măsura suspendării procedurii la comisie nu aduce atingere drepturilor reclamantelor - recurente, putând fi reluată la încetarea cauzei pentru care a fost dispusă.
Astfel, art. 36 alin. 3, raportat la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură potrivit legii, unitatea deținătoare are obligația de a transmite decizia în vederea acordării despăgubirilor autorității administrative competente.
Sub acest aspect stabilirea obligației de a face oferta este contrară dispozițiilor art. 16 alin. 1 din lege, Inspectoratul Școlar fiind în imposibilitate de a face asemenea ofertă, cu atât mai mult cu cât, ca urmare modificării Legii Învățământului prin nr.OUG 184/2001, terenurile și clădirile în care-și desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat, fac parte din domeniul public, în speță al municipiului I și se află în administrarea consiliului local.
În ce privește drepturile reclamantelor apelante, a faptului că sunt îndreptățite la măsurile stabilite prin Legea nr. 10/2001, cât și a modalității "preluării abuzive" imobilului nu sunt contestate.
Esențial în cauză este de a se stabili dacă suprafața de teren pentru care s- cerut restituirea în natură poate face obiectul unei asemenea restituiri. Pentru stabilirea regimului juridic al terenului, cât și posibilitatea restituirii în natură, nu are relevanță modalitatea prin care terenul în litigiu se află în prezent în posesia școlii și nici faptul dacă există spații pentru activități școlare sau terenul nu este amenajat corespunzător pentru jocuri sportive.
În capitolul II "Restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent (art. 9-19) Legea nr. 10/2001 reglementează referitor la imobilele preluate în mod abuziv, situațiile în care se face restituirea în natură, cât și cea pentru care se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.
De la regula restituirii în natură au fost exceptate o categorie de imobile, între care și cele menționate în art. 16 alin. 1 din lege.
Din redactare acestui text - art. 16 alin. 1 - rezultă c persoana îndreptățită la măsuri reparatorii nu are drept de opțiune, iar foștii proprietari beneficiază numai de măsuri reparatorii în condițiile legii.
Din această categorie fac parte și imobilele, în speță cel din strada -. -, nr. 10, ocupat de Liceul Economic, unitate bugetară de învățământ.
În ce privește faptul că terenul în litigiu nu este necesar activității școlare, în sensul art. 16 alin. 1 și 3 nu s-a făcut dovada certă în acest sens. Mai mult, nr.OUG 184/2002 prevede expres că "bunurile stabilite în art. 16 alin. 1 sunt pe durata afectațiunii de interes public, bunuri proprietate publică și au regimul stabilit de lege. În alin. 2 al art. 16 se arată că guvernul va stabili prin hotărâre imobilele care nu vor fi retrocedate în natură și pentru care se acordă doar măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul, ocupat de Liceul economic, din litigiu făcând parte din această categorie.
Așa fiind, se va admite apelul și al Inspectoratului Școlar I și respinge acțiunea reclamantelor, menținând decizia 375/2001 și se va respinge apelul reclamantelor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs -, aceasta din urmă decedată ulterior și succedată procesual de moștenitorii și.
Prin decizia civilă nr. 93 din 11 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă - s-a admis recursul declarat de - și -, decedată ulterior și succedată procesul de moștenitorii și împotriva deciziei nr. 15 din 28 februarie 2003 a Curții de APEL IAȘI.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de APEL IAȘI.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs motivează după cum urmează:
Din depozițiile art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătoreasă pentru exercitarea unu control judecătoresc eficient.
În acest sens pct.5 al textului menționat se referă la necesitatea redării motivelor de fapt și de drept care a format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, se observă în primul rând neconcordanța, chiar contradicția dintre considerentele și dispozitivul deciziei recurate.
Astfel, în ultimul alienat din considerentele deciziei se precizează că, urmare a admiterii apelurilor declarate de Ministerul Educației și Cercetării și de Inspectoratul Școlar al Județului I se va respinge acțiunea reclamantelor, menținându-se decizia nr. 375/2001, în timp ce prin dispozitiv s-a dispus respingerea acțiunii doar față de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Dispozitivul reprezintă un element esențial al hotărârii și trebuie să cuprindă, în termeni imperativi și lipsiți de orice echivoc, obligațiile ce trebuie aduse la îndeplinire în temeiul soluției adoptate.
Sub acest aspect, încălcarea dispozițiilor imperative înscrise în textul lege menționat face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Pe de altă parte, este de observat că în cauză nu s-a lămurit pe deplin situația de fapt a bunului litigios, având în vedere că prin art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se proceduri exprese, diferențiate în raport cu particularitățile specifice, explicitate prin alin. 2 și 3 ale acestui text de lege.
Pentru a aprecia care anume prevederi legale sunt aplicabile fiecărui caz în parte, trebuie lămurite pe deplin aspectele vizând: situația terenului, dacă este liber parțial sau este în totalitate ocupat de construcții, dacă s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, eventualele despăgubiri primite.
Numi după lămurirea acestor aspecte, instanța putea aprecia dacă în cauză sunt incidente sau nu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 și art. 313 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 829 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Iași s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primarul municipiului I, privind anularea dispoziției nr. 52/10 ianuarie 2005 emisă de pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reține următoarele:
În prezenta cauză, prin dispoziția nr. 52/10 ianuarie 2005 a Primarului municipiului I s-a respins notificarea formulată de și - prin care acestea solicitau restituirea în natură a imobilului situat în I, strada -. -, nr. 10, compus din teren în suprafață de 430 p și construcțiile aferente în suprafață de 224,74 demolate, motivat de faptul că notificatele nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate de către autorii lor, asupra imobilului solicitat și a calității de moștenitoare față de .
Instanța constată că decizia contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu observarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Potrivit pct. 3.1 teza I-a din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin hotărârea guvernului nr. 498/2003, în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio).
O explicitare a noțiunii de "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" cuprinsă în art. 22 din Legea nr. 10/2001 este continuată și de pct. 22.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003. Astfel, la lit. a și lit. d ale pct. 22.1 sus-evocat, se prevede necesitatea depunerii de către persoana ce se pretinde îndreptățită, în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificărilor, a următoarelor înscrisuri:
- acte juridice translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară și altele asemenea);
- acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea perioadei respective, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol).
Ori nici notificantele și nici reclamanta - nu au depus la dosarul cauzei acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului sau construcției sau, eventual, autorizație de construcție a casei, ori foaia matricolă ori rolul fiscal al imobilelor și nici alte acte care să ateste că imobilul situat în I, strada -. -, nr. 10, le-ar fi aparținut.
În ce privește copia extrasului din Decretul Consiliului de Stat nr. 367/27 iunie 1970 (fila 25 dosar), tribunalul constată, observând dispozițiile legale anterior expuse, că aceasta atestă nu calitatea de proprietari a autorilor Gh. și, ci doar deținerea acestui imobil la data preluării de către stat a acestei proprietăți.
În considerarea argumentelor anterior expuse, tribunalul urmează a respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pentru următoarele motive:
- hotărârea tribunalului se bazează pe o motivare contradictorie privind dispozițiile legale și probele administrate în cauză;
Astfel în cauză s-a dovedit că persoanele care dețineau imobilul la data exproprierii și care au fost trecuți în acest decret erau și proprietarii imobilului, respectiv autorii apelantului și.
Așa fiind, tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, care dă un sens restrictiv noțiunii de act doveditor al dreptului de proprietate.
În sensul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cum a fost modificat prin Titlul I al Legii nr. 247/2005, înscrisurile depuse de apelant fac dovada proprietății în persoana autorilor săi și a întinderii acesteia, locuința fiind demolată iar parte din teren ocupată de construcții noi ale Liceului Economic se impune restituirea în natură a părții de teren care este liberă și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren care este ocupată.
Prin decizia civilă nr. 179 din 13 decembrie 2006 a Curții de APEL IAȘI se constată perimat apelul formulat de, în baza dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă.
Ulterior apelantul a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale din conținutul încheierii din 30 noiembrie 2005 dată în dosarul nr. 6784/2005 al Curții de APEL IAȘI, în care s-a pronunțat decizia civilă 179/ 13 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași.
Prin încheierea din 10 ianuarie 2007 a Curții de APEL IAȘI s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, ca fiind nefondată.
Împotriva deciziei civile nr. 179 din 13 decembrie 2006 a Curții de APEL IAȘI, cât și încheierii din 10 ianuarie 2005 pronunțate în același dosar a formulat recurs reclamantul .
Prin decizia civilă nr. 2248 din 9 martie 2007 a Secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de reclamantul împotriva deciziei nr. 179 din 13 decembrie 2006 a Curții de APEL IAȘI - Secția civilă, cât și a încheierii din 10 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr- (6784/2005) al aceleiași instanțe.
S-a casat atât decizia, cât și încheierea atacate și s-a trimis cauza la Curtea de APEL IAȘI pentru judecarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 829 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Iași.
Pentru se pronunța astfel, se rețin următoarele:
Prin încheierea recurată s- strecurat o eroare materială, în sensul că nu se putea suspenda cauza în temeiul art. 142 alin. 1 Cod procedură civilă, atâta timp cât una din părți a fost prezentă, care a susținut suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, care a fost în mod neîndoielnic temeiul suspendării cauzei.
Cum pricina a rămas în nelucrare, nu din vina părții, în mod greșit apelul a fost perimat.
Ca urmare a casării, Curtea de APEL IAȘIa primit spre rejudecare atât apelurile formulate împotriva sentinței civile nr. 838/9 octombrie 2002 a Tribunalului Iași (dosar -) cât și apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 829 din 10 iunie 2005, a Tribunalului Iași, formându-se dosarul nr-. Ca efect al faptului că între cele două cauze aflate în apel pe rolul aceleiași instanțe există o strânsă legătură, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus, la termenul din 17 octombrie 2001, conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
În apelurile conexate s- administrat proba cu expertiza tehnică topo-cadastrală.
Analizând motivele de apel prin prisma criticilor formulate și raportat la probele administrate în cauză, Curtea constată următoarele:
Apelurile formulate de reclamantele - și de - (decedată și succedată procesual de moștenitorii și ) și de Inspectoratul Școlar al Județului I împotriva sentinței civile nr. 838 din 9 octombrie 2002 a Tribunalului Iași sunt fondate pentru următoarele motive:
Excepția invocată de apelantele Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al Județului I, cu privire la lipsa calității procesuale pasive Ministerului Educației și Cercetării este întemeiată și urmează a fi admisă.
Astfel, prin încheierea din 9 ianuarie 2002 instanța, din oficiu și fără motive, a dispus citarea, în calitate de pârât - intimat, a Ministerului Educației și Cercetării B, în acest mod încălcând principiul disponibilității ce primează în materie civilă, dar și dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, Ministerul Educației și Cercetării nefiind unitatea deținătoare în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ca o consecință a admiterii excepției legii calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării se va respinge acțiunea față de acesta.
În mod cert unitatea deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 este Inspectoratul Școlar al Județului
În ceea ce privește situația imobilului ce face obiectul aplicării Legii nr. 10/2001 se constată următoarele:
Prin Decretul nr. 367 din 27 iulie 1970 s-a dispus exproprierea imobilului situat în I, strada -. -, nr. 10, proprietatea autorilor reclamanților - apelanți, respectiv și.
. suprafeței de teren construită și neconstruită preluată de stat în baza acestui decret este de 485,606, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect ce nu a fost contestat de nici una din părți.
Din această suprafață de teren numai suprafața de 306,884 teren este deținută de Colegiul Economic Administrativ I, fostul Liceu Economic și de Servicii nr. 1, din care 92,915 este ocupată de sala de sport a liceului, iar 213,969 ocupată de curtea interioară liceului.
Imobilul a fost expropriat în vederea construirii de clădiri necesare desfășurării activităților liceului economic, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea s-au realizat.
Având în vedere natura preluării imobilului în proprietate în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11din Legea nr. 10/2001 referitoare la normele reprezentării în situația imobilelor expropriate.
Astfel, din suprafața de 306,884 teren, 92,915 este ocupat de sala de sport a liceului, iar restul de 213,969 este ocupată de curtea interioară a aceluiași liceu.
Cum suprafața de 306,884 este ocupată de terenurile pentru care s-a dispus exproprierea și de lucrări de utilitate publică, acestea din urmă (curtea interioară, spațiile verzi) sunt evident de uz și interes public.
Drept urmare reclamanții sunt îndreptățiți în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al Județului I la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 306,884 situată în I, strada -. -, nr. 10.
Drept consecință, se vor admite apelurile formulate de Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar al Județului I și de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 838, din 9 octombrie 2002, a Tribunalului Iași, pe care o schimbă, în parte, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a părții civile Ministerul Educației și Cercetării și va respinge acțiunea formulată față de acesta și, ca o consecință, va înlătura obligarea acestei părți la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Va stabili dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 297/2005 pentru suprafața de 306,884 din I, strada -. -, nr. 10, în sensul și limitele dispozitivului care urmează.
Este fondat și apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 829 din 10 iunie 2005 a Tribunalului Iași.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a menținut dispoziția nr. 52 din 10 ianuarie 2005, emisă de Primarul municipiului I prin care s-a respins cererea formulată către - și -.
Prin această dispoziție se reține ca temei al respingerii cererii de restituire împrejurarea că notificatorii nu au dovedit dobândirea dreptului de proprietate de către autorii lor asupra imobilului solicitat și a calității de moștenitor a defunctului.
Din certificatul de moștenitor nr. 3 din 11 decembrie 1995, rezultă că - și - sunt moștenitoarele legale cu calitatea de nepoate de fiu a defunctei, fiecare cu o cotă de din moștenirea defunctei.
Prin Decretul de expropriere nr. 367 din 27 iulie 1970 se dispune exproprierea imobilului situat în I, strada -. -, nr. 10, proprietatea locuitorilor și, compus din casă și teren.
Potrivit art. 22 ind. 2 din Legea nr. 10/2001 existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se precizează a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-au dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Alineatul 2 al aceluiași articol menționează că în aplicarea prevederilor alin. 1 și în absența unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Din analiza textelor sus-menționate rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie o prezumție legală privind calitatea de proprietar, pe baza actului de preluare.
Așa fiind, s-a dovedit că persoanele care au formulat notificarea, și - sunt moștenitoarele legale ale proprietarilor imobilului preluat de stat, ca efect al exproprierii.
Deși notificarea a fost formulată de - și -, iar prin dispoziția nr. 52 se resping cererile formulate de ambele notificante, contestația împotriva acestei dispoziții nu a formulat decât, în calitate de moștenitor legal al defunctei.
Raportat la actele doveditoare ale preluării imobilului ce a aparținut defuncților și, prin expertiza topo - cadastrală s-a stabilit că întinderea suprafeței de teren este de 485,606, din care 306,884 format obiectul notificării adresate Inspectoratului Școlar al Județului I și ulterior a sentinței nr. 838 din 9 octombrie 2002, iar diferența de 178,722 teren este ocupată de strada -. - și -. -, pe care s-a aflat construcția ce se solicită.
Nici în această situație nu este posibilă restituirea în natură, în cauză fiind încălcate aceleași dispoziții evocate mai sus, respectiv art. 11 alin. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, respectiv a suprafeței de teren expropriată și liberă de construcții este afectată unei utilități publice, respectiv stradă, evident de uz și interes public.
Drept urmare, se va admite apelul formulat de reclamant, se va schimba sentința primei instanțe în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamanților, se va anula dispoziția nr. 52/10 ianuarie 2005 a Primarului municipiului I.
Se va stabili dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, având în vedere că în cauză nu există posibilitatea restituirii în natură a terenului, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată ce se află pe acest teren în temeiul art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel cum s-a arătat mai sus deși notificare a fost formulată de două persoane îndreptățite, respectiv - și - -, numai unul din succesorii acesteia, respectiv, a uzat de căile de atac instituite de Legea nr. 10/2001, împotriva dispoziției contestate.
Așa fiind, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2, respectiv în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se stabilește în cote - părți ideale.
Drept urmare apelantului i se va stabili dreptul la teren respectiv prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 corespunzătoare cotei de 3/8 din suprafața de 178,722 teren amplasată pe strada -. - și fundacul -. - din I, și 3/8 din construcția demolată - ce a fost situată în I, str. -. -, nr. 10, în sensul dispozitivului care urmează.
La stabilirea cotei apelantului s-a avut în vedere că acesta are o cotă de din succesiunea lui - iar acesteia i se cuvenea din averea lui .
În aceste condiții apelantului i se cuvine cota de din și anume 3/8.
Văzând și dispozițiile art. 174 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de reclamanții - și de -, decedată și succedată procesual de moștenitorii și, precum și apelurile declarate de Ministerul Educației și Cercetării și de Inspectoratul Școlar al Județului I împotriva sentinței civile nr. 838 din 9.10.2002 a Tribunalului Iași pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației și Cercetării și drept consecință respinge acțiunea față de acest pârât.
Stabilește dreptul reclamanților în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al Județului I, la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru suprafața de 306,884. teren din care 92,915. ocupată de sala de sport a Colegiului Economic Administrativ I, iar 213,969. ocupată de curtea interioară a aceluiași colegiu, teren situat în I, str. -. -, nr.10.
Înlătură dispoziția cu privire la obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării la plata cheltuielilor de judecată.
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 829 din 10.06.2005 a Tribunalului Iași pe care o schimbă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Dispune anularea dispoziției nr. 52 din 10.01.2005 emisă de Primarul Municipiului
Stabilește dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 corespunzător cotei de 3/8 din suprafața de 178,722. teren ocupată de str. -. - și fundacul -. - din I și 3/8 din construcția demolată ce a fost situată în I str. -. -, nr.10.
Obligă intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului I să plătească reclamanților - apelanți, și - suma de 767 lei cheltuieli de judecată.
Obligă intimatul-pârât Primarul Municipiului I să plătească reclamantului-apelant suma de 1267 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.03.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Protea
